Există alternative!

Ideea de a trimite bugetarii în concediu fără plată zece zile până la sfârşitul anului este o prostie, care nu rezolvă problemele din sistem, legate de asigurarea finanţării cheltuielilor. Cum nici disponibilizările masive şi la grămadă, fără niciun criteriu, altul decât cel numeric, nu reprezintă o soluţie, şi nici o reformă de sistem.

Pe de altă parte criza asta n-o să se eternizeze. Cred că raţional ar fi să considerăm 2011 anul reluării viguroase a creşterii economice. Motiv să consider că există alternative pentru reducerea cheltuielilor cu salariile celor din sistemul bugetar. Cea mai raţională mi se pare o reducere a salariilor pe următoarele 15 luni, cu 5% pentru salariile brute de până la 1500 de lei lunar, cu 7,5% pentru salariile între 1500 şi 2000 de lei şi cu 10% pentru restul. Aceşti bani nu vor fi pierduţi. De exemplu, pentru ei salariaţii ar putea primi hârtii de valoare ale statului, cu o dobândă de 1,5% pe an, spre exemplu, care să poată fi achitate peste doi, trei ani, să zicem. Un soi de împrumut al statului de la salariaţii săi. Ar fi soluţia cu cele mai mici costuri sociale şi financiare.

Nu înţeleg de ce statul nu încearcă să se împrumute de la cetăţenii săi. Ar fi un act de patriotism, şi de solidaritate. De ce trebuie să câştige doar băncile străine? De ce nu şi românii, care oricum plătesc oalele sparte de tot felul de politruci de doi bani?!

De ce trebuie să fim doar nişte oi bune de tuns şi de muls? De ce nu au încredere politicienii şi elitele intelectuale ale României în cetăţeni? De ce nu sunt asociaţi la luarea unor astfel de decizii, de care depinde, în fond, viitorul lor şi al naţiunii? De fapt, de ce nu funcţionează democraţia în epoca Băsescu-Boc?

PS: este adevărat că se observă o precarizare a muncii peste tot în economie. Este la fel de adevărat că, excepţie făcând câteva sectoare industriale, viaţa entităţilor economice este din ce în ce mai scurtă. Ca atare planurile de carieră sunt din ce în ce mai mult simple exerciţii de imaginaţie. Dar şi precarizarea funcţiei publice este deja o veste proastă, pentru că scăderea calităţii serviciilor publice aduce cu ea scăderea generală a calităţii vieţii. Poate ne mai gândim când înjurăm "birocraţii" şi le vrem pielea, doar pentru că lucrează "la stat".