joi, 21 august 2008

Poate aţi uitat de el
De petrol. Pentru că, dincolo de micile şi marile cafteli din Caucaz şi de prin Africa, din Irak şi din Afganistan, petrolul rămâne vedeta de necontestat şi motorul care pune în mişcare balanţa de putere la nivel global. Mirosul lui acoperă mirosul leşurilor neculese de pe câmpul de luptă din Caucaz. Mirosul lui este un puternic afrodisiac, la fel de puternic precum mormanele de bani pe care le câştigă unii din specularea lui, dar şi a altor materii prime.
În numărul său de astăzi, Washington Post introduce în scenă un actor major pe piaţa speculei cu petrol, care s-ar fi lipsit bucuros de această onoare. Este vorba despre conglomeratul energetic privat elveţian Vitol , despre care, sincer să fiu, nu am auzit până azi. Şi poate că nici alţii nu ar fi auzit, dacă nu ar fi fost curiozitatea unui organism de reglementare a burselor americane, Commodity Futures Trading Commission, care s-a uitat prin registrele lor. Şi ce-au văzut acolo? Că în iulie, portofoliul Vitol reprezenta 11% din totalul contractelor pe petrol de la New York Mercantile Exchange.
Aşa încep să se explice multe: de ce, fără motive aparente, petrolul a ajuns la aproape 150 de dolari barilul, deşi oferta depăşea cererea, iar consumul scădea, de ce erau atât de volatile preţurile, cum la fel de bine înţelegem de ce a început să scadă atât de accelerat preţul barilului, fix după ce organismele de reglementare s-au trezit din somnul lor inexplicabil şi au început să sape.
"CFTC documents show Vitol was one of the most active traders of oil on NYMEX as prices reached record levels. By June 6, for instance, Vitol had acquired a huge holding in oil contracts, betting prices would rise. The contracts were equal to 57.7 million barrels of oil -- about three times the amount the United States consumes daily. That day, the price of oil spiked $11 to settle at $138.54. Oil prices eventually peaked at $147.27 a barrel on July 11 before falling back to settle at $114.98 yesterday. "
Astfel de entităţi speculative uriaşe acţionează nu doar în comerţul cu petrol, ci şi cu alte bunuri vitale, mai ales alimentare, porumb, grâu, bumbac, etc. Iar proştilor li se recită poveştile alea cu cererea şi oferta, cu mâna invizibilă a pieţei, care o fi invizibilă, dar sigur nu e a pieţei, ci a unor indivizi fără scrupule, care au avut grijă să lege statul de mâini şi de picioare: "For most of the past century, regulators put limits on financial actors to prevent them from dominating commodity exchanges, which were much smaller than the bond or stock markets. Only commercial operations, such as farms, airlines, manufacturers and the middlemen that handle their trading activities, were allowed to buy nearly unlimited quantities. The goal was to allow these businesses to minimize the effect of price swings. The first major change to this regulatory framework occurred in 1991, when Goldman Sachs through a subsidiary called J. Aron, argued that it should be granted the same exemption given to commercial traders because its business of buying commodities on behalf of investors was similar to the middlemen who broker commodity transactions for commercial firms...A second turning point came when Congress passed the Commodity Futures Modernization Act of 2000. The law formally allowed investors to trade energy commodities on private electronic platforms outside the purview of regulators. Critics have called this piece of legislation the "Enron loophole," saying Enron played a role in crafting it. "
Şi când vă spuneam eu că parlamentarii noştri sunt nişte găinari, care habar nu au ce înseamnă o lege cu dedicaţie! Păi după scandalul Enron SUA ar fi trebuit să aibă toţi parlamentarii la mititica, la cât de mânjiţi au fost, de-au dat legile care au permis marea coţcărie!
Acum începem să percepem adevărata dimensiune a sistemului financiar paralel, pe care o mână de indivizi, extrem de influenţi şi de puternici, corupând democraţia, l-au scos de sub orice fel de control. Ce va urma după criza subprime?
Şi asta nu e tot. Vă mai amintiţi că unul dintre motivele invocate pentru a justifica creşterea preţului petrolului era acela al nivelului scăzut al stocurilor în SUA, Europa şi China? Ei bine, era fals! Avem tot petrolul de care e nevoie. Cel puţin asta spune articolul apărut astăzi în NYTimes. Care, citit cu atenţie, este, de fapt, şi o încercare de liniştire a celor care argumentează că atacarea Iranului poate duce la creşterea catastrofală a preţului petrolului. Să înţelegem de aici că atacul asupra Iranului este iminent? Şi că evenimentele din Georgia l-au devansat, pentru a nu permite Rusiei echiparea Iranului cu arme sofisticate?
Iar economia este cel mai important element în formarea intenţiei de vot a cetăţenilor americani, 40% dintre cei intervievaţi declarând acest lucru, urmată de preţul petrolului, cu 15%, la egalitate cu războiul din Irak. Una peste alta, 55% dintre americani vor vota în funcţie de starea economiei. Şi ea depinde în mare măsură de preţul petrolului. De aceea "descoperirea" speculanţilor de la Vitol pică la fix! Şi dă o mână de ajutor lui McCain, care practic l-a egalat în sondaje pe Barack Obama. Şi cum 80% dintre americani îl văd pe McCain un mai bun comandant şef al armatei decât Obama, dacă Bush îi lasă moştenire şi un război cu Iranul, alegerea lui e floare la ureche!
Complicate sunt căile petrolului, şi doar idioţii ca Saakashvili nu au aflat asta!

2 comentarii:

Karakas spunea...

Nu doar speculantii dar chiar si companiile petroliere fac smecherii ca sa mentina preturile la nivel ridicat, prin manipularea stocurilor de petrol.

Iata ca nu doar cererea si oferta fac pretul, ci mai ales specula si manipularea stocurilor pentru maximizarea profiturilor companiilor petroliere. Mai adaugam si lupta geo-strategica pentru petrol pe glob, si avem o imagine clara ca economia de piata a devenit o teorie care si-a pierdut din validitate in aceste timpuri.

geomarz spunea...

Economia libera de piata mi s-a parut dintotdeauna o gogorita.
Vorba romaneasca "Cine poate oase roade" mi se pare extrem de potirivita in aceasta situatie. Cinismul marilor companii supranationale mi se pare de-a dreptul macabru. La nivelul cu pricina, se folosesc exact aceleasi tehnici (si functioneaza) care ar fi trebuit sa functioneza in Romania predecembrista.
Unul dintre cele mai importante principii de comportament economic, este principiul PLANIFICARII actiunilor. Principiu foarte bine aplicat de respectivele concerne.
Ma intreb, de ce a fost demonizata aplicarea lui la nivel statal?