sâmbătă, 29 mai 2010

Să supravieţuiţi bine!

Nu prea am chef de scris. Şi nu pentru că ar fi sâmbătă. Ci pentru că am sentimentul că degeaba scriu. Ne-am iluzionat că Internetul naşte forme noi de solidaritate, că structurează o nouă societate. Nimic mai fals, în ceea ce priveşte România. Dacă nu există solidaritatea ca valoare în societatea asta reală, de ce ar exista în realitatea virtuală?
Şi nu trebuie să ne amăgim că facem ceva scriind pe bloguri. Ştiu, o să-mi daţi exemplele unor campanii, în urma cărora s-au strâns bani pentru salvarea a doi sau trei copii sau tineri. Da, dar la Ministerul Sănătăţii zac nefolosiţi bani, plătiţi de noi, şi destinaţi tocmai unor astfel de cazuri. De ce a trebuit ca părinţii acelor copii, sau tinerii suferinzi, să apeleze la mila publică? De ce nu puteau rezolva cu demnitate aceste probleme? Credeţi că lor le-a fost uşor să apeleze la mila altora? În fond, plătim taxe şi impozite în ideea solidarităţii sociale şi naţionale.
Mă uit şi la spectacolul mizerabil al aşa-zisei greve de luni. Văd un ministru tembel, agresiv şi arogant, care nu de grija elevilor care dau nu'ş ce comedie de examen de bac(că examenul ăsta a ajuns de râsul curului) moare el, ci de grija propriei imagini. "Ce-au să zică la partid dacă luni nu se dă examen? Nu mă belesc că le iau din puncte în sondaje?"
La fel de mizerabil este şi spectacolul dat de sindicate. Ăia de la CFR zic că dacă lor nu le taie din salariu, nu se mai simt solidari cu ceilalţi. Dacă le-ar fi tăiat şi lor, alta ar fi fost situaţia! Bun, poate că o grevă nu rezolvă nimic. Dar măcar arată că mai există solidaritate, că oamenii vor să se bată pentru drepturile lor. Aşa nu spun guvernanţilor decât "Futeţi-ne, că ne place! Mai vrem! Lăsaţi-ne muritori de foame! Aruncaţi-ne pe drumuri!"
Cu o viteză incredibilă o întreagă "naţiune", deşi este mult spus naţiune în cazul românilor, a trecut în regim de avarie, s-a resemnat cu situaţia şi se pregăteşte de "supravieţuire". Multora o să le iasă asta. Şi vor fi mândri că au reuşit să supravieţuiască. Va fi mândria soldatului care a supravieţuit unei bătălii feroce. Numai că bătălia, chiar şi câştigată, este de fapt inutilă, şi nu duce nicăieri. Şi după asta îl mai aşteaptă una, la fel de inutilă, şi apoi încă una. Şi la capătul lor nu e decât moartea. Este un război pe care nu-l pot câştiga. Pentru că-l poartă pe cont propriu. Ceea ce poate părea nobil, dar nu este decât stupid.
Până în 1989 am supravieţuit, şi vorbesc strict despre mine, cu speranţa că voi apuca să şi trăiesc. Istoria ultimilor douăzeci de ani este pentru mine, ca şi pentru covârşitoarea majoritate a românilor, un lung şir de lupte pentru supravieţuire. Din păcate, pentru cei din generaţia mea nu prea mai e timp pentru a trăi. Ne vom mulţumi să supravieţuim. Tare mă tem că şi pentru generaţia fiului meu va fi vorba tot despre supravieţuire. Cât de trist este să fii nevoit să fugi de ţara ta, pentru a putea trăi.
Idioţii care îmi vor spune ce bine e acum, că avem plasme, mobile, Merţane şi hipermarketuri, sunt rugaţi să se abţină. Viaţa nu se rezumă la a face şi a cheltui bani. Dacă nu pot înţelege asta, treaba lor.
Aşadar, să supravieţuiţi bine!

10 comentarii:

CC spunea...

trist, groaznic de trist... şi de adevarat!
cat despre speranţă - speranţa aia care moare ultima - e ca în bancul care sună cam aşa:
- "unde mă duceţi?", întreabă pacientul întins pe targă.
- "la morgă", răspunde infirmierul.
- "păi, încă n-am murit", se miră bolnavul
- "păi încă n-am ajuns", vine răspunsul

Adrian Năstase spunea...

