Vă mai amintiţi celebrul editorial al lui Jean Marie Colombani, scris imediat după atentatele de la 11 septembrie 2001, "Nous sommes tous americains" ? "Dans ce moment tragique où les mots paraissent si pauvres pour dire le choc que l'on ressent, la première chose qui vient à l'esprit est celle- ci : nous sommes tous Américains ! Nous sommes tous New-Yorkais, aussi sûrement que John Kennedy se déclarait, en 1962 à Berlin, Berlinois. Comment ne pas se sentir en effet, comme dans les moments les plus graves de notre histoire, profondément solidaires de ce peuple et de ce pays, les Etats-Unis, dont nous sommes si proches et à qui nous devons la liberté, et donc notre solidarité".
De atunci această sintagmă a devenit un loc comun, folosită până la abuz. Aşa s-a întâmplat şi aseară, în tragi-comicul miting de la Tbilisi, când Toomas Hendrick Ilves, preşedintele Estoniei declara cu emfază: "şi eu sunt georgian!" Un miting halucinant, în care Saakashvili promitea că o să-i facă el pe ruşi să regrete că i-au dat peste nas! Şi unde răsunau acordurile "Odei bucuriei", în timp ce soldaţii gruzini morţi zăceau prin prin tufişuri şi prin şanţuri, prin carcasele negre de fum ale tancurilor şi vehiculelor blindate distruse. Putea aştepta cu "Oda bucuriei" măcar până îi îngropau creştineşte.
Unde erau cei cinci preşedinţi din "banana anti-rusă" , unde era Sarkozy, dar mai ales unde erau americanii în februarie anul acesta, când 10.000 de soldaţi turci au invadat Irakul, stat suveran, aflat sub responsabilitate americană, ca putere ocupantă, în căutarea "rebelilor kurzi"? Nu s-a dus nimeni să declame "Şi eu sunt kurd"? Ce făceau americanii în acest timp? Ofereau informaţii aviaţiei turce, pentru a bombarda cu precizie teritoriul unei ţări suverane?
Ce făcea madam Rice la Tbilisi cu o lună în urmă? Între patru ochi îl avertiza pe Saakashvili că o s-o ia pe coajă, dacă atacă Rusia, dar în public avea un mesaj sfidător de sprijin al Georgiei în faţa Rusiei? Şi acum vor să spună că Saakashvili a fost de capul lui?
În fond, despre ce este vorba? Despre ipocrizie, dispreţ şi lipsă totală de morală. Dă-i în pizda mă-sii de kurzi! Cine sunt kurzii pentru noi? Şi dă-i în pizda mă-sii de ruşi, de osetini şi de alte lighioane! Să moară, porcii dracului! Popoare de mâna a doua, tocmai bune de transformat în sclavii civilizatului occident. Şi vrem să fim respectaţi?
2 comentarii:
Chiar dacă nu suntem bombardaţi,(încă), probabil că acelaşi lucru se spune şi despre români la Bruxelles sau la Washington : dă-i în mă-sa de români...Nu m-am simţit deloc american şi nici newyorkez în septembrie 2001, şi nici nu simt că le-aş datora ceva. Am regretat pierderea de vieţi omeneşti nevinovate, la fel cum regret şi pierderile de vieţi din Războiul din Caucaz. Atât. Timpul mi-a dovedit că ipocrizia americanilor depăşeşte limitele normalului, chiar cu privire la "atentatul" din 2001. Pretextul septembrie 2001 a adus omenirii mari nenorociri, şi o lungă listă "a teroriştilor", listă pe care numele oricăruia dintre noi poate fi înscris în orice moment.
Din pacate, aspectele ce tin de moralitate sunt invocat doar cind pot sa sprijine interese in politica. Imi aduc aminte de naivitatea politicii externe romanesti in comunism, cind ni se repeta la nesfirsit ca "Statele sunt egale in drepturi". Da, unele mai egale decit celelalte.
"Drepturile omului", un concept avansat de americani ca sa submineze comunismul: mai vorbeste cineva cu aceiasi tarie despre drepturile omului azi? Poate doar asa tangential, sa nu superre China, dar in fapt, acest concept "moral" a fost pus la cos. Mai mult, conceptul a fost erodat cu buna stiinta chiar de americani, dupa ce terorismul a devenit cea mai buna scuza de a limita drepturile propriilor cetateni.
Traim inca intr-o lume strimba!
Trimiteți un comentariu