Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Ce-i lipsea anti-corupţiei româneşti?

În poze, lupta anticorupţie arată bine!

Nu, nu tichie de mărgăritar, că are! Se numeşte Daniel Morar! Ci nişte consilieri străini. Aşa şi-a zis, din Olimpul lui cotrocenist, Zeus de Murfatlar! Zis, dar şi făcut! Încât umblă vorba prin târg că, pentru a da startul noului sezon al telenovelei "Mătuşa Tamara", Traian Băsescu a decis să-l doteze pe Daniel Morar cu nişte consilieri străini. Nu le-am aflat ţara de provenienţă, dar ar putea fi de pe axă, mai precis de la Marele Licurici. Că dacă vin trimişi de Berlusconi, care tocmai s-a făcut imun cu acte, ar fi culmea ironiei!

Dacă or fi tot la fel de îngrămădiţi şi de abuzivi precum ţuluşii lui Morar, n-am făcut nimic! Dacă sunt profesionişti, fie fac infarct când au să vadă ne-profesionalismul şi abuzurile din DNA, fie se cer acasă!

De fapt, ceea ce se întâmplă în dosarele de mare corupţie este o glumă proastă. Pentru că se dă un ordin: "faceţi-l pe X". "Da, să trăiţi!" răspund ţuluşii.

Se pun oamenii pe treabă. "Ce avem noi despre X?" Aia, aia, nu mare lucru, cele mai multe articole tăiate din ziare. "Cam puţin. Mai obţinem ceva?" "De unde, şefu'?" "Păi, parcă aveai un amic prin SRI..." "Da, şefu', dar nici ăla nu are cine ştie ce..."

La acest moment al discuţiei, procurorul nostru are două opţiuni: fie apelează la ascultări telefonice "sălbatice", fie la auto-denunţătorii din dotare. Dacă apelează la ascultări, pe care sigur nu le poate folosi drept probe, fiind uşor ilegale, ele îl ajută să scrie un scenariu. Cazul Năstase este produsul unui astfel de scenariu. Şi atunci, din tot ce înseamnă probatoriu se elimină acele elemente care contrazic scenariul scris de procuror.

Urmează ceea ce ştim: tele-justiţie, tot felul de scăpări pe surse, manipulări ale probelor, etc. Scopul? Distrugerea credibilităţii acuzatului şi obţinerea unei condamnări din partea opiniei publice, pentru a forţa judecătorii să dea o sentinţă care să le confirme lor scenariul. De ce fac acest lucru în faza urmăririi penale? Pentru că ştiu că au acţionat cu rea credinţă. Pentru că la proces avocaţii apărării pot prezenta instanţei probele ignorate sau ascunse de procurori, şi atunci se duce dracului scenariul, iar judecătorii le dau în cap cu dosarele, cerându-le să le refacă. Dar comanda politică a fost îndeplinită, adversarul e plin de căcat de sus până jos, şi nimic nu-l mai spală. Ceea ce, în ultimă instanţă, contează.

Ce-a de-a doua opţiune este apelul la auto-denunţători. Ca în cazul "Zambaccian" şi în cazul "Caltaboşul şi pălinca." Am ajuns să avem auto-denunţători de profesie. Oameni certaţi cu legea, care au o relaţie de complicitate cu procurorii. Există o prevedere legală, conform căreia auto-denunţătorilor le poate fi redusă pedeapsa dacă dau în gât corupţi mai mari decât ei. Aşa că băieţii, cum se află la înghesuială, cum se duc la procuror: "Azi pe cine facem? Pe cine trebuie să bag în rahat şi de ce?" După care şi aici se aplică scenariul anterior, odată ce dosarele ajung în instanţă.

De fapt, noi nu vrem să combatem corupţia, ci să o transformăm în reality-show! Am întins faptele asociate faptelor de corupţie la tot Codul Penal! Umblăm după fleacuri, punem etichete, inventăm cazuri, facem orice, numai să nu ne atingem cu adevărat de marea corupţie. Care are temeinice legături în exterior, şi la nivel de stat, nu la nivel de indivizi. Marea corupţie înseamnă cazurile "Siemens", şi EADS, şi Mittal Steel, şi OMV, spre exemplu, în care mari entităţi economice occidentale, cu complicitatea statelor din care provin, au prins la înghesuială ţări precum România, şi le-au obligat să-şi vândă pe nimic inteprinderile publice, şantajându-le cu primirea în NATO şi în UE. Aţi mai auzit ceva despre comisioanele din "afacerea fregatelor"? Sau despre scandalul "Spartan"? Nici n-o să mai auziţi! A invalidat cineva privatizarea distribuţiei de electricitate "Muntenia Sud", pentru care s-a întocmit comicul dosar "spionaj şi trădare"?

Dar de ce să nu-i ţinem noi ocupaţi pe proşti cu termopanele lui Năstase, pentru a le lua banii în continuare? De ce să nu le oferim ţinte false şi mândria de a avea corupţii lor, demni reprezentanţi ai naţiei? Sau de ce să nu-i pedepsim pe unii care, din patriotism, prostie sau lăcomie, ce mai contează, nu ne-au vândut nouă "perlele coroanei"?

Că în toamnă o să avem un climax al paranoiei anti-corupţie, cu sau fără consilieri străini, e de domeniul evidenţei. Că se va întâmpla ceva cu marea corupţie, după asta, exclus!