Politrucii democraţiei şi barbaria capitalismului

Claude Karnoouh este un gânditor radical, şi un om de stânga. Un personaj incomod pentru mulţi, care iubeşte sincer acea parte sinceră a României. Un om care spune lucrurilor pe nume. De aceea nu l-au înghiţit nici cei dinainte de 1989, nu-l înghit nici elitele intelectuale post-comuniste de la noi.

El publică un articol pe blogul Revistei Cultura, din care voi cita mai jos un fragment. Oricum vorbele lui vor răsuna în pustiu, într-o ţară în care spiritul critic a dispărut, iar de stânga este Generalul Izmenelor Prezidenţiale! Oricum, tot respectul pentru o minte lucidă.

"Ceea ce mi se pare insa cu atat mai insuportabil este comportamentul unora dintre acesti miliardari spoliatori care, nesatisfacuti de extorcarea plus-valorii prin orice mijloc (ce sa-i faci, asta e menirea lor!), isi permit mai mult: sa dea lectii de democratie, de civilitate, ba chiar de morala sociala. Dintre predicatorii de simulacre, sa-i aducem omagiul cuvenit dlui Soros. Acest tycoon al speculatiilor dezastruoase si-a facut din morala o obisnuinta. Mare filantrop al „Open Society”, mare aparator al democratiei moderne, luptator neobosit pentru toleranta multiculturala, metisi si nomazi, mare distribuitor de fonduri, gratie unei fundatii care-i poarta numele si care, la drept vorbind, a reprezentat interfata interventiilor americane (in special ale USAID, de cateva ori ale CIA si a altor oficine) in politicile de invatamant, de cercetare si in alte actiuni politice disimulate sub eticheta de ONG, dl. Soros asadar, dupa cum arata datele citate in deschidere, nu este, la urma urmei, decat unul dintre cei mai agili pradatori capitalisti, datorita giganticului sau fond speculativ construit in doar cativa ani. Fiindca – trebuie repetat fara incetare, macar pentru a-i zgaltai pe naivi (canaliile o stiu deja, dar se fac ca ploua!) – doar in practica ni se descopera adevaratele intentii. Constatata zi de zi si dupa cum o arata cifrele, singura si autentica intentie care-l mana in lupta pe dl. Soros e banalul si trivialul miros al banului, pofta de castig, avaritia fara baiere – pe scurt, intregul complex psihosocial si socio-economic generat de nucleul predator si devastator al capitalismului. Sigur, de indata ce vine vorba de fonduri speculative, stim ca scopul acestor mecanisme financiare nu este altul – oricare ar fi costurile sociale ale operatiunilor lor bursiere – decat reintoarcerea grabnica la investitiile rapide si, gratie acestora, la ceea ce e mai important: profitul.

Iata de ce dl. Soros poate sa ofere cateva firimituri din enormele sale plus-valori speculative pentru fabricarea de noi politruci ai democratiei formale pretins reprezentative, pentru retribuirea unor scribalai si a unor hartogari care sa laude fara rusine virtutie capitalismului neoliberal si efectele sociale drastice ale terapiilor de soc, pentru finantarea ONG-urilor care nu sunt altceva decat oficine nutrite de simulacrele asa-zisei responsabilitati democratice. In doua vorbe, marele filantrop nu finanteaza decat o societate a simulacrelor postcomuniste. Similitudinea cu practica scolilor de cadre a partidului comunist este evidenta – faptul poate parea rizibil, dar in realitate e insuportabil – caci marele filantrop incarca partitura, dand lectii de morala si avertizand asupra relelor capitalismului salbatic din Europa ex-comunista.

Iar ce e prea mult e prea mult. S-a observat de ceva vreme ca actiunea devastatoare a capitalismului financiar (care nu produce nimic si spoliaza orice bun ii trece prin mana) sta la originea barbariei sociale ca mod normal de functionare a socius-ului (3). Sigur, e adevarat ca bogatia fara limite seamana cu puterea fara limite, ca ea „il orbeste pe acela pe care Zeus vrea sa-l piarda”… Sa fim atunci si noi siguri: nici dl. Soros nu-si va mai putea deosebi la un moment dat discursul sau „democratic”, apelul catre o „Societate deschisa” – si impotriva autoritarismului neocomunist sau al emergentei fascisto-nationaliste postcomuniste – de impostura. Caci ce altceva mai autoritar antidemocratic, mai barbar – decat sustinerea legilor care apara nu legitimitatea simplei proprietati private si a spatiilor vietii cotidiene (apartamente, automobile etc.), ci actul de jefuire pe scara larga a bogatiilor produse de majoritatea oamenilor traitori pe aceasta planeta? Dupa atatea secole de lupta pentru demnitatea fiintei umane, asta sa fie bunastarea promisa de buna guvernare?"