duminică, 16 mai 2010

Criza, ca revoluţia permanentă

Tot aud nebunia asta cu "incapacitatea de plată" a României. Dacă nu-i belim pe pensionari şi pe bugetari, intrăm în incapacitate de plată. Bizar! Cu o rezervă de 33 de miliarde de euro? De ce?
Din câte ştiu eu, sarcina gestionării datoriei publice interne şi externe revine Guvernului, care colaborează cu BNR. O datorie se mai şi restructurează, se mai şi rostogoleşte, dacă e groasă. Nimeni, mă refer la creditori, nu-i nebun să taie găina cu ouăle de aur! Din câte îmi amintesc eu, NIMENI n-a cerut "falimentul" vreunei ţări, indiferent de gradul ei de îndatorare. Să fim oneşti: cei care prezintă riscuri, plătesc o primă de risc la împrumuturi care calmează temerile creditorilor. De asta nici n-au fost prea fericiţi derbedeii din "Clubul de la Paris" când Rusia le-a spus pa! şi şi-a plătit TOATE datoriile înainte de termen şi i-a trimis la domnu' Dracu.
România nu a intrat în incapacitate de plată nici în anii 1997-1999, de ce ar face acest lucru acum? Sigur, costurile finanţării ar creşte, dar am mai trecut prin asta. Nu înţeleg ce s-a întâmplat atât de dramatic, de trebuie să strângem economia de gât, de dragul imaginii de "virtuoşi". Chiar nu înţeleg. Pentru că de la venirea lui boc în fruntea Guvernului, asta facem: sugrumăm economia.
Or, cu dobânzi mai mari sau mai mici, nu pensionarii, nu bugetarii, nici alte categorii sociale vor plăti datoriile publice ale României, ci economia. Care înseamnă şi producţie de bunuri şi servicii, şi investiţii publice, şi consum, şi servicii sociale. Tot! Iar dacă vom continua să reducem puterea de cumpărare, economia nu va avea capacitatea de a genera resurse pentru plata datoriilor. Ecuaţia e simplă. A enunţat-o Henry Ford, care întrebat de ce îşi plăteşte muncitorii cu 5 dolari pe zi, a spus că o face pentru a avea cine să-i cumpere maşinile!
Aşadar, de ce ne paşte brusc "incapacitatea de plată"? A intrat economia României(sau a Greciei, Spaniei, Portugaliei) în colaps? Evident, nu! S-a contractat, dar nu atât de dramatic pe cât am crede. E cineva atât de tâmpit să creadă că-şi vede banii înapoi, într-un viitor previzibil, dacă torpilează aceste economii, şi nu le lasă să-şi revină? Sau se joacă altceva? Şi dacă da, ce? Forţarea unui nou val de privatizări, în sistemele publice de educaţie, de sănătate? În energie?
Recent, Roubini a acordat un interviu celor de la Spiegel. Traducerea am luat-o de pe blogul domnului Răducanu. Sunt câteva posibile răspunsuri, dar nu toate afirmaţiile sunt chiar atât de univoce, pe cât crede autorul lor.
"Spiegel: Statele euro si FMI acorda acum Greciei credite si garantii in valoare de 110 miliarde euro. Este un lucru corect? Roubini: Prin asta problema este doar amanata pentru anul viitor. Ma tem ca Grecia nu are doar probleme de lichiditati, ci este in stare de faliment. Nu ajuta sa pompezi bani intr-o tara insolventa si in acelasi timp sa-i impui regim de austeritate. Prin asta nu se devine automat competitiv, ci din contra tara respectiva pierde sectoare de piata, creste somajul, sporesc miscarile sociale. Asta nu rezolva problema datoriilor, ci doar o face mai grava. Spiegel: Si care ar fi solutia? Roubini: E nevoie de o conversiune inainte de a se declansa falimentul statal. Trebuie trecut la o intelegere intre creditori si debitori, iar simultan de elaborat planuri de consolidare a bugetelor si pentru Spania si Portugalia. E drept ca majoritatea datoriilor de care Grecia ar trebui absolvita sunt in Franta, Elvetia si Germania, tari care ar pierde multi bani. Dar deja s-a risipit mult timp in care nu s-a recunoscut cat de grava e situatia. Fara un asemenea plan de salvare exista riscul efectului de domino: criza sa se extinda asupra Spaniei si Portugaliei, ceeace ar putea arunca in aer moneda euro. Spiegel: Ne luptam acum cu criza datoriei statelor, dar inainte am avut criza bancilor, apoi cea imobiliara. Trebuie sa ne obisnuim cu crize in continuare? Roubini: Ma tem ca da. Am aratat in ultima mea carte (“Crisis Economics: A Crash Course in the Future of Finances”- mai 2010) ca si crizele fac parte stransa din genomul capitalismului. Ele nu sunt exceptia, ci regula. Chiar factorii ce dau vitalitate capitalismului, anume forta de inovatie si acceptarea riscului, pot dezlantui prabusiri catastrofale. Ceeace vedem astazi ne ofera doar gustul anticipat a ceeace va veni. Criza nu este insa predestinata. Cand banii sunt ieftini, cand creditele sunt usor de obtinut si controlul debil, atunci sunt intrunite conditiile pentru aparitia crizei. Asa a fost in trecut si asa va fi si pe viitor. Doar ca ele, crizele, vor apare tot mai des. [...] Sa privim sectorul bancar. Dupa criza, bancile au devenit si mai mari, si mai puternice, si fac presiuni asupra politicii. Bank of America l-a inghitit pe Merill Linch, iar JPMorgan Chase l-a inghitit pe Bear Stearns. Au devenit niste institutii financiare gigantice ce sunt “to big to fail” si care isi spun: putem sa luam orice decizie riscanta , caci va veni politica sa ne scoata din impas. Aceste banci ar trebui sparte, desfacute in bucati. In plina fierbinteala a crizei, banci uriase precum Goldman Sachs sau Morgan Stanley nu pot fi inchise sau reformate. Trebuie ca fiara numita Wall Street sa fie lasata sa sufere de foame. O institutie care se ocupa cu finantare de investitii, cu Hedge Fonds, cu asigurari etc. nu poate fi tinuta sub observatie de nici un sef al consiliului de administratie. Bancile trebuie desfacute pe specific, sa ofere fiecare diferite servicii, dar sa nu ajunga prea mari pentru a deveni un pericol pentru sistem. Si agentiile de rating trebuie sa suporte modificari ale modelului in care opereaza. Ele nu mai trebuie platite, ca astazi, chiar de firmele a caror bonitate o verifica. Nu cred ca propunerile mele sa fie aplicate de indata. Va veni insa cu siguranta o noua criza, mai devastatoare, cand se vor pune in discutie globalizarea, liberalismul comercial si economia de piata. Caci nu ne putem permite mult timp crize de asemenea dimensiuni si de asemenea frecventa."
Cu alte cuvinte, tectonica redistribuirii puterii între state şi entităţi financiare uriaşe, cu forţă de lovire inimaginabilă, este în mişcare. Şi se va manifesta prin crize de mare amploare. Acum sunt atacate statele considerate "verigi slabe", şi blocuri economice suficient de puternice pentru a riposta. Şi ăsta este abia începutul. Cum spunea cineva, capitalismul ucide. Şi acum o face la scară globală. Fără ca nimeni să i se mai poată împotrivi. Criza este acum noua revoluţie permanentă.

