Poveşti ideologice cu final horror

boc a ajuns să repete până la epuizare, ca un papagal, aceleaşi şi aceleaşi "motive" care ar justifica măsurile luate de Guvern, şi care vor genera un dezastru economic şi social. Aşa, scoase din manualul de economie, motivele pot părea reale. Doar că lucrurile nu sunt ce par a fi.

Da, e adevărat că după 2007 a avut loc o creştere accelerată a salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Dar să mă ierte Dumnezeu, ce legătură au astea cu productivitatea muncii? Aceste creşteri au legătură cu aderarea la UE. Noi am aderat efectiv la 1 ianuarie 2007. De atunci a fost mai pregnant şi mai rapid procesul de convergenţă al preţurilor româneşti cu preţurile europene. Era inevitabilă o creştere mai mare a salariilor bugetarilor(ţinute artificial pe loc din pricina angajamentelor faţă de FMI, BM şi UE) şi a pensiilor. Tocmai acest diferenţial de salarii a accelerat, după 1 ianuarie 2007, exodul forţei de muncă din România. Nimeni nu mi-a explicat acest paradox: de ce au plecat în draci din ţară atâţia români, când creşterea economică atingea apogeul?

În loc să procedeze la o creştere graduală a veniturilor bugetarilor şi a pensiilor, la sfârşitul lui 2004 Guvernul Tăriceanu a luat o măsură absolut cretină, introducând cota unică de impozitare. Din păcate, ea nu a rezolvat nici problema veniturilor bugetarilor(unde a trebuit să se apeleze la şmecheria "sporurilor", salariile lor fiind foarte mici, cota unică mărind nesemnificativ venitul), şi nici pe cea a pensiilor, care, nefiind impozitate, nu au beneficiat de pe urma cotei unice. Mai mult, deşi a mărit pensiile într-un moment în care imanenţa crizei era clară pentru orice prost, Tăriceanu, într-un exces de "liberalism" gen nuca'n perete, a micşorat şi CAS. Pentru angajaţi şi angajatori reducerea a fost nesemnificativă. Eu, sincer, nici nu-mi amintesc să fi câştigat ceva în plus după scăderea asta de CAS. Doar că am reuşit să avem un deficit bugetar de peste 5% din PIB într-un an în care economia crescut cu 8%.

Întrebarea este dacă banii, foarte mulţii bani rămaşi celor cu venituri foarte mari şi întreprinzătorilor, ca urmare a introducerii cotei unice, au generat investiţii în activităţi productive. Răspunsul este nu. Şi ne-o spune deficitul de cont curent. Unii zic că o parte a deficitului extern a fost generată de importurile necesare producţiei. Să fim serioşi! Lohnul şi-a dat de mult obştescul sfârşit! Ne-a costat în draci factura energetică şi ne-au costat importurile de bunuri şi servicii. Iar dacă nu erau banii trimişi de muncitorii din emigraţia economică, vedeam de mult pe domnu' Dracu!

De fapt, ajungem la o problemă de fond: recompensarea muncii, care priveşte şi sectorul public, şi pe cel privat. Cineva crede că poate relansa investiţiile străine scăzând artificial costul mâinii de lucru. Care să facă din asta un avantaj competitiv. Ei bine, cred că de data asta şmecheria nu va funcţiona. Pentru că există pericolul fugii mâinii de lucru în alte ţări din UE. Sunt câteva ţări, precum Germania, care vor fi obligate să-şi deschidă şi ele piaţa muncii pentru români.

Mai observăm o tendinţă de relocalizare a producţiei din alte zone geografice în Europa. Vor câştiga ţările care au forţă de muncă, în special calificată în activităţi industriale. Dar cine şi unde mai pregăteşte România aşa ceva? Tare mă tem că de data asta procesul ne va ocoli.

Şi vom continua să trăim prost, pentru un fapt care este ignorat cu desăvârşire de guvernanţi. Calitatea vieţii şi a creşterii economice depinde esenţial de calitatea ideilor şi politicilor economice promovate de cei care guvernează. Iar la noi ideile economice şi politicile pe care le generează sunt proaste. Se vede asta în faptul că trăim prost, că nu avem infrastructuri, că se moare cu zile în spitale. Restul sunt poveşti ideologice cu final horror...