Cum se înmulţesc proştii?

Te apucă vertijul când vezi câţi proşti sunt în ţara asta! Şi apar mereu, în valuri! Am şi eu o întrebare: cum se înmulţesc ăştia, bre? Că dacă te uiţi la ei şi la cum scriu, parcă n-ar fi proşti. Cum apuci să-i citeşti, cum te loveşte un damf de prostie, ca ăla din cârciumile ieftine de periferie, drojdie stătută şi mahorcă rece, picioare nespălate şi grăsime râncedă.

Studiu de caz. Iată ce scrie un prost pe voxpublica: "Lupta crâncenă care se dă acum nu e pentru 25% din salariile bugetarilor, ci pentru 100% din supravieţuirea noastră. România a încetat să fie un stat modern odată cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Venirea comuniştilor la putere a însemnat nu doar decuplarea de la mecanismele economiei de piaţă, singurele capabile să producă bunăstare pe termen lung. Decimarea fizică a elitelor României a însemnat înlocuirea unei clase sociale care fusese educată temeinic să dea înapoi societăţii cu o adunătură de parveniţi lipsiţi de scrupule, al căror unic scop era să ia. Prin orice mijloace, cu orice preţ, să ia totul de la cei care aveau.

Ăsta a fost modelul fundamental pe care s-a clădit statul român comunist şi ăsta e modelul în care statul român postcomunist încă funcţionează. Doar că, acum, principalul loc din care toată lumea vrea să ia e statul. Mai exact, bugetul statului. El e singurul care pare să aibă resurse nelimitate şi care n-a contenit, în ultimii 20 de ani, să şi facă promisiuni nelimitate.

Pentru că nu există suficienţi români care să dorească sau să poată să-şi croiască un destin financiar independent de bugetul statului, încrengătura dintre instituţii şi cetăţeni a devenit o enormă tumoră care mănâncă încet şi sigur orice urmă de comportament social sănătos."

Regret că n-am citit un manual de istorie de asta, alternativă(istoria, nu manualul), ca să aflu cum de a ajuns prostul la concluzia că în 1945 România era un stat modern, iar elitele ei o culme a generozităţii. Toate marile averi din perioada aşa-zis modernă au fost făcute pe spinarea statului. Malaxa, Mociorniţa, practic toţi marii industriaşi români sunt produsul comenzilor de stat. Madam Mociorniţa, care se tot vaită pe aici şi-şi idealizează bunicul, ar trebui să-şi asume şi furtigaşurile lui. Să se întrebe cam ce fel de bocanci purtau iarna amărâţii ăia care şi-au lăsat oasele la Stalingrad. Sau urmaşii lui Malaxa cu ce arme au luptat aceeaşi amărâţi.

Ce model social au promovat "elitele" româneşti interbelice? Că, dacă mă gândesc bine, cea mai importantă fundaţie cu destinaţie socială a aparţinut unui evreu, Elias. Faptul că patronul îi cununa pe muncitori nu e model social, e cumetrie. Moderna Românie era, de fapt, ca şi acum, o imensă cumetrie, la stat, în administraţie, ca şi la privat. Ca şi în Universităţi, ca şi în rândul elitelor. Şi cât de modern era un stat care a produs două totalitarisme, unul regal, altul legionaro-militar, şi un pui de Holocaust? Ne putem raporta la acel stat?

Statele bogate şi civilizate din occidentul european arată cum arată tocmai pentru că au privilegiat dimensiunea redistributivă a statului. E simplu să-i laşi pe oameni să se descurce cum pot. Dar rezultatul va fi opus celui scontat. Aşa-zisa economie de piaţă a generat din ce în ce mai puţine locuri de muncă şi asta trebuie să ne îngrijoreze, nu mărimea statului. Statul român nu este mare, este doar neputincios, pentru că un stat puternic ar fi fost un obstacol în calea fericirii îmbogăţiţilor restauraţiei "capitaliste".

Place sau nu proştilor, aşa arăta România şi în perioada "raiului" interbelic. Au primit ce şi-au dorit, pentru că, în imbecilitatea lor, n-au ştiut ce-şi doresc! Şi acum caută tot felul de explicaţii pentru decepţia lor. Explicaţia este simplă, dar greu de înghiţit: prostia. E drept, prostia se plăteşte!

Şi mai e ceva: vrem să fim un stat modern? Păi asta nu se poate decât în momentul în care o adunătură de indivizi se transformă într-o naţiune de cetăţeni, conştienţi de drepturile şi obligaţiile lor. Dar cine să înţeleagă asta? Nişte proşti? Până peste poate!