5 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Economia romaneasca a fost torpilata cu deplin succes deja, din interior si din exterior, nu mai sint decit citeva privatizari cu miza medie. Din cite stiu eu, care nu sint expert.

Pe de alta parte, rezerva d-lui Isarovici e bine tinuta in friu, si chiar creste, pentru ca d-sa chiar vrea sa aderam la zona euro. Eu zic ca asta nu e de noi, si ca ar presupune ca am fi o zona cu oarece valoare economica, in afara de cea imobiliara si de masa care consuma, cum sintem acum, but again, nu sint expert.

Tari falimentare? Sint destule in lume, de la Uganda, Angola, Etiopia, Sudan, Somaila, la Irak-ul dupa primul razboi din Golf.

Nu sint specialist nici in asta, dar mi se pare ca toti acesti falimentari au in comun faptul ca toti sarantocii de acolo platesc strainilor si clasei arendasilor proprii si aerul si apa si praful de pe drum pe care-l inghit, se nasc pentru a muri si nu au relevanta, nici pentru straini, nici pentru "mai marii" lor.

Deci eu cred ca pe masura ce ne apropiem de faliment, o sa vedem urmatoarele: constituirea neta a clasei arendasilor, care-si trag si politie si servicii si isi aservesc armata, disparitia serviciilor oferite de stat populatiei, saracirea galopanta a populatiei si asuprirea ei de catre acesti arendasi, cu asentimentul unor straini, si profitul si-l trag corporatistii globali.

Cred ca am descris pas cu pas nu capitalismul (trade mark sau nu), ci colonialismul, pentru ca eu asta cred ca ni se intimpla. Neo-colonialismul de care vorbea Ceausescu se intimpla acum, si nu-l recunoastem pentru ca nu e numit ca atare.

La bibliografie puneti, pe linga tezele tovarasului (cu bruma de adevar despre "strainezia" care este acolo) si "Occidentul si ceilalti", Sophie Bessis, tradusa la Corint in 2004, si tot ce s-a scris si se scrie despre corporatism.

Desmond spunea...

Dupa acumularea primitiva urmeaza acumularea prin deposedare, cum spunea Roza Luxembourg.

Karakas spunea...

Interesant, deci o contractie care sa le dea un bobirnac "sugativelor"...dar asta ar insemna destabilizarea unor zone intregi, si posibile razboaie.

casandra spunea...

Da, daca nu se intampla marele reset financiar tot vom avea de ales.

Eu aleg sa fiu supusul Ducatului Credit Suisse.

Constantin poate ca se gandeste la Republica Goldman Sachs.

Desmond ar putea fi foarte bine cetateanul Principatului Blackstone Group.

Karakas pare sa se potriveasca excelent cu Republica Cerberus.

Credeti ca mai sunt si alte optiuni, pe termen mediu, daca statele sunt datoare vandute...cui?

Constantin Gheorghe spunea...

Casandra! Blogul! Şi mă bucur să te recitesc.