Pretextul grec

Grecia este un pretext pentru un nou val de liberalizări, în buna logică neo-liberală(neo-reaganiană), pe care o credeam trecută în planul doi, după tot acest masacru economic şi social din ultimii ani. Din păcate, ne-am făcut iluzii. Ca de obicei, aş zice, şi asta pentru un motiv extrem de simplu. Nu am înţeles adevăratul sens al "anului revoluţionar 1989". Sigur, pentru proşti a fost vorba despre prăbuşirea comunismului, despre libertate şi democraţie. Pentru deştepţi, 1989 a fost anul extiderii pieţelor către Est, ca o soluţie pentru amânarea crizei capitalismului. O să-mi spuneţi că şi comunismul era în criză, şi că tocmai criza l-a prăbuşit. E de discutat.

Cum "comunismul" era o variantă etatizată a capitalismului, criza era comună. Doar că varianta sa occidentală a ştiut să se vândă mai bine proştilor. Acum cei care şi-au luat ţeapă în 1989 au eşuat într-un soi de anticomunism cretin, spunând că lipsa de "decomunizare", şi nu criza generală a capitalismului, este de vină pentru modul în care arată estul, respectiv România, la două decenii de la Revoluţie. Doar că habar nu au că ceea ce este mai rău abia urmează!

Ce urmează, deci? O nouă încercare de amânare a rezolvării crizei de sistem, prin demolarea statului, mai ales a dimensiunii sale sociale. Cum remarcau destui analişti, acum, cel puţin în criza greacă, atât stânga, cât şi dreapta, au căzut de acord că salvarea vine dintr-o cură masivă de "liberalism", adică din reformarea profundă a statului. Refrenul în cunoaşteţi, se fredonează şi pe malul Dâmboviţei, cu observaţia că aici stânga şi dreapta nu au nicio relevanţă, scena politică fiind arondată unei largi şi virulente cleptocraţii. Pentru care ideologia este doar un alibi, un instrument de prostit proştii, foarte mulţi şi foarte proşti, de altminteri!

Ce înseamnă "liberalism"? Privatizarea serviciilor publice(care, în prealabil, sunt dezorganizate intenţionat şi lipsite de mijloace) se va generaliza, piaţa muncii se va dereglementa(v-am spus deja despre intenţia guvernului de a schimba Codul Muncii). Reducerea cheltuielilor publice va deschide noi spaţii de acţiune pieţelor în domenii care ţin de satisfacerea nevoilor colective(sănătate, educaţie, transporturi). Dereglementarea pieţei muncii este acţiunea cu cele mai severe consecinţe, care va creşte dincolo de limite raţionale concurenţa celor care sunt angajaţi sau îşi caută de lucru, şi care vor fi obligaţi să accepte condiţii tot mai proaste, atât în materie de salarii, cât şi de intensitate a muncii sau de drepturi sociale. Asta va duce la o puternică destructurare socială, generatoare de viitoare violenţe sociale, cu consecinţe asupra creşterii economice, printre altele. Cum remarca un cititor al FT, şi cum scriam şi eu, pacea socială are un preţ. Acum patronii nu mai vor să plătească acest preţ. Să vedem, le va fi mai bine, sau mai rău? Că se desteaptă şi chinezii, mai devreme sau mai târziu.

Cineva remarca un lucru interesant: prin măsurile impuse Greciei, dar şi României, şi altor ţări din Est aflate în criză, zona a devenit un soi de laborator al deflaţiei, pentru că măsurile echivalează cu o devalorizare internă. Sau, altfel spus, unei boli produse de un exces de liberalism îi prescrii drept medicament un plus de liberalism.

"Aujourd'hui, les Grecs sont appelés à de très importants sacrifices, mais ces sacrifices sont vides de sens, ou plutôt, ces sacrifices risquent d'être détournés sous forme de prélèvements au bénéfice de la finance. Ce dont la Grèce et les autres pays européens ont besoin, c'est à la fois de dynamiser leurs activités productives autrement qu'en diminuant leurs coûts et de réinventer le lien social et la démocratie.

La Grèce est trop dépendante du tourisme, des activités maritimes pas toujours respectueuses des hommes et de la nature, voire parfois criminelles. La Grèce est trop dépendante aussi de ses importations. Ses activités productives ont été négligées. Certains économistes ou hommes politiques ont bien suggéré récemment que la Grèce souffrait d'un handicap de compétitivité lié au sous-développement de ses activités productives. Mais l'erreur majeure est de considérer que cet handicap réside dans le niveau des coûts.

La compétitivité d'une économie comme celle d'une entreprise dépend certes du niveau de ses coûts et de ses prix par rapport à ceux de ses concurrents mais une compétitivité durable est principalement fonction de la capacité à proposer des produits innovants, adaptés à la demande. Cette compétitivité "hors coûts" dépend principalement des compétences individuelles et collectives, de la qualité des réseaux qui peuvent structurer le tissu productif, de la confiance entre acteurs privés et publics. Un engagement véritable dans l'économie de la connaissance est indispensable et ne peut se limiter au développement des nouvelles technologies de l'information et de la communication. L'éducation, la formation, l'innovation (plutôt que la baisse des coûts) doivent être élevées au rang de priorité nationale.

Comme les autres pays européens, la Grèce a besoin de davantage de démocratie : des citoyens mieux formés participent mieux à la vie de la cité et prennent soin de la chose publique, aujourd'hui négligée. Au lieu de considérer l'impôt comme un prélèvement inutile, celui-ci doit être réhabilité et doit contribuer tout à la fois à assurer de meilleurs services collectifs et davantage d'équité. Les Grecs doivent réinventer leur lien social, réapprendre à être attentifs aux biens publics et à leur patrimoine (notamment leur patrimoine naturel sévèrement négligé) et mettre en œuvre un véritable projet de développement."

L-am citat pe Gabriel Colletis, profesor la Universitatea Toulouse-I. Ceea ce scrie el despre Grecia se potriveşte mănuşă şi României. Dacă vrem să ieşim din budă, trebuie să ne reindustrializăm, să producem mai mult, să avem o mână de lucru mult mai calificată, mai inovatoare şi mai competentă, o mai strânsă cooperare între sectoarele public şi privat. Evident, avem nevoie şi de mai multă democraţie, iar românii trebuie, ca şi grecii, să acorde mai multă atenţie bunurilor publice şi patrimoniului naţional, că şi noi ne batem joc de natură cu veselia inconştientului.

Şi pentru că vorbim despre austeritate, despre criza greacă şi despre lecţiile ei, vă semnalez acest articol al lui Dani Rodrik. Din el am să citez un fragment, care mi se pare important, apropo de democraţie, pentru că ceea ce se întâmplă acum în România are adânci rădăcini în deficitul de democraţie:

" Finalement, la crise est encore une autre manifestation de ce que j’appelle « le trilemme politique de l’économie mondiale » : globalisation économique, démocratie politique et les États-nations sont mutuellement irréconciliables. Pas plus de deux axes ne peuvent agir concomitamment. La démocratie n’est compatible avec la souveraineté nationale que si la globalisation est bridée. Si nous encourageons la globalisation tout en conservant l’État-nation, nous devons alors saborder la démocratie. Et si nous voulons globalisation et démocratie, nous devons écarter l’État-nation et nous efforcer de renforcer la gouvernance internationale."