Dizidenţi şi turnători, în slujba lui Băsescu

În postarea mea de ieri, "Vai celui prin care vine sminteala!" vorbeam despre atacurile la adresa lui Năstase, care au contribuit la victoria lui Băsescu în 2004, atacuri la ordininul unui grup ocult, format din foşti şi actuali lucrători din serviciile secrete, pe care l-am numit "nucleul". Şi am mai scris, de multe ori, despre dizidenţa cu epoleţi, despre legendarea unor lucrători ai serviciilor secrete, în special pentru a pătrunde în preajma "Europei Libere", dar şi în cercurile politice şi civice occidentale şi americane. În fond, nimic nou sub soare. Numai că aceia care au fost legendaţi n-au fost lăsaţi la vatră după 1989, ci folosiţi în bătălia politică internă.

Un caz de acest fel prezintă Bogdan Tiberiu Iacob într-un articol publicat pe inpolitics.ro. Citez din articol: "În septembrie 2004, scena politică a fost zguduită de un material amplu, apărut în publicația românească din diaspora "New York Magazine" și intitulat "O istorie adevărată: Năstase Scatiu" (aluzie la personajul Tănase Scatiu, al lui Duiliu Zamfirescu n.n.). În el, premierului în exercițiu, Adrian Năstase, i se prezenta o așa-zisă "adevărată biografie", din copilărie pînă la maturitate, foarte neagră și mult diferită de versiunile oficiale ale vremii. Autorul părea desupra oricăror suspiciuni: scriitorul Aurel Sergiu Marinescu, fost deținut politic, personalitate a exilului românesc și, peste toate, unchi al lui Năstase. După cum susținea, într-un articol, doi ani mai tîrziu, Grigore Culian, editor al publicației sus-pomenite, materialul lui Marinescu fusese refuzat de toate publicațiile și televiziunile din țară, "ai căror directori fuseseră cumpărați de regimul Năstase cu 65 de milioane de dolari". După publicarea articolului în "NY Magazine", materialul a intrat în posesia Alianţei "DA", fiind exploatat eficient: mii de copii xerox au fost împărţite de-a lungul şi de-a latul României, oamenii aflând, chiar de la unchiul lui Năstase, adevărata faţă a premierului-candidat. În materialul respectiv, Marinescu susținea că Năstase era un parvenit, țigan, "viclean și hoţ", homosexual (la fel ca și tatăl său), fiu al unui nomenclaturist comunist, colaborator al Securității, atît el cît și tatăl său etc. Amănuntele furnizate în document sunt cutremurătoare: Marinescu scrie că Năstase era iubitul unui profesor gay, I.D.Suciu, lucru care nu îl împiedica să aibă relații sexuale cu studenți negri, ori cu un diplomat francez, care i-ar fi oferit un soi de lună de miere de vis, în Franța...

Anul trecut, Marinescu a încetat din viață. Pînă la moartea sa, el a rămas cu aceași imagine de disident anticomunist, fost deținut politic, de luptător pentru dreptate etc. Din păcate, documente aflate la CNSAS și intrate în posesia Inpolitics arată altceva: Aurel Sergiu Marinescu a fost un vajnic colaborator plătit al Securității, în anii 70, apreciat de superiori pentru zelul său și acuratețea informațiilor, care au dus chiar la arestarea unui om. Această colaborare explică mai mult ca sigur faptul că el a primit viză pentru Occident, deși, oficial, era fost deținut de drept comun, și ridică problema dacă nu cumva colaborarea sa a continuat cu brio și după stabilirea în SUA, unde a devenit o voce autorizată a exilului românesc."

Toată povestea o citiţi voi. Ce vreau să spun? Condamnarea comunismului, CNSAS, zecile de tone de dosare ale Securităţii oferite proştilor nu fac nici cât o ceapă degerată, câtă vreme reţelele Securităţii şi ale serviciilor de informaţii au fost practic privatizate şi puse la produs în interesul celui care dă mai mult. În rest, ce ar mai fi de spus? A, da: pa, Băse!