sâmbătă, 22 mai 2010

Gâlceava economiştilor cu lumea

Este clar că din criza asta nu vor ieşi nejumuliţi nici "economiştii". N-o să fac acum teoria chibritului, pe marginea subiectului: "este economia o ştiinţă"? Nu cred că veţi obţine un răspuns satisfăcător la întrebare nicăieri, deci pierdem vremea.
Criza asta i-a încăierat pe economişti mai dihai ca pe politicieni. Şcolile de gândire economică dezgroapă securea războiului şi îşi aruncă lături în cap unele altora, după principiul cât se poate de românesc "ba p-a mă-tii!". Fiecare se bate cu cărămida în piept(când nu-şi cere scuze că a greşit nevăzând criza care va să vină!) că are soluţia ieşirii din criză. Apar tot felul de iluminaţi, care vor să aruncăm în aer şandramaua statului, urlând pe toate drumurile că el e Satan, şi că dacă ne lepădăm de el, ne salvăm sufletul!
Cred că isteria n-a atins climaxul, că ne aşteaptă vremuri şi mai interesante şi soluţii şi mai creţe ca de obicei. Acum la modă e "austeritatea" "Să strângem cureaua, tovarăşi! Să mai punem o haină pe noi, tovarăşi! Cauza cere sacrificii!" Keynes a devenit un cuvânt de ocară. Pe de altă parte vin alţii şi spun "Austeritatea duce la dezastru!"
"Strângeţi cureaua!" Ba nu, consumaţi!" "Strângeţi cureaua!" "Dacă strângeţi cureaua s-alege praful!" Ei bine, dacă stai să-i asculţi pe toţi, ori devii alcoolic, ori îţi pui juvăţul de gât!
Cred că economia a devenit din ce în ce mai puţin ştiinţă şi din ce în ce mai mult demagogie politică. Iar criza nu face lucrurile mai simple. Poată că ar trebui să luăm o pauză de reflecţie, să tragem aer în piept, să ne calmăm şi să vedem ce avem de rezolvat.
Din păcate globalizarea a făcut inefectiv modelul economic dominant, că-i zice capitalism, că-i zice piaţă liberă. Trebuie să punem altceva în loc, dar ce anume? Nimeni nu ştie ce, pentru că de la Revoluţia Bolşevică încoace, adevărata, unica, esenţiala temă a gândirii economice a fost "cum demonstrăm că alternativa construită de comunişti nu funcţionează?" Asta a fost obsesia libertarienilor, a lui Hayek, a lui Popper, a lui Friedman, şi lista e lungă. Până şi Keynes a elaborat teoriile sale cu gândul ăsta: de a nu lăsa "comunismul" să se întindă. Când eşti obsedat de paiul din ochiul celuilalt ajungi să nu mai vezi bârna din ochiul tău. Elementar, dragul meu Watson!
Până găsim un înlocuitor modelului actual, avem o singură soluţie: să păstrăm pe cât posibil echilibrele în actualul sistem. Nimeni nu spune că este simplu. Dar când iei măsuri "radicale", nu te aştepta ca răspunsul sistemului să fie cel dorit. Asta nu se va întâmpla.
Doar că acum e vremea radicalilor. Ei au ocupat spaţiul public şi emit sentinţe pe bandă rulantă. Impunând adesea soluţii care nu fac decât să agraveze starea economiei. Care va atrage după sine o radicalizare a societăţii şi o creştere a violenţei sociale. Toate marile Revoluţii îşi au geneza în decizii economice proaste, luate de "iluminaţi". Dacă nu ne trezim, iar vom ajunge într-un context favorizant pentru schimbări radicale şi violente de sistem economic şi politic, cu efecte sociale devastatoare.
Aşa că gâlceava economiştilor cu lumea nu este doar o simplă luptă de orgolii. Consecinţele ei pot fi devastatoare. Până acum, cu foarte rare excepţii, nu am văzut prea mulţi economişti responsabili. Poate a venit vremea să facă mai puţină politică şi mai multă economie.
PS: am o nelămurire. Recesiunea nu e criză? Că aşa zice Lucian Croitoru: "Romania este in recesiune, a fost puternica, continua sa fie puternica, dar nu e in criza. A fi in criza inseamna sa vezi cozi la banci. Neincredere, deprecierea monedei nationale si inflatie. In America a fost o criza financiara. Noi, pentru ca avem un sistem bancar diferit, nu am fost atinsi de activele toxice".
Mă, şi tu eşti prost? Dar împrumuturile alea de la FMI, UE şi BM pentru ce le-am făcut? Nu pentru a "salva" băncile? Nu pentru a reduce RMO, ca ăia de la băncile-mamă din străinătate(expuse la criza subprime) să primească o gură de oxigen pe buzunarul unei întregi naţiuni?
Iar teoria asta cu imposibilitatea relansării economiei prin forţe proprii este, pe lângă o profundă şi recunoscătoare limbă în cur trasă lui băsescu, o tâmpenie. "Economia Romaniei este pregatita sa redecoleze. Dar nu redecoleaza pe baze proprii. Printre economisti se vorbeste clar. Tari ca Romania, Grecia, Turcia nu au cum sa redecoleze singure. Noi am beneficiat de economiile altor tari. Astea s-au curmat. Reluarea depinde foarte mult de exterior. Exteriorul da semne".
Las la o parte faptul că economia Turciei nu este aşa de firavă pe cât credem noi şi se comportă infinit mai bine la criză decât noi. Dar cât de profund suntem noi legaţi de economia Franţei sau a Germaniei? Să nu ne grăbim să tragem concluzii din exemplul "Dacia", că ăla e excepţia, nu regula.