Şi totuşi, pentru majoritatea oamenilor, exact ăsta este sensul vieţii: să facă şi să cheltuie bani.
De ce crezi că "şopingul" este un sport atât de răspândit?

Karakas spunea...

Te inteleg foarte bine. Nu stiu cit mai poti tine blogul, daca mai ai chef sau nu, dar nu este inutil. Dai speranta multora. Si daca o sa ai chef vreodata sa treci girla, esti binevenit la mine. Imi pare tare rau ca nu esti mai aproape, avem foarte multe lucruri in comun. Imi face realmente mare placere sa te citesc. Si imi pare tare rau ca nu te-am cunoscut in Romania. M-as fi inscris in partidul tau :)

PS: cind sunt foarte jos si m-am saturat de oameni, merg in natura. I-ati un prieten, familia, baiatul si mergeti undeva impreuna, sa respirati aer de munte.

Anonim spunea...

Te rog, nu te opri din scris. Nici nu-ti dai seama cum vibreaza cuvintele tale in sufletele celor care te citesc. Faptul ca intru pe blogul lui Constantin Gheorghe si doar pe al lui, in fiecare seara si in fiecare dimineata cred ca spune ceva. Asadar, domnule Gheorghe, te rog, nu te opri din scris!

Anonim spunea...

Conasule, ia-ti fata de la acesti penibili, fa o pauza. Asa am facut si eu. Stiu nu-i mai suporti pe cretini, dar mergi inainte.

pacos spunea...

Pai cum? se poate? KEEP WALKING :))
Serios acum, singurul castig real al chestiei din 89 este asta: libertatea de a vorbi. Si daca ne uitam mai atent la ceea ce traim de 20 de ani incoace, vedem ca asta deranjeaza al dracului de tare. Si daca deranjeaza, de ce sa se opreasca? Hai, inainte, impreuna!

Fluieratorul spunea...

Hm, linertatea de a vorbi singur, sau in cerc restrins...

Din pacate, subscriu la ce-ati spus, nu-mi prea mai vad sensul nici eu pe-aici, si nu vad de ce sa duc lupta enorma pe care am dus-o si inaite de '89 si dupa: de a trai conform cu valorile si principiile mele.

Ce prostie ingrozitoare, ce pierdere enorma de timp, mijlozace, nervi, whatever, sa vrei sa fii tu insuti si sa traiesti (cum bine ati spus, nu sa supravietuiesti) intr-o societate ca a noastra,

Puteam sa plec de multe ori, si n-am facut-o pentru, nepot de tarani fiind eu, imi place ideea de permnenta, imi place ideea de continuitate, pentru mine acestea definesc perfect notinea de "acasa". Am avut mereu senzatia ca daca as pleca, m-as trada pe mine insumi. Fac parte dintr- familie in care acum numai eu am sub 70 de ani in tara, restul, de la frate-meu pina la toti verii mai apropiati sau mai indepartati, si cumnatii si cumetrii de tot felul, sint plecati de mult si stabiliti in lumea larga.

Eu am ramas "acasa", si am vazut intre timp cum mi se raresc prietenii, care pleaca, care mor, care cedeaza tentatiilor sinecurilor si trenelor puternicilor, imi vad colegii intrati in tagma consumeristilor, fericiti de-o masina si de o lasma, si nu pot decit sa ma intristez si sa ma intreb ce mai e de viata si de acasa mea pe aici.

De-aia citesc ce scrieti, cu regularitate, si fiind un reactiv, de obicei reactionez, si nu tin un blog, ci comentez unde am ceva de spus, sustin unde am de sustinut, contrez unde am de contrat.

As face si altceva, pot "combate" la pahare de vorba informale sau formale, pot vorbi in public, pot iesi la marsul tacerii pentru reintroducerea in Romania a valorilor respectului si bunului simt, vreau sa ma alatur oricui incearca sa faca o diferenta.

N-am copii, asa ca n-am cui sa las mostenire o lume mai buna, asa cum foarte pompos se mai spune, dar consider ca nu pentru viitor, ci pentru prezent as vrea sa fac diferenta. Ca sa nu mai ajunga nimeni in situatia de a spune ce ati spus dvs., la ce am subscris eu, ca supravietuieste aminindu-si viata.

Doar ca va spun cinstit, nu stiu cu cine se va duce vreodata aceasta lupta, pentru ca in jurul meu, 99% dintre oamenii pe care ii cunosc cit de cit sint foarte ok asa, si cum ati spus, scot de la naftalina vechile arme si se pregatesc sa supravietuiasca in continuare. Nu resemnati, pentru ca-ti trebuie ceva constiinta sa te resemnezi, si ceva minte. Ei pur si simplu vietuiesc, necerind nimic, nevisind la nimic decit continuarea a ceva ce au deja. Telenovele, bere ieftina...

Inca n-am lasat steagul jos, dar n-am pe cine sa chem la lupta din nici o parte, asa ca si eu ma intorc la ce stiu sa fac mai bine in lumea asta: sa citesc.

Am doi metri cubi de carti interesante si inca necitite in casa. Credeti ca-mi ajung pentru viitorii 20-30 de ani? Sau cit oi mai fi avind in fata...

Anonim spunea...

In loc de ANONIM voi fi LUPTATORUL. Stimate domnule Gheorghe, eu v-am rugat sa intrati cu o emisiune VOCEA CETATEANULUI la o televiziune. Stiu, mafia este uriasa, dar aveti capacitatea, pregatirea si entuziasmul sa invingeti. Asa veti putea raspandi mai usor ce scrieti pe blog, care trebuie sa ramana,pentruca aveti o mare audienta.

Anonim spunea...

dupa cum am spus la tine am dat peste unul dintre f putinele bloguri unde sint scrise lucruri importante si explicatii valabile. in general la romani domina timpeniile iar aici n-am dat peste asa ceva. in consecinta ar fi pacat sa intrerupi. romanii sint dezbinati pt ca asa au fost programati iar din nenorocire nimeni nu le spune asta cu voce tare zi de zi ca la ei numai asta poate fi metoda care sa le atraga atentia. ca si vesticii sint si romanii educati exact precum catelul lui pavlov adica sint conditionati. efectul anilor de propaganda efecuata prin intermediul europei libere se vede chiar si astazi la generatiile vechi. in cazul celor noi vorbim despre alte tehnici folosite in speta de indobitocire in masa prin toate mijloacele aflate la dispozitie. acestea sint cele folosite pt indobitocirea popoarelor vestului unde nu vei intilni decit un homo erectus usor ghidonabil. si la tine se vad anii de ucenicie la europa libera pt ca insisti pe sabloanele lor in unele situatii. deci uita chestia cu democratia sau nu stiu ce drepturi si altele care sint pt dulai nu pt catei. iti spun clar cum este: am luat teapa! la nea nicu a fost fantastic si numai incapatinarea tipic romanesca te impiedica sa recunosti pt ca de vazut sint sigur ca vezi.



- http://www.youtube.com/watch?v=IgP_3suB4e8&feature=related

daca nu era nea nicu sa ne asigure ziua de miine eram cretini ca vesticii sau ca romanii noi de astazi. iti place?! nu am fi citit nimic niciodata n-am fi auzit ca exista teatre iar despre muzica de genul asta nici nu se discuta. vin-o ca te duc sa-i vezi pe vestici in realitate!

Anonim spunea...

fluieratorul

dupa ce-ai descris tu acolo ar trebui sa va bucurati pt ca ati ajuns fara sa stiti in vest fiind totodata niste vestici adevarati. :)

.."scot de la naftalina vechile arme si se pregatesc sa supravietuiasca in continuare. Nu resemnati, pentru ca-ti trebuie ceva constiinta sa te resemnezi, si ceva minte. Ei pur si simplu vietuiesc, necerind nimic, nevisind la nimic decit continuarea a ceva ce au deja. Telenovele, bere ieftina..." accentul cade desigur pe bere ieftina.



singura diferenta este ca pe la voi mai sint unii care mai cumpara carti insa cert este ca sint pe cale de disparitie. dupa asta aveti un vest cu luciu! :)