În România se fac averi şi se trăieşte pe picior mare din "implementarea democraţiei". O dovedesc tot felul de reprezentanţi ai "societăţii civile" care au prosperat şi prosperă dând lecţii de democraţie şi muşcând zravăn de cur pe oricine nu-i de acord cu ei şi modul lor de a fi "democraţi."
Ei bine, nici unul dintre apostolii ăştia ai democraţiei nu a scos o vorbă despre intenţia dementă a Guvernului de a introduce, într-o viitoare lege a falimentului primăriilor, a prevederii înlocuirii primarilor cu judecători sindici, în cazul în care primăriile au probleme financiare. "Legea falimentului este o lege buna, dar ea trebuie sa stipuleze pierderea mandatului de primar, nu doar preluarea primariei de un profesionist si inapoierea ei primarului dupa rezolvarea problemelor financiare. Ar fi insa o obraznicie ca o primarie de comuna sa fie declarata in faliment, iar primarul sa vina cu zambetul pe buze la Bucuresti sa ceara bani, cum se intampla acum, cand, din cele peste 3.200 de comunitati locale, 1.400-1.500 sunt falimentare", arata Adrian Moraru, director adjunct al Institutului pentru Politici Publice (IPP). Moraru spune ca mai potriviti pentru a prelua primariile falite sunt fostii prefecti, inaltii functionari publici sau inspectorii guvernamentali, decat judecatorii sindici care aplica masuri strict financiare. Expertul mai arata ca primariile sunt declarate falite si in alte tari, pierzandu-si din active in favoarea creditorilor. " Am citat din "România Liberă", care salută această tâmpenie monumentală.
Când o să scăpăm de cretinismul ăsta sinistru, de a judeca totul cu instrumentele cu care judecăm entităţile economice private? Primăria nu este o inteprindere, este o instituţie care are funcţii specifice şi reprezintă o comunitate, care este cu totul altceva decât un SRL. Falimentul unei primării este un nonsens. Echivalează cu a spune că declari falimentul democraţiei. Dar ce să înţeleagă un bou precum Adrian Moraru, cu căcatul ăla de IPP, care numără rolele de hârtie igenică de la Parlament?
Or fi, nu zic nu, şi cheltuieli făcute aiurea, şi corupţie în primării. Dar, har Domnului, avem suficiente instrumente pentru a împiedica şi pedepsi abuzurile. Am propus încă din anii 90 constituirea unor Curţi de Conturi speciale pentru Administraţiile Locale. Francezii au trecut şi ei, după descentralizare, printr-o fază de genul ăsta, când primăriile au luat-o razna cu cheltuielile. Dar nu s-au gândit la încălcarea democraţiei, ci au făcut astfel de Curţi, au trimis la mititica vreo doi-trei primari mai iuţi de mână(primarul oraşului Nice, printre alţii) şi lucrurile au revenit la normal. Dar francezii nu au înlocuit primarii cu judecători, n-au inventat interdicţii absurde şi antidemocratice, ci au aplicat legea.
Tâmpenia asta este, de fapt, un mod de a scăpa de primari incomozi şi de a-i scoate din jocul politic. Şi de a pune mâna pe banii unor primării mai bogate. Dar cel mai periculos efect al acestei mizerii este acela că dispare ideea de solidaritate naţională. Şi aşa suntem o naţiune pe marginea prăpastiei, care mai are puţin şi dispare. Ideea că cei bogaţi, mă refer la colectivităţi, nu au nicio obligaţie faţă de colectivităţile sărace, este fix ce lipsea pentru a ne retrograda la rangul de gloată tâmpă şi iresponsabilă.
Dar mai gândeşte cineva în ţara asta?
Un comentariu:
N-ar trebui oare modificat ceva şi pe la mecanismele de finanţare a primăriilor? Eu bănuiesc că pe acolo sunt cauzele principale care determină sărăcia multor primării.
Trimiteți un comentariu