2 comentarii:

geomarz spunea...

De acord. Mai putina gilceava si mai multa economie...
Numai ca cine sa faca economie ?
Nu ati bagat de seama sa fie vreun teoritician onest, dupa cum ati scris mai sus. Toata lumea face politica si demagogie.
Iar Adam Smits este mort de mult. (Daca scriam M... ma linsa careva, chiar si aici...)
Din nefericire, marile schimbari sociale care vor veni, vor veni greu si cu mari sacrificii in vieti omenesti.
Dupa senzatia mea, va urma ceva echivalent cu Evul Mediu..., dar la nivel mondial (nu numai european cum a fost data trecuta...)

Fluieratorul spunea...

WTF stiu economistii? O buna intrebare, si nu chiar asa de noua. Pe mine unul m-a izbit discursul lui Krugman cind a primit premiul Nobel: de un lucru ii parea rau, ca n-a vazut criza venind... Si totusi, n-a lasat medalia si banii acolo, cum ar fi fost normal, ci le-a luat.

Credeti ca unii care n-au stiut sa recunoasca inceputul crizei ii vor prevedea sfirsitul? Oricit de nobelizati ar fi...

Sintem departe de vremurile "cumintele" in care Mark Blaug scria istoria conceptelor economice si re-teoretiza stiinta economiei. Foarte interesante lucruri, care excludeau ceea ce de vreo 20 de ani incoace s-a generalizat deja ca practica: traficul de influenta (noi ii zicem "lobby", da' tot aia e), corporatismul sustinul de statele dezvoltate, speculatiile de bursa de rang superior, aplicate asupra altor speculatii, fara acoperire in valoare reala (care au inceput sa fie legale, daca-mi aduc aminte bine, de pe la a doua domnie a lui Reagan incoace).

Cit despre Turcia si Polonia, la care ne uitam acum cu invidie, ca "vai ce bine se comporta ele in criza", fata de acestea Romania n-a fost niciodata nici previzibila, nici solvabila. Ce traim in zilele astea este de fapt o criza a increderii, pe care am provocat-o chiar noi. Pe linga, bineinteles, prostia nationala de a musca din ciolanul de acum si de a pupa si mina cui ni-l da acum, fara nici o preocupare fata de ziua de miine. Fara a fi vreun sovin, as zice ca asta e o caracteristica tiganeasca, de "musca si fugi", care la noi s-a generalizat, din prostie si comoditate.