miercuri, 27 august 2008

Un răspuns şi o precizare

Sunt dator un răspuns domnului Andrei Florian, la comentariul său legat de „Fanatici cu pix”. Starea mizerabilă a presei româneşti este o realitate extrem de îngrijorătoare, mai ales pentru viitorul democraţiei. Da, domnule Florian, peste tot în lume presa este o forţă, dar în prea puţine locuri mai este o forţă responsabilă. De aici, de la iresponsabilitatea presei încep problemele în România. Dacă aş şti că jurnaliştii români scriu cu bună credinţă despre corupţie, aş susţine demersul lor în mod necondiţionat. Dar când ei doar semnează, mulţi la ordin, ca ofiţeri acoperiţi ai unor servicii de informaţii, sau ca „prestatori” ai unor cercuri de interese economice, materiale făcute de alţii, daţi-mi voie să dispreţuiesc demersul lor „deontologic”. Poate nu ştiţi că am fost jurnalist timp de mai bine de şase ani. Am ajuns să cunosc în amănunt mizeria din presa română. Legăturile ei cu diversele mafii, cu serviciile secrete, felul în care şantajau diverşi operatori economicei, cum manipulau informaţiile. Şi dacă tot e presa cruciatul anticorupţie, de ce nu începe de la corupţia din propria ogradă? Că e căcălău, Măria Ta! Sau corupţii din presă sunt mai buni decât corupţii din politică? Nu am nimic împotriva jurnaliştilor cu opinii politice. Este decizia şi treaba lor. Dar să o declare transparent, nu să joace scena neutralităţii şi să acţioneze ca activişti de partid. Mai grav, mulţi dintre ei sunt extremişti de dreapta, cu atitudini fasciste, rasiste, intolerante, care nu au nimic comun cu valorile unei societăţi democrate. Vreţi să spuneţi că este o situaţie care mai poate fi tolerată, în numele libertăţii presei? Presa nu este nicăieri actor şi parte a jocului politic, ci doar canal de informare. Vreţi să spuneţi că nu este fanatică ura împotriva parlamentarilor şi parlamentarismului? Vi se par normale atacurile scelerate împotriva parlamentarilor care nu sunt de aceeaşi parte a baricadei cu PD-L şi cu şeful statului? Sau linşajul mediatic împotriva celor „322”, orchestrat şi întreţinut, culmea, de şeful statului? Asta e treaba presei? Nu pot fi de acord cu acest regim, de imunitate şi de impunitate, pe care şi l-a construit, prin şantaj mediatic, nu prin merite şi prin demers moral şi etic, jurnalistul român. Nu sunt adeptul unei Legi a Presei, dar nu pot să nu iau act de eşecul aşa-zisei auto-reglementări a breslei. Libertatea fără limite naşte monştri, domnule Florian! Presa română este un astfel de monstru totalitar, căruia nu-i mai pasă de nimic, nici de valori morale, sau profesionale, nici de interesul public, nici de cititori, nici măcar de tiraj. Este bolnavă de paranoia puterii, vrea să conducă România, să hotărască în locul cetăţenilor. Asta e, din păcate, situaţia presei româneşti. Iar puţinii jurnalişti care înţeleg să-şi facă datoria cu onestitate sunt respinşi de sistem, care îi consideră corpuri străine...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Domnule Constantin Gheorghe, voi cauta sa punctez cateva idei, anume pe cele ce suporta comentarii, pentru ca in mare masura sunt de acord cu dumneavoastra si ar fi inutil sa va raspund consensual.
Iresponsabilitatea oamenilor de presa se plateste in justitie si este suficient sa dau ca exemplu litigiul dintre Gabriela Adamesteanu si Ion Cristoiu, acesta din urma fiind silit sa plateasca daune in valoare de 400 de milioane de lei, dupa ce dosarul cu pricina a ajuns de patru ori in fata Curtii Supreme de Justitie si de fiecare data s-a dat castig de cauza doamnei Gabriela Adamesteanu. Cei care calomniaza sunt judecati nu doar dupa norme penale, ci si dupa norme ale dreptului civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala. Daca luam in calcul ca acest proces a fost unul dintre doi colegi de breasla, putem spune ca exista elementele necesare corectiei si penalizarii exceselor, chiar in interiorul breslei. Mentionez, insa, ca justitia a fost si in cazul acesta elementul care a stabilit echilibrul si a ponderat tendintele totalitariste a celor ce musca momeala data de puterea ce ti-o acorda notorietatea.
Veti spune, probabil, ca si justitia este corupta si nu gresiti cu nimic, insa tot presa a fost vectorul principal in demascarea cazurilor de coruptie din justitie. Nu ma imbat cu apa rece si nu sunt un sustinator fanatic al unora in detrimentul celorlalti, insa nici nu cad in capcana fatalismului.
In ceea ce priveste legaturile oamenilor de presa cu diverse persoane situate atat in lumea interlopa cat si in cea politica sau din interiorul "serviciilor", eu gasesc ca sunt firesti. Ziaristul de profesie isi alege sursele de informatii, le cultiva si le protejeaza asigurandu-le anonimatul, in mai toate mediile de interes public. Un ziarist bine informat este un ziarist bun, iar daca sursele de informatii sunt de prima mana, ziaristul in cauza devine unul de exceptie.
Cat priveste santajul practicat de unii ziaristi, nu am cunostinta despre asa ceva, si va invit sa faceti publice cazurile la care faceti referire. Este de datoria dumneavoastra, mai cu seama ca aveti in sange spiritul unui jurnalist justitiar. Nu neg ca nu ar exista asa ceva, spun doar ca nu cunosc decat cazurile, deja judecate, ale unor ziaristi (eu le-as spune gainari) de la Cluj.
Inchid acest comentariu cu un zambet, incercand sa va raspund la "linsajul mediatic" al celor 322. Eu va propun sa luam in calcul un alt scenariu si sa ne inchipuim ca toata presa ar fi fost plecata in concediu la turci, in toata acea perioada, iar demersul celor 322 s-ar fi incheiat cu suspendarea presedintelui ales al Romaniei, domnul Traian Basescu.
Cine pe cine ar fi linsat in acest caz? Sunteti un fan al totalitarismului parlamentar? Banuiesc ca nu. Presa, anume doar o parte a ei, a functionat ca un vector al echilibrului in viata politica si nu a lasat sa-si faca de cap o suma de parlamentari, care, sa fim obiectivi, a luat-o razna legiferandu-si cu precadere statutul de persoane speciale, cu drepturi speciale, pensii speciale, salarii speciale, dar mai ales cu puteri discretionare.
Referendumul prin care unii parlamentari (a se retine ca nu parlamentul ca institutie) s-au situat inca odata pe pozitii opuse cu alegatorii, a reflectat dispretul celor alesi pentru cei care i-au ales.
Faptul ca alegatorii nu au fost de acord cu suma celor 322 de parmentari, mie unul, nu imi induce impresia ca ar fi fost un linsaj, iar daca presa a simtit cum curg apele electoratului este meritul ei ca a servit unei majoritati covarsitoare, asa cum de altfel se intampla si in marile democratii ale lumii.
S-ar fi numit linsaj numai daca parlamentul