vineri, 28 august 2009

Agonia unei naţiuni

De ce nu mă mir aflând că FMI e de acord cu proiectul legii salarizării bugetarilor? Se repetă anul 1997, când Guvernul României nu era condus de Ciorbea(un analfabet în materie de economie), ci de pula aia tristă de Poul Thompson. Pe viţelul de acum, reprezentantul FMI în fruntea guvernului cu numele Boc, nu ştiu cum îl cheamă, dar să dea dracu' dacă are vreo importanţă! Ăştia sunt interşanjabili. Arată la fel, gândesc la fel, mănâncă acelaşi căcat!
În guvernarea Ciorbea s-a semnat decesul proprietăţii publice şi au fost distruse toate sectoarele industriale şi agricole cu valoare adăugată mare. Acum victima FMI va fi statul român şi serviciile publice de educaţie, sănătate, ordine publică, administraţiile centrală şi locale, protecţia socială. Mai rămâne ceva nefăcut praf şi pulbere din ceea ce am construit cu sacrificii timp de 45 de ani? Şi nouă ne mai rămâne vreo speranţă?
Oricum, se pune de un nou val de emigrare, mai ales din rândul românilor educaţi şi cu viziune. Îmi pare rău, nu-i pot urma pe aceea care pleacă. Am ratat ocazia în 1990-1991. Acum e prea târziu. Rămân să trăiesc destrămarea lentă şi agonia unei naţiuni incapabile să-şi apere interesele şi identitatea. Poate că este o pedeapsă meritată pentru faptul că n-am reuşit să fac nimic pentru schimbarea în bine a acestei ţări. Sau poate pentru că n-am ştiut să mă fac înţeles. Orice ar fi, trebuie să înghit şi asta, pentru că nu mai am ce face.

2 comentarii:

carp popescu spunea...

Din aceeasi barca, nu pot avea decat acelasi tip de comentariu. Unde naiba sa mai plecam acum? De ce nu am plecat atunci cand era momentul? Sa spun ca sunt usor si mai adanc in rahat deoarece am studiat 9 luni in Australia si la sfarsit am zis ca vin acasa deoarece credeam ca aici sunt lucruri de facut? Hai sa zicem ca am avut momente si mai proaste si poate - nu sunt sigur, dar poate - o sa fie soare si pe ulita noastra. Pana si actualilor guvernanti intr-o zi li se va lumina capul si vor intelege ca si lor le va fi bine daca noua ne e bine.

Anonim spunea...

Binele nostru depinde doar de noi.
Putem prospera sau putem crapa, oricum lor le va fi bine si nu-i va interesa.
Asa ca avem 2 variante:
1) Plecam, niciodata nu e prea tarziu sa o facem, si ne vedem de binele nostru;
2) Ramanem, continuam sa fim incapatanati in a ne iubi tara, si ne vedem de binele nostru.