vineri, 15 august 2008

Reîntoarcerea istoriei
Noua piramidă capitalistă
Am citit acum câteva minute un articol semnat de Robert Kagan în "Le Monde", care sună ca o sentinţă: "Moscova e de vină!" Este sentinţa dată de unul dintre cei mai agresivi ideologi ai neoconservatorismului, şi susţinător fervent al războiului din Irak( în 1998 îi scria preşedintelui Clinton, cerându-i să atace Irakul), război care a făcut peste 700.000 de victime civile, în care americanii au pierdut peste 4000 de soldaţi, cărora li se adaugă răniţii, câteva zeci de mii, între care mari mutilaţi. Dar domnul cu pricina uită, atunci când dă lecţii de morală, de Abu Ghraib, de Guantanamo, de folosirea torturii, de închisorile CIA, de ascultarea ilegală a telefoanelor americanilor, de fişarea a peste un milion de americani, bănuiţi de "terorism", de alte grave încălcări ale drepturilor omului. După aceste fapte oribile, americanii şi-au pierdut dreptul moral de a da lecţii altora. Punct!
Fiecare naţiune are dreptul, natural aş spune, de a-şi promova interesele. În timp s-a structurat un soi de "cod al bunelor maniere" pentru naţiuni, care, deşi nescris, e în general respectat, cod care face ca atunci când interesele divergente ale naţiunilor se ciocnesc, să nu se ajungă în situaţii fără ieşire. Ideea este: "învinge-ţi adversarul, dar nu-l umili. Adversarul de azi poate fi aliatul de mâine!"
SUA şi europenii i-au umilit pe ruşi după destrămarea URSS. Nu mai insist asupra acestui aspect. A fost un soi de "răzbunare a prostului". Puţinele voci raţionale, care atrăgeau atenţia că, la scara timpului lung, destrămarea URSS nu înseamnă scăderea influenţei Rusiei în lume, dar mai ales în zona sa de interes, au fost fie ignorate, fie aduse la tăcere. Acum se vede că au avut dreptate. Nu poţi cere ajutorul ruşilor în dosare sensibile, precum terorismul, Iranul, resursele energetice, şi să le negi în acelaşi timp interesele, să-i umileşti şi să-i ignori.
Ruşii nu au cerut, în tot acest timp, decât un singur lucru: atunci când NATO, UE şi SUA iau decizii, să ţină cont şi de interesele lor legitime. În fond, Rusia nu are absolut nimic de obiectat pe fond(şi nici nu o face) în privinţa extinderii UE. De altminteri, ideea Europei unite, de la Atlantic la Urali, a fost evocată de Mihail Gorbaciov. Şi de ce s-ar opune? Mai mult, dacă îmi aduc bine aminte, spre sfârşitul anilor 80 se negocia un soi de acord de asociere între CEE şi CAER. Iar extinderea UE le aduce ruşilor numai avantaje, de care ştiu să profite, oricum mai mult şi mai inteligent decât noi, românii, membri ai UE.
Problema lor e extinderea NATO, căreia nu-i văd rostul, altul decât acela de a fi o alianţă anti-rusă. Drept e că şi NATO a făcut tot ce putea pentru a le confirma ruşilor bănuielile! Şi nici asta n-ar fi un lucru prea îngrijorător pentru ei. În fond, au mijloacele de a penaliza DRASTIC orice atac al NATO împotriva lor. Numai că asta ar presupune introducerea armelor nucleare din primele stadii ale conflictului. Şi nu le convine. Dacă ar fi existat un spaţiu neutru între ei şi NATO, asta ar fi fost un soi de poliţă de asigurare.
Ţările baltice nu prea contează. Polonia, Ungaria şi România la fel, câtă vreme Ucraina rămâne în afara Alianţei. Cu Ucraina în Alianţă datele problemei se schimbă pentru Rusia. Inclusiv pentru faptul că şi acum industriile de apărare ale celor două ţări cooperează, dar nu numai. Este motivul pentru care au dat un avertisment în Georgia, unde "pierderile colaterale" sunt mai mici, pentru toată lumea.
Sigur că nimeni nu are de ce felicita Rusia pentru intervenţia din Georgia. Este o încălcare a dreptului internaţional, în ultimă instanţă. Dar în cazul Kosovo ce-a fost? Şi atunci? Ce facem? Dăm lecţii de morală, doar pentru că nutrim iluzia că suntem reperul absolut în materie, deşi avem sânge nevinovat pe mâini? Nu mai ţine vrăjeala!
Dacă tot e să ne întoarcem la istorie, să ne amintim că democraţia funcţionează doar acolo unde există un sistem eficient de contra-puteri, pentru ca acela care exercită puterea să nu o ia razna. Vrem o nouă ordine politică mondială, bazată pe principiile democraţiei? Atunci puterii dominante americane TREBUIE să i se opună cineva, pentru că a luat deja forme totalitare.
Personal, speram, şi până de curând mă iluzionam, că această contraputere va fi Uniunea Europeană. De fapt, Federaţia Naţiunilor Europene. Nu se poate, pentru că există prea multe linii de fractură, prea multe orgolii, prea multe interese meschine în Europa. Şi prea mulţi fanatici pro-americani în Est. Şi atunci, din păcate pentru noi, singurii care se văd în acest rol sunt ruşii. Asta e, ne place sau nu. Dar o contraputere trebuie să existe!
Nu ştiu cum ar trebui să arate o rivalitate între mari puteri în secolul XXI. Nici Robert Kagan nu ne spune. Dar bănuiesc că nu va fi diferită de aceea de secol XIX. Pentru că tot despre naţionalism, resurse, sfere de influenţă va fi vorba. Şi se pare că, înainte de a ne întoarce la istorie, n-ar strica să o cunoaştem cum se cuvine, pentru a nu mai face analogii stupide.

Vechea piramidă capitalistă

5 comentarii:

Desmond spunea...

Incep sa apara si articole rationale; poate le-or citi si prelipcenii, hurezenii si alte creaturi... http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/aug/14/russia.georgia

geomarz spunea...

Imi place comentariul dumneavoastra pertinent.
Imi place de asemeni lipsa de incrancenare partinica antirusa.
Traim intr-o zona in care Rusia este o putere politica de care nu se poate sa nu se tina seama. Nu se poate latra continuu impotriva Rusiei si aceasta sa nu se sesizeze.
Inconjurarea Rusiei de state membre NATO are o singura semnificatie politica: NATO intentioneaza izolarea si anihilarea Rusiei ca forta militara cu pondere internationala.
Nu este nevoie de foarte multa informatie si scoala politica pentru a ajunge la aceasta concluzie practica.
Nu inteleg de ce politicienii romani prefera sa nu tina cont de aceasta evidenta.

Karakas spunea...

Rusia stie sa speculeze fracturile trans-altantice si clivajele intra-europene (Est-Vest). Sa ne amintim ca rusii nu au "tipat" la fel de tare cind SUA a invadat Irakul, fara acordul Consiliului de Securitate, si fara motive intemeiate, ci mai degraba inventate.

Cred ca e doar un moment tensionat, dar vor fi limite la escalarea reala a conflictului SUA - Rusia. Pina acum am auzit foarte multe vorbe dure, si atit. SUA la rindul ei are nevoie ca de aer de Rusia acolo unde Rusia are influenta si SUA nu (Iran, statele din Asia Centrala).

N. Raducanu spunea...

Am citit articolul lui R. Kagan in Le Monde si primul gand care mi-a venit a fost: Ce mult le e dor unora macar de un razboi rece! Iar la noi in Romania, inca si mai multora. Dar pentru a nu se crede ca Kagan, neoconservator inrait, exprima un punct de vedere general acceptat de americani, va reproduc cateva pasaje dintr-un articol al lui Michael Dobbs, publicat ieri in Washington Post, si intitulat "Putin is not Hitler". Dupa ce arata felul brutal in care s-au purtat georgienii cu osetinii in 1991, Dobbs fiind atunci de fata, al arata cum crede ca se poate aplana conflictul:
"Daca Putin e intelept,el se va abtine a ocupa Georgia, caci ar fi un pas care ar alarma si mai mult occidentul si i-ar uni pe georgieni impotriva Rusiei. O tactica mai buna ar fi sa astepte pana cand chiar georgienii il vor rasturna pe Saakashvili. Este ceeace i s-a intamplat lui Gamsahurdia in 1992, dat jos chiar de propria militie pe care o trimisese in Osetia de sud"
"In Caucasus the Georgian tail is waging the NATO dog" (In Caucaz acum coada georgiana este cea ce balangane cainele NATO).
"Evenimentele din utimele zile ne ajuta sa ne reamintim ca ambitiile noastre ideologice depasesc cu mult posibilitatile noastre militare, indeosebi in regiuni precum Caucazul, zona de importanta periferica pentru St. Unite, dar de importanta vitala pentru Rusia".

Karakas spunea...

Ca tot vorbim de noua piramida capitaslita, ar trebui sa vorbim si despre capitalismul de azi. Uite-aci un articol bun in International Heral Tribune despre cum i-au ademenit bancile pe fraierii de americani, bombardindu-i cu publicitate de miliarde de dolari, pentru ca sa ii convinga sa se indatoreze peste posibilitatile lor si sa "traiasca ca un bogat!". Ca pe plantatie, sclavi la banci, apoi, vinduti Mizeriei cind nu au mai putut plati. In goana lor dupa profituri nelimitate, bancile au distrus milioane de familii in America, exploatind credulitatea americanilor. Iar guvernul SUA a tacut in complicitate. Ca doar nu era sa fie de partea poporului, nu?

http://www.iht.com/articles/2008/08/15/business/sell.php