Nu am fost cine ştie ce entuziasmat de "victoria" presei în cazul Ridzi. Nu că panarama aia tupeistă şi agresivă nu şi-a meritat papara, ci pentru că presa are impresia, mai întotdeauna după astfel de finaluri "grandioase", că poate să judece pe oricine, să-şi dea cu părerea pe orice sbiecrt şi, mai ales, să se considere drept un soi de judecător suprem. Or, câştigul în cazul Ridzi este anulat de suita de intervenţii ale presei în judecarea oportunităţii şi legalităţii tuturor deciziilor din procesul de guvernare.
Orice investiţie a autorităţilor centrale şi locale are o singură grilă de citire: "E criză, şi nemernicii ăştia cheltuiesc x lei, sau euro ca să facă..." După care urmează un lung pomelnic de investiţii ale ministerelor şi primăriilor. De cele mai multe ori datele financiare vin de la firmele care pierd licitaţiile şi sunt manipulate, pentru că nu trebuie să fii un geniu să înţelegi bâzdâcurile presei.
Nu poţi să plantezi un pom, să amenajezi un parc, să construieşti sau să cumperi o clădire destinată unor servicii publice, să le dai amărâţilor ălora de funcţionari consumabilele pentru calculatoare şi copiatoare, că apare un ziarist cretin cu socotelile lui, cel mai adesea alăturea cu realitatea economică. Ca în cazul Daciilor Logan amenajate pentru Poliţie. Toată lumea se repede la preţul de catalog. Dar nimeni nu pune la socoteală că maşinile trebuie modificate, că, practic, li se mai adaugă un circuit electric, suporţi pentru aparatură, că se instalează staţii radio speciale, radare, etc. Apoi, nimeni nu vorbeşte despre costurile financiare, care se regăsesc în preţ, pentru că toate maşinile plus dotările specifice au fost cumpărate în leasing.
E drept că şi Boc, cu tâmpeniile lui, a dat apă la moară jurnaliştilor. Cum nu-l duce mintea, economic vorbind, mai departe de "tăiem cheltuielile", acum se vede în situaţia de a i se contesta, lui şi guvernului, miniştrilor şi altor ordonatori de credite, deciziile de investiţii. Că dobitocii care contestă nu-şi pun întrebarea: "bine, dacă nu investim, din bani publici, cum ieşim din criză?" e una. Dar că Guvernul a ajuns acum să-şi facă agenda după umorile diverselor cutre din presă, e deja prea mult.
Şi ca să nu vorbim doar teoretic, iată şi exemplul practic, ca să zic aşa. Cotidianul titrează: "Soluţie de criză. Ecateriana Andronescu îşi face amfiteatru de 10 milioane de euro." Bineînţeles, jegul de Nistorescu nu-şi putea începe altfel "domnia" la Cotidianul". Numai că Aula aia chiar este necesară. Ca fost politehnist, ştiu bine ce probleme erau cu spaţiile de acest tip în Politehnică. Amfiteatrele sunt prea mici, au fost gândite în anii 60, şi de o jumătate de secol nu s-a mai construit nimic în Politehnică. Şi apoi, ce face, pleacă acasă cu aula Cati Andronescu? Nu rămâne în baza materială a educaţiei publice?
Nu mai vorbesc despre postacii de pe forumul "Cotidianului" , care ţin să demonstreze că sunt mai cretini decât scribălăii care populează redacţia. Sunt precum căţeii lui Pavlov, au dezvoltat reflexe condiţionate, e suficient să citească un nume, că ei încep să înjure. Asta e România, şi de asta ne merge rău!
Aşa că, fraţilor, e criză! Cumpăraţi-vă copârşeu, instalaţui-vă comod, puneţi mâinile pe piept şi aşteptaţi să facă Cel de Sus o minune cu criza! Orice altceva vă este interzis de liota de jurnalişti, care au ajuns să se creadă Dumnezei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu