joi, 28 august 2008

Ceaţa de cuvinte
După intervenţia Rusiei în Georgia, ca urmare a atacului armatei georgiene asupra micii republici separatiste Osetia de Sud, război cu final cunoscut încă de la început, faptele încep să fie tot mai intens învăluite în ceaţa de cuvinte a războiului mediatic declanţat împotriva Rusiei. Sinceri să fim, nici nu ne aşteptam la altceva. Palma pe care au primit-o americanii din partea Rusiei este atât de usturătoare şi de răsunătoare, încât toate mijloacele de care dispun atât Statele Unite, cât şi aliaţii săi din NATO, sunt folosite pentru "salva" faţa şifonată a hiperputerii globale, incapabilă să-şi ajute "clientul" aflat la ananghie.
Prin ceaţa de cuvinte este greu să te orientezi. Pentru fiecare dintre noi acelaşi cuvânt poate avea sensuri diverite, adesea foarte departe de înţelesul prim. Un astfel de cuvânt este "imperiu". Cuvântul are o puternică încărcătură negativă, este aproape o înjurătură pentru generaţiile de azi. Motiv pentru care în presa occidentală s-a declanşat o adevărată isterie a demascării pericolului refacerii imperiului rus. Bineînţeles că cei 70.000 de osetini din Georgia, şi "timbrul" ăla de ţară, nu înseamnă, chiar şi cazul în care s-ar alipi Rusiei, "refacerea imperiului". dar se face o trimitere la "Imperiul Răului", pe care îl demasca Ronald Reagan în anii 80 ai secolului trecut.
Dacă ne-am lua strict după definiţia termenului de "imperiu" , am ajunge la concluzia că nu există stat modern să nu fie, într-un fel sau altul, un imperiu. Da, Rusia a fost, până la momentul Revoluţiei Bolşevice din 1917, un imperiu din aceeaşi serie cu Imperiul Austro-Ungar şi imperiul Otoman. Rămâne de discutat dacă a fost şi un imperiu colonialist, precum Imperiul Britanic, cel francez, belgian, spaniol şi portughez.
După Revoluţia Bolşevică, fostul Imperiu Ţarist s-a metamorfozat într-un soi de federaţie de state mai mult sau mai puţin independente, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. A vorbi despre Imperiul Sovietic este abuziv, pentru că aşa numitul "lagăr socialist" era organizat după alte principii decât un imperiu. În fond, era imperiu în aceeaşi măsură în care "lumea liberă", dominată de SUA, era, la rândul ei, un imperiu. Eu aş spune că URSS a devenit un "imperiu" din întâmplare, dovadă că ruşii nu regretă prea mult desfiinţarea Tratatului de la Varşovia şi despărţirea de "ţările prietene", cât regretă desfiinţarea Federaţiei sovietice. Ei nu înţeleg ura unor foşti conaţionali(pentru că toţi erau cetăţeni sovietici) care au profitat din plin de avantajele oferite de statutul de mare putere al URSS. Ca să nu mai vorbim de pierderea a peste 25 de milioane de ruşi, rămaşi în ţările desprinse din Uniune, şi care acum sunt trataţi, cel mai adesea, drept cetăţeni de rangul doi.
Şi totuşi, cine este imperiu: SUA, care au peste 700 de baze militate pe cuprinsul globului(harta asta interactivă îl va bucura tare pe prietenul Mordechai, mare amator de aşa ceva!), sau Rusia, care mai are o singură bază militară, în curs de lichidare, în Armenia? Sigur, răspunsul "politic corect" este Rusia!
Dar a da răspunsuri "politic corecte" nu ajută cu nimic la rezolvarea problemelor cu care am ajuns să ne confruntăm. Sigur, europenii se pot alinia, o dată în plus, în spatele americanilor, cântând după partitura scrisă la Washington. Putem, de ce nu, extinde NATO peste tot pe unde li se năzare americanilor. Putem face orice, inclusiv un război cu Rusia. Dar pentru ce? Cine şi ce câştigă de pe urma unei astfel de confruntări?
Vom câştiga un plus de securitate excluzând ruşii de la luarea deciziilor la nivel global, prin expulzarea lor din G 8? Avem de câştigat ceva ne-integrând Rusia în OMC? Apropo de asta: americanii şi occidentalii duc Rusia cu vorba de mai bine de zece ani în legătură cu admiterea lor în OMC, timp în care Ucraina şi China au fost admise, spre exemplu. Şi, culmea ipocriziei şi perversităţii, pun tot felul de slugi, ca Ucraina, Polonia sau ţările baltice, să opună vetoul lor! Şi după asta vor ca Moscova să le fie recunoscătoare?
O ultimă observaţie. Dacă analizăm eşecul armatei georgiene, care practic s-a destrămat după primele ore ale contra-ofensiveri ruse, vedem care este sursa acestui eşec: SUA. Să ne explicăm: trupele gerogiene, ca majoritatea armatelor fostelor ţări socialiste antrenate de americani, nu mai sunt pregătite pentru apărarea teritoriului naţional, ci doar pentru a fi interoperabile cu armata americană, care le alocă diferite misiuni în războaiele purtate de ea. E ca la jocul de Lego: "cărămizi" identice, echipate, antrenate, operaţionalizate pentru a se integra în angrenajul militar american, conform doctrinei militare americane şi regulamentelor lor militare.
Atacul georgienilor a fost conceput ca şi cum Georgia ar fi fost SUA şi ar fi dispus de toate facilităţile militare sofisticate ale americanilor. S-a dovedit total greşit, o tragică eroare. Din păcate şi noi ne-am restructurat armata şi modul în care este dispusă în teritoriu judecânt tot ca şi cum am fi americani. Nu suntem. Şi în caz de deranj, am avea mari, mari probleme. Cu atât mai mult cu cât noi suntem aici, America-i departe. Bine, pentru Georgia a fost şi mai departe, dar asta nu are cum îi consola.
Ceaţa de cuvinte nu poate ascunde situaţia gravă în care ne aflăm, pentru că un nebun a luat decizii bazându-se pe premize false, iar alţi nebuni se străduiesc să-l scoată neşifonat din beleaua în care s-a băgat singur. S-ar putea să mai aibă de scos din budă un alt cap înfierbântat din zonă: pe Victor Iuşcenko, preşedintele Ucrainei, alt intoxicat cu filme americane de război. Guvernul Ucrainei a aprobat folosirea forţei împotriva navelor de război ruse ancorate la Sevastopol, iar Iuscenko a exprimat disponibilitatea Ucrainei de a participa activ la operatiunile de restabilire a integritatii teritoriale a Georgiei, orice o fi însemnând asta în mintea lui.
Abia acum s-ar justifica convocarea CSAT şi a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului. Şi ar fi necesare pentru că, azi, Bernard Kouchner a evocat adoptarea, luni, la Bruxelles, cu ocazia întrunirii de urgenţă a celor 27 de şefi de stat şi de guvern ai ţărilor membre UE, a unor sancţiuni împotriva Rusiei. Nu ar fi cazul unei discuţii publice pe această temă, sau noi, amărăştenii, care plătim preţul unor astfel de decizii, suntem prea proşti pentru a înţelege 2marea politică"?
Dar cine s-o facă? Traian Băsescu? Păi dacă nu e prilej să i-o tragă lui Năstase, nu "se merită"! Adevărul este că acum plătim două decenii de ploconeală în faţa Occidentului şi a SUA, fără să ne mai ocupăm de structurarea şi gestionarea unor politici externă şi de apărare autonome, care să ne ajute să jucăm un cât de mic rol în luarea deciziilor şi în influenţarea evenimentelor în regiunea noastră, în acord şi cu interesele noastre. Aşa că aşteptăm să vedem ce hotărăsc alţii, şi noi vom executa, la timp şi în bune condiţii, ordinele primite. Chiar dacă aşa ne vom împuşca singuri în picior...

