Să revenim la lucruri mai puţin frivole. Am stat şi m-am întrebat zilele astea ce le-aş spune alegătorilor, dacă aş fi în postura de candidat la funcţia de Preşedinte al României. De ce am ajuns la astfel de "chinuri" existenţiale? Simplu! Pentru că niciunul dintre anunţaţii şi neanunţaţii candidaţi nu au nimic de transmis nimănui. Asta în ciuda şuvoiului de vorbe pe care îl revarsă asupra bietului cetăţean turmentat de atâta pălăvrăgeală. De douăzeci de ani aceleaşi şi aceleazi promisiuni, aceleaşi şi aceleaşi teme răsuflate, şi niciun proiect de viitor, nimic în care omul de rând să se regăsească, să aibă un reper, un sprijin, un îndemn.
Din păcate, în cele două decenii de "democraţie" între clasa politică şi omul de rând s-a căscat o prăpastie, care s-a lărgit continuu. Vina este comună: a politicienilor şi a cetăţenilor. A politicienilor, pentru că s-au comportat de parcă partidul comunist nu s-ar fi desfiinţat, ci doar s-ar fi spart în mai multe bucăţi, numite arbitrar liberal, ţărănist, social-democrat, ecologist, liber-schimbist. Toate au acelaşi demers totalitar, intolerant, toate au un dispreţ profund faţă de oameni şi de realitate, faţă de interesul public. Toate sunt nişte grupuri de interese, închise, care nu mai produc lideri, şi doar păpuşi, cei care trag sforile fiind în umbră, şi urmărind un singur ţel: banii, cât mai mulţi bani publici.
Toate aceste partide nu au nici urmă de ideologie, sunt doar instrumente de cucerit şi de exercitat puterea. Această unidimensionalitate a partidelor a avut ca rezultant faptul că nu mai ştiu să guverneze, pentru că şi-au pierdut abilitatea de a înţelege şi de a sluji interesul public. Nu sunt decât un decor de mucava în "carnavalul democraţiei".
Cetăţenii au greşit, la rândul lor, prin indiferenţă civică şi lipsa spiritului critic. Indiferenţa civică a fost răspunsul lor(total inadecvat) la modul în care se face politică în România. Lipsa spiritului critic vine din lipsa educaţiei, inclusiv a educaţiei civice.
Şi atunci, ce aş putea spune eu mai mult decât o fac actualii politicieni unor oameni frustraţi de criză, dezamăgiţi şi pentru care interesul public nu mai are niciun sens, pentru că nu mai există un spaţiu public? Aşa încât nu văd să se nască vreun Făt Frumos în politică, să o elibereze pe Ileana Cosânzeana democraţiei din ghearele tiranului de la Cotroceni. Cel mult vom schimba un mediocru cu un alt mediocru, doar pentru că ne-am săturat de mutra actualului Preşedinte. În rest nu se va schimba nimic. Aceste alegeri chiar nu au o miză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu