duminică, 23 mai 2010

Muncă şi voie bună

Iar am ceva nedumeriri. M-am uitat pe ultimul Buletin Statistic disponibil, cel din martie 2010. Din el rezultă că în martie 2009 erau angajate în economie un număr de 4.724.400 de persoane, iar în martie 2010 4.302.600 de persoane. În acest interval au fost pierdute 421.800 de locuri de muncă, din care circa 38.000 din sistemul bugetar. Care mai are doar acum 1.128.400 de angajaţi.
Plecăm de la ipoteza că întreg PIB al României este produs de cele circa 3.200.000 de persoane angajate la "privaţi". Trecem peste orice alte considerente şi mai presupunem că fiecare contribuie în mod egal la formarea PIB. Ar rezulta că un procent de PIB este produs de 32.000 de angajaţi. Anul trecut PIB s-a contractat cu circa 8%. Asta ar fi însemnat ca numărul angajaţilor să se fi redus cu doar 256.000 de persoane. De ce au fost disponibilizaţi circa 384.000 de angajaţi? De ce era nevoie de circa 130.000 de şomeri în plus? Sau nu sunt şomeri, ci au trecut în economia neagră?
Cam în aceeaşi ordine de idei aflu că Moni Columbeanu face un Master pe Relaţii Publice la SNSPA. Şi că vrea să-şi ia examenele cu notă maximă, drept pentru care învaţă două ore pe zi! Punem pariu că pupăza asta îşi găseşte mintenaş un loc de muncă, iar unul şcolit la Harvard e tratat cu flit în Republica Absurdă România?
De fapt, ceea ce se întâmplă pe piaţa muncii în România nu are vreo semnificaţie. Totul este la voia întâmplării. Cu rare excepţii, nimeni nu prea ştie de ce concediază, de ce angajează. Şi nu doar la "stat". Nici la privat lucrurile nu sunt mai clare, cum spuneam, cu excepţiile de rigoare. De asta nici performanţele economice nu sunt cine ştie ce. Patronii români nu sunt conştienţi de importanţa păstrării mâinii de lucru calificate. Se renunţă prea repede la oameni, adesea în funcţie de umori. Se investeşte prea puţin în formare, în calificare, în adaptare la noi tehnologii.
Ideea cea mai răspândită printre patroni este că angajatul este un soi de sclav, cu care poate face fix ce-i trece prin cap. Îl poate umili, îl poate pune să lucreze în orice condiţii, îl poate plăti cum vrea el, pentru că ştie că nimic nu-l apără pe angajat. Iar fidelitatea angajatului faţă de locul de muncă este aproape zero, în cele mai multe cazuri. Şi se răzbună şi el cum poate: mai o fuşereşte, mai trage de timp, mai şuteşte ceva, sau îl lasă cu ochii în soare când îi e lumea mai dragă.
De aici şi ineficienţa muncii. Managerii sunt vai mama lor, angajaţii, la fel, din motive diferite, iar motivaţia de a munci la pământ. Munca nu mai oferă nimănui nici satisfacţii, nici statut social. Cel mai bine e să fii Moni Columbeanui sau Salam de la Caransebeş. Mă rog, aţi prins ideea!

3 comentarii:

geomarz spunea...

Nu-mi spuneti ca fufa aia (Hormonica Columbeanu) a terminat o forma de invatamint superior, ca mi se face greata.
Si acu se apuca de MASTER !!!
Stie, oare, sa scrie, recunoaste e tastatura ?!!

pacos spunea...

Da' Eba?!? nu tot asa? absolventa SNSPA si master in comunicare luat cu 10, indrumator fiind "distinsul" profesor Cristian Parvulescu . Luat pe merit, ca asa ne-a asigurat dom' profesor. Si s-a vazut ce experta in comunicare este.

casandra spunea...

Exact asa s-a intamplat.
Multi patroni au concediat oameni, chiar daca nu era nevoie si aveau comenzi noi, preferand sa-i tina pe angajatii ramasi cate 10-12 ore la munca, sa-i cheme sambata si duminica fara plata orelor conform legii, etc.
Si, evident, si-au pastrat pretentiile cu privire la profitul LOR.
In 2009, an de criza, excedentul brut de exploatare din economia romaneasca a fost de 56,1% din Valoarea bruta adaugata creata. Ceva asa de mare, de se uita europenii la noi ca la papuasi!
Uita-te in buletinul statistic pe luna martie, la pagina 150, si fa o socoteala simpla:

http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2010/bsl_3.pdf

Pentru comparatie, sa vedem cum este in cateva tari europene. Pentru asta, vezi documentul despre rentabilitate, publicat la 30 martie 2010:
http://www.csl.lu/econews

Se observa ca excedent brut de exploatare comparabil cu al nostru obtine doar Luxemburg si trict pe seama industriei financiar-bancare. Se stie ca este paradis fiscal si bancar.
Ei, Romania a ajuns paradisul absolut al tuturor golanilor! Putinii patroni adevarati si respectabili se simt sufocati de situatie, dar derbedeii infloresc.