8 comentarii:

Karakas spunea...

Ne-am trezit intr-o alianta in care in loc sa ne aparam interesele noastre le aparam pe ale americanilor, si ale statelor satelite gen Georgia care nici macar nu sunt in NATO.

Cred ca liderii statelor din estul europei gen Polonia au luat-o razna cu retorica pro-razboi impotriva Rusiei. Sunt inconstienti, nimeni nu v-a cistiga un asemenea razboi, TOTI vom fi distrusi. Probabil toata specia umana.

Interesant: China a luat pozitia Rusiei. China pare un factor stabilizator in conflcitul asta.

gabriela spunea...

Corect. Dar ce să te faci cu intelighenţele de la Antena şi (i)Realitatea care au tot titrat pe scroll azi că poziţia Chinei a fost exact invers de cum era corect ? Sunt un om extrem de tolerant, dar pe aştia de se joacă cu mintea oamenilor prin manipularea informaţiei tot i-aş trimite la un sejur prelungit prin Siberia !!!!

Anonim spunea...

"Ei nu înţeleg ura unor foşti conaţionali(pentru că toţi erau cetăţeni sovietici) care au profitat din plin de avantajele oferite de statutul de mare putere al URSS. "
Bai nene, ARLUSul te regreta cu siguranta.
Mai serveste ceva istorie gruzina.

constantin gheorghe spunea...

Băi vere, poate tu cu ARLUS-ul! Istoria nu începe şi nu se termină cu Georgia, şi sigur nu soldaţii ruşi au luat cu arcanul peste un milion de gruzini-gruzini, să-i facă sclavi pe moşie la oligarhi! S-au dus ei de bunăvoie, la bine, nu la rău. Fără Rusia, mureau de foame, graţie succesurilor economice ale lui Saakashvili, care a investit peste un miliard de dolari într-o armată care s-a destrămat într-o zi!
Iar georgienii nu sunt singurii din fostele republici sovietice care se întorc la "matcă". Rusia are şi "minte", nu doar "muşchi". Numai noi vrem să credem altceva. Şi realitatea ne mai dă câte una peste bot. Dar degeaba, nu suntem capabili să învăţăm din greşeli.
Toţi au beneficiat înainte de statutul de mare putere al URSS, cu tot naţionalismul lor.
Nu e drept ca georgienii să sufere din cauza deciziilor idioate ale liderilor lor. Dar îşi merită soarta, pe undeva. Dacă tot mă inviţi să pun mâna pe istoria Georgiei, nu vrei să vorbim despre alt dement, Zviad Gamsakhurdia? El nu a făcut posibilă drama de acum a Georgiei?
Şi încă ceva: nu te potriveşti în peisaj, aici. Eşti din alt film. Adio!

Karakas spunea...

Putin a acuzat astazi SUA ca ar fi orchestrat situatia din Georgia pentru a avantaja un anume candidat la alegerile prezidentiale. Nu l-a numit.

http://www.cnn.com/2008/WORLD/europe/08/28/russia.georgia.cold.war/index.html

Oare vom afla vreodata daca SUA au aprobat actiunea militara a lui Saakashvili? E greu de imaginat ca un om atit de apropiat de SUA nu ar fi avut aprobare de la Casa Alba inainte sa atace. Mai ales cind misuna de consilieri americani prin Georgia.
Asta poate chiar fi un scenariu de film. S-a mai facut unul de curind bazat pe un caz real, despre un senator american care a organizat neoficial livrarea de arme afganilor impotriva rusilor printr-un intermediar israelian, suntind administratia si Congresul SUA. Deci, se poate.

Desmond, Arch. Tutu spunea...

@karakas
Probabil Putin se referea la omul cu Orion Strategies, care a luat si ia coco de la Mc ca spin si restul ca lobbyst de la baiatul ala de conduce Georgia (stie el spre ce). Altfel, e o simpla intamplare ca deputy-ul lui Ceini era in Georgia in ziua conflictului....

Si apropo de ARLUS, ca vazui pe acia, nu injura vere anonim ARLUSUL, ca fara stagiul asta nu s-ajungea director la iuropa libera (pentru eseuri si biblio cauta la Volodea Tismaneanu si la fata lui Gere). Si intreba pe Volodea de ce l-au pus sa scrie biografie de lider comunist in zi de post si dupa aia mai comentam cat de greu se obtine green-cardul....

Anonim spunea...

De ce sa nu admitem ca unchil SAM a aprobat sau a indemnat pe Saakashvili s-o comita previzionand deznodamantum.
Cum altfel si-ar mai fi creat premizele unei permanetizari a flotei in Marea Neagra cu puternica opozitie ante nebunie a Turciei?
Asa sunt create sperante, daca nu chiar certitudini de infrangere a cerbiciei otomane.

Gabriela Savitsky spunea...

Nu ştiu cum se face, dar obiectivitatea îi ocoleşte pe americani, pe conducătorii loc, nu pe poporul mâncător de hamburgheri şi pop corn...
Bătălia viitorului este ce a resurselor, e mai mult decât evident. Iar cum Europa e dependentă de resursele ruseşti, e mai mult ca sigur că-şi va modula discursul. În definitiv, ce treabă avem noi, peste ocean, cu Marele Licurici? Ne furnizează el gaz sau securitate? Am "jucat" bine până în 2000, la politică externă. acum, deşi avem un "jucător" de popice cu sticle de Chivas, nu mai reuşim să aflăm regula jocului. Dacă nu shimbăm timonierul, va fi vai şi-amar de noi în încleştarea declaraţiilor purtate peste capul nostru. După ce-am spus - la nivel oficial - atâtea tâmpenii, va fi greu să ne mai ia cineva în serios.