Guvernarea, un test de fidelitate

Cum scriam în postul anterior, în lipsă de soluţii, guvernul Boc a intrat în erecţie reformistă. Reforme pe care le tot cotcodăceşte de când a intrat în pâine. Dar pe care nu le vedem decât pe hârtie. Acum, strânsă cu uşa de FMI, care vrea să dea un calmant tensiunilor sociale, şi o mână de ajutor lui Băsescu, contra adoptarea unor legi nepopulare, partea portocalie a guvernului, recte PDL a inventat ceva nou: testul de fidelitate. Cu alte cuvinte, vrea să impună PSD asumarea răspunderii pe pachetele de legi legate de educaţie, de pensii şi de salarizare unitară.

"Am informat membrii Cabinetului cu privire la decizia mea de a promova aceste legi (...) prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, din două motive: pentru a verifica dacă la nivelul coaliţiei există voinţă politică pentru a susţine aceste reforme structurale asupra cărora cele două partide s-au angajat în Parteneriatul pentru România, iar al doilea - pentru a verifica susţinerea parlamentară cu privire la realizarea acestor reforme pe care niciun Guvern şi niciun Parlament nu au avut curajul să le abordeze în ultimii 20 de ani", declama Boc la finalul şedinţei de azi a Guvernului.

Eu, să fi fost în locul pesediştilor, îl pupam de adio pe Boc şi mă retrăgeam de la Guvernare. Nu de altceva, dar sunt puse în discuţie grobian demnitatea şi onestitatea unui partid, dar mai ales este pusă în discuţie democraţia, ca sistem politic. Până acum toate actele normative aprobate prin asumarea răspunderii s-au dovedit o pacoste, şi au produs mai multe probleme decât au rezolvat. Pun pariu că aşa va fi şi cu legile enumerate mai sus, la fel va fi şi în cazul Codurilor.

Partea comică a lucrurilor, deşi numai de râs nu ne arde acum, este aceea că actualul guvern are o majoritate parlamentară de peste 70%. Şi tot li se pare unora că nu pot trece prin parlament legile. Păi la fel s-ar întâmpla şi dacă am avea un regim de partid unic. S-ar găsi nişte unii care să se încaiere cu nişte alţii, şi legile să pice. Dovedind, paradoxal, că şi în totalitarism există democraţie. Şi invers...