Replici dure în Consiliul de Securitate între Vitali Ciurkin, ambasadorul Federaţiei Ruse la ONU şi Zalmay Khalilzad, ambasadorul SUA. Total neinspirat, ambasadorul american se trezeşte să îi acuze pe ruşi de o încercare de schimbare a regimului de Tbilisi. Vizibil amuzat, ambasadorul rus i-o serveşte lui Khalilzad, amintindu-i cine a inventat termenul şi cine îl aplică. N-a dat nume, dar Irakul şi Iranul au venit iute în mintea tuturor celor prezenţi.
După Kosovo, alt strigoi vine să-i bântuie pe americani: "schimbarea de regim", în numele democraţiei, evident! Pentru că, lăsând deoparte Irakul şi Afganistanul, "revoluţiile portocalii" tot schimbări de regim au fost. Regizate şi dirijate de SUA, ca şi aceea din Serbia, după bombardamentele NATO din 1999. De fapt, SUA au o lungă istorie în materie de "schimbări de regim", iar cea din Chile, din 1973, care l-a avut drept ţintă pe Salvador Allende, a fost, prin dramatismul ei, cea mai mediatizată. Este iarăşi interesant de remarcat că acţiunile SUA în acest domeniu s-au intensificat după 1989.
Bine, nici ruşii nu sunt sfinţi la acest capitol, dar măcar ei nu "teoretizează"! Şi nu sunt ipocriţi! În fond, ceea ce s-a întâmplat în Estul Europei între 1945 şi 1950 se poate numi fără dubiu "schimbare de regim". Şi intervenţia lor în Afganistan tot o "schimbare de regim" poate fi considerată.
În cazul Georgiei, se pare că demisia lui Mihail Saakashvili, aşa cum a lăsat să se înţeleagă ambasadorul Ciurkin, ar fi cheia încetării conflictului. Şi cred că demisia lui ar aranja pe toată lumea, nu doar pe ruşi, care, prin vocea ministrului de externe, Lavrov, au spus extrem de clar că nu mai au în el un partener de discuţie. Nu i-au cerut demisia, dar asta se înţelege din poziţia lui. Şi dacă ruşii nu vor avea un alt interlocutor la Tbilisi lucrurile vor continua să se degradeze, iar cetăţenii gruzini, osetini şi abhazi vor continua să sufere.
SUA au, cum recunosc deja oficiali de la Washington, o mare problemă. În particular, ei afirmă că acest război riscă să fie o catastrofă pentru politica externă a Statelor Unite, sponsorul Georgiei, a căror imagine şi autoritate în regiune riscă să fie puse la îndoială, pentru că nu pot nici să-şi ajute protejatul, nici să ţină în frâu Kremlinul, pentru a nu ataca în Georgia. Printre altele, acest deznodământ are drept cauză faptul că în loc să ajute Georgia să-şi consolideze plăpânda democraţie, SUA au militarizat un stat slab, cum spune autorul articolului din NYTimes. Parcă pentru a confirma veridicitatea acestot afirmaţii, Bernard Kouchner, aflat duminică în vizită fulger la Tbilisi, a declarat că UE trebuie să acţioneze, pentru că SUA sunt, într-o oarecare măsură, parte a conflictului.
Aşa că acum georgienii sunt pe cale să piardă aproape totul. Cum se vede, Saakashvili are pentru ce ridica paharul...
2 comentarii:
Aflu din presa ca flota militara rusa interzice acum oricaror vase militare straine sa intre in apele teritoriale ale Abhaziei si ca ar controla vasele comerciale care intra in portul georgian Poti, pentru ca Georgia nu mai fie alimentata cu armament si munitii (probabil din Ucraina). Mi-am pus intrebarea care va fi reactia la asta a Turciei, tara membra a NATO. Mi-am amintit insa de o stire mai veche pe care o redau mai jos :
„Intre 30 septembrie si 8 octombrie 2006 au avut loc manevre militare comune ale flotelor turcesti si rusesti din Marea Neagra. Flota militara turca din aceasta zona (baza Gelgiuk) e compusa din 121 vase de razboi, din care 29 de submarine si are 60.000 personal militar. Flota militara rusa din Marea Neagra e de 4 ori mai mica : are 46 vase de razboi, din care 8 submarine si un personal militar de 18.000. Manevrele comune, sub denumirea „Armonia Marii Negre“ au fost propuse rusilor de ministrul apararii turc Mehmet Bejdi Gonula, si au fost acceptate, dupa ezitari, de ministrul apararii rus, Serghei Ivanov. Din partea rusa manevrele au fost conduse de admiralul Vladimir Masorin, comandant sef al flotei ruse. La ele au luat parte crucisetorul cu rachete „Moskva“, vasele cu trupe de desant „Azov“ si „Tzesar Kunikov“ si altele, de la baza din Novorosiisk. Presedintele Turciei a apreciat aceste manevre ca un pas in directia apropierii strategice a celor doua tari. Relatiile economice sunt excelente, schimbul de marfuri intre ele urmeaza sa atinga in urmatorii doi-trei ani 25 miliarde US dolari. Manevrele au avut drept unul dintre obiective si protejarea conductei de gaze „Fluxul albastru“ care aduce pe fundul Marii Negre gaze din Rusia pentru 60 % din necesarul Turciei. Numeroase alte proiecte ruso-turcesti sunt in desfasurare.“
Da, domnule Răducanu, este răspunsul turcilor la iniţiativa lui Băsescu "Marea Neagră, lac american". Tâmpenia lui Băsescu, aplicată, ar fi dus la transferul controlului strâmtorilor de la turci la americani. Scrie cumva "idioţi" pe fruntea turcilor? Şi atunci, ce faci" O plimbare cu barcazul atomic alături de ruşi. Cine trebuie să înţeleagă a înţeles.
Trimiteți un comentariu