Esenţa reformei statului

Cel puţin până acum, neaşteptat de cuminte zi. Clitorisul este tot pierdut în păpuşoi, cu hăulitori la ferestre(am râs cu lacrimi ascultându-i pe unii dintre liderii de sindicat care îi ziceau de dulce în faţa Guvernului!), Pulimea Sa se reface după ziua de ieri, liderii marilor centrale sindicale îşi bat capul cu scrisoarea de intenţie, care e atât de confuză, încât nimeni nu mai înţelege nimic, FMI zice că el n-ar avea nimic împotrivă să renegocieze, dar mai bine nu, zvonerii şi-au luat şi ei vacanţă, în schimb s-au activat tâlharii.

Avem cinci atacuri cu mână armată în nici 24 de ore. Asta spune mult despre un anume tip de disperare. Sigur, trebuie să fii prost să pui astfel de fapte anti-sociale pe seama sărăciei. Dar nici nu poţi ignora faptul că sărăcia este mediul de cultură perfect pentru un anume tip de infracţionalitate. Cu atât mai mult cu cât băieţii s-au perfecţionat prin cele străinătăţi, şi acum aplică ce-au învăţat într-o societate care nu este pregătită pentru astfel de agresiuni.

Din păcate, nu reuşim să conştientizăm că sărăcia este o mare problemă nu doar de natură socială, ci şi economică. Nu judecaţi lucrurile după aparenţe. Inclusiv pentru China sărăcia este principala sfidare, pentru că dacă nu menţine ritmuri de creştere mai mari de 8%-)% anual, riscă o mare explozie socială. Şi aşa sunt la limită. E frumos la Shanghai, dar dincolo de sclipici mizeria este uriaşă.

Din păcate, în loc să scadă, deşi economia globală a crescut în ritmuri inimaginabile, sărăcia creşte, tocmai pentru că scade rolul redistributiv al statului. Şi, de fapt, asta este esenţa reformei statului, propusă de băsescu: anularea rolului redistributiv al statului. Statul va rămâne doar o sursă de îmbogăţire pentru o camarilă politico-economică. Restul sunt poveşti din cărţile de economie.