Nu-mi plac fanatismul şi încrâncenarea PNL în legătură cu cota unică de impozitare. Şi nu o spun din perspectiva omului de stânga, care este adeptul impozitării progresive. O spun din perspectiva celui care a suferit consecinţele fanatismelor de acest gen. Comunismul era, parcă, electrificarea plus puterea sovietelor. Acum pare că liberalismul este cota unică de impozitare plus statul minimal.
Este o reducere la absurd a liberalismului, care înseamnă, după umila mea părere, cu mult mai mult decât nişte amănunte de ordin organizatoric sau fiscal. Liberalismul exclude atât fanatismul, cât şi încrâncenarea. Ce se va întâmpla dacă, ajuns la guvernare, PNL va fi obligat de realităţi, să mărească taxele şi impozitele? Renunţă să mai guverneze? Ar fi un gest iresponsabil.
Lumea noastră devine pe zi ce trece mult mai complexă. Se schimbă sisteme de valori, se schimbă conţinutul unor valori considerate deja "clasice". Deşi liberalismul pune individul înaintea colectivităţii, complexitatea cere tot mai mult soluţii colective, nu individuale. Indivizii nu mai pot acţiona egoist, trebuie să ţină cont de interesele celorlalţi. Apar categorii noi de bunuri, bunurile simbolice, care au alt regim al proprietăţii.
Mă mir că oameni altminteri inteligenţi rezumă liberalismul la dimensiunea sa economică, şi pe asta o reduc la cota unică de impozitare. Dar mă rog, e alegerea lor. Eu doar constat şi mă întreb.
2 comentarii:
E vorba de un liberalism pur romanesc. In Canada atiti liberalii cit si conservatorii pastreaza cota progresiva de impozitare. Nici macar nu se discuta aici despre cota unica. Cum altfel ar putea statul colecta suficienti bani sa mentina un sistem de sanatate destul de evoluat si sa investeasca in proiecte care necesita finantare de la buget? Ce se intimpla in Romania e o stagnare in dogma, care nu e nici macar liberala.
In Romania nici macar nu este vorba de politica. Numai de impunerea bunuluui plac personal la nivel de tara.
Trimiteți un comentariu