duminică, 30 mai 2010

Poveşti ideologice cu final horror

boc a ajuns să repete până la epuizare, ca un papagal, aceleaşi şi aceleaşi "motive" care ar justifica măsurile luate de Guvern, şi care vor genera un dezastru economic şi social. Aşa, scoase din manualul de economie, motivele pot părea reale. Doar că lucrurile nu sunt ce par a fi.
Da, e adevărat că după 2007 a avut loc o creştere accelerată a salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Dar să mă ierte Dumnezeu, ce legătură au astea cu productivitatea muncii? Aceste creşteri au legătură cu aderarea la UE. Noi am aderat efectiv la 1 ianuarie 2007. De atunci a fost mai pregnant şi mai rapid procesul de convergenţă al preţurilor româneşti cu preţurile europene. Era inevitabilă o creştere mai mare a salariilor bugetarilor(ţinute artificial pe loc din pricina angajamentelor faţă de FMI, BM şi UE) şi a pensiilor. Tocmai acest diferenţial de salarii a accelerat, după 1 ianuarie 2007, exodul forţei de muncă din România. Nimeni nu mi-a explicat acest paradox: de ce au plecat în draci din ţară atâţia români, când creşterea economică atingea apogeul?
În loc să procedeze la o creştere graduală a veniturilor bugetarilor şi a pensiilor, la sfârşitul lui 2004 Guvernul Tăriceanu a luat o măsură absolut cretină, introducând cota unică de impozitare. Din păcate, ea nu a rezolvat nici problema veniturilor bugetarilor(unde a trebuit să se apeleze la şmecheria "sporurilor", salariile lor fiind foarte mici, cota unică mărind nesemnificativ venitul), şi nici pe cea a pensiilor, care, nefiind impozitate, nu au beneficiat de pe urma cotei unice. Mai mult, deşi a mărit pensiile într-un moment în care imanenţa crizei era clară pentru orice prost, Tăriceanu, într-un exces de "liberalism" gen nuca'n perete, a micşorat şi CAS. Pentru angajaţi şi angajatori reducerea a fost nesemnificativă. Eu, sincer, nici nu-mi amintesc să fi câştigat ceva în plus după scăderea asta de CAS. Doar că am reuşit să avem un deficit bugetar de peste 5% din PIB într-un an în care economia crescut cu 8%.
Întrebarea este dacă banii, foarte mulţii bani rămaşi celor cu venituri foarte mari şi întreprinzătorilor, ca urmare a introducerii cotei unice, au generat investiţii în activităţi productive. Răspunsul este nu. Şi ne-o spune deficitul de cont curent. Unii zic că o parte a deficitului extern a fost generată de importurile necesare producţiei. Să fim serioşi! Lohnul şi-a dat de mult obştescul sfârşit! Ne-a costat în draci factura energetică şi ne-au costat importurile de bunuri şi servicii. Iar dacă nu erau banii trimişi de muncitorii din emigraţia economică, vedeam de mult pe domnu' Dracu!
De fapt, ajungem la o problemă de fond: recompensarea muncii, care priveşte şi sectorul public, şi pe cel privat. Cineva crede că poate relansa investiţiile străine scăzând artificial costul mâinii de lucru. Care să facă din asta un avantaj competitiv. Ei bine, cred că de data asta şmecheria nu va funcţiona. Pentru că există pericolul fugii mâinii de lucru în alte ţări din UE. Sunt câteva ţări, precum Germania, care vor fi obligate să-şi deschidă şi ele piaţa muncii pentru români.
Mai observăm o tendinţă de relocalizare a producţiei din alte zone geografice în Europa. Vor câştiga ţările care au forţă de muncă, în special calificată în activităţi industriale. Dar cine şi unde mai pregăteşte România aşa ceva? Tare mă tem că de data asta procesul ne va ocoli.
Şi vom continua să trăim prost, pentru un fapt care este ignorat cu desăvârşire de guvernanţi. Calitatea vieţii şi a creşterii economice depinde esenţial de calitatea ideilor şi politicilor economice promovate de cei care guvernează. Iar la noi ideile economice şi politicile pe care le generează sunt proaste. Se vede asta în faptul că trăim prost, că nu avem infrastructuri, că se moare cu zile în spitale. Restul sunt poveşti ideologice cu final horror...

8 comentarii:

Anonim spunea...

FELICITARI pentr articol. Coerent, logic si perfect sintetizat.

Anonim spunea...

la fel au facut si fac si vesticii. ce doar nu crezi ca pe aici este altfel. diferenta este ca vesticul este terminat total si nu mai reactioneaza la nimic iar guvernele folosesc alte metode pt a ajunge la acelasi efect vizibil in ro. astia nu vad ca pierd la salarii!!! ce conteaza este ca efectul va fi tot ala si reina ca sandramaua vestica mai tine 2 ani! dupa cum ai vazut n-au schimbat nimic si fac mai departe ce stiu ei mai bine: jaf!

Anonim spunea...

retine am vrut sa sciu dar n-am nimerit! :)

Anonim spunea...

hai ca-ti spun eu situatia din germania: 84 populatie, 39 mil forta de munca angajata dintre care doar 19 mil cu program intreg de 8 ore. restul cu program redus si deci si lefuri reduse. rezultate: peste 3 mil. copii subnutriti si un faliment al unei persoane private la 45 de secunde. unde vrei tu sa-i angajeze pe romani?! libere nu sint nici numitele 1 euro job marea descoperire a mileniului 3 in vest! ce-i asa cu 1 euro job? iti las placerea de-a decoperi singur ca sa nu-mi spui ca exagerez daca afirm ca s-a reinfintat sclavagismul. :)

gabi spunea...

@Dar profiturile pe piata financiara (care au crescut si cu 15% pe an) erau corelate cu productivitatea muncii sau cu ceva din realitate!? Si daca productivitatea este atat de mica si nenorocita si vinovata, de unde au profitul pe care-l obtin cei ce-l obtin!? vedeti numai bancile anul trecut (de criza, nu-i asa!?) ce profituri frumusele au obtinut (v.BNR)
Renovarea trebuie sa fie generala; solutia mobiliatii nu mai merge, cu toate riscurile ei...Oricum era o crestere fara dezvoltare; export de forta de munca ieftina (la propriu, neincorporata in marfa prelucrata)si resurse slab prelucrate.

Anonim spunea...

Forta de munca a plecat in 2007. Salariatii din privat au inceput sa se raporteze la salariile bugetarilor. Pentru 40 de milioane de lei vechi multi bugetari frecau menta sau invarteau 3 hartii, mai ales in administratie si agentii. Week-end, week-end, sporuri, prime al coispelea salariu etc. Am rude si prieteni din aceasta categorie. Pe chestia asta au venit cu pretentii si salariatii din privat, care nu se justificau in economia reala, in productia in care domneste concurenta neloiala si evaziunea fiscala. IMM-urile care lucrau cinstit au inceput sa-si dea duhul. Iar 2009 le-a pus capac.

Anonim spunea...

Cateva bule logice in articol:
- Cresterea salariilor si pensiilor nu a avut nimic de a face cu productivitatea
- Cota unica e proasta
- Cota unica a dus la sporirea veniturilor tuturor si la stagnarea veniturilor pensionarilor
- Marirea pensiilor e proasta
- Micsorarea CAS e proasta
- Ai dracu aia bogati ca le-au ramas prea multi bani

Rezulta ca au fost crescute salariile si pensiile fara legatura cu productivitatea, cota unica e proasta deoarece a marit veniturile tuturor, scaderea de CAS e proasta fiindca e prea mica, cresterea de pensii e proasta fiindca e facuta de liberali si bogatii sunt niste vipere care trebuie starpite.

Incoerent, dar, in rest, superb articol.

Constantin Gheorghe spunea...

Nu este nimic ilogic în ceea ce am scris eu.
Cota unică a fost profitabilă pentru circa 100.000 de oameni, dintr-o populaţie activă de circa 10.000.000. Restul şi-au rezolvat problemele cu puterea de cumpărare prin accesul prea facil la credite de consum.
Da, creşterea salariilor şi pensiilor a fost fără legătură cu productivitatea. Sporul de productivitate anterior anului 2007 nu a fost urmat de un spor similar al veniturilor. Pentru că nişte băieţi au fost prea lacomi la profit, mai ales că era şi mai puţin impozitat. Mărirea s-a făcut de nevoie, ceea ce spune multe despre noi şi despre motivele acţiunilor noastre.
Cota unică NU a dus la sporirea veniturilor TUTUROR. Ce au pensionarii cu impozitul în cotă unică? Că sunt câteva zeci de mii de pensii impozitate? Păi, ăla nu e câştig!
Unde am spus că mărirea pensiilor e proastă?
Da, micşorarea CAS concomitent cu scăderea impozitelor şi creşterea cheltuielilor sociale este o tâmpenie. Ajungi la deficite de genul celui pentru care circa 7 milioane de oameni plătesc acum.
Dacă aceia cărora le-au rămas mai mulţi bani ar fi responsabili şi ar investi, nu ar duce banii în paradisuri fiscale sau n-ar face evaziune, n-ar avea nimeni nimic cu ei.
Şi, anonimule, crede-mă, ştiu ce vorbesc, chiar dacă unora nu le place ce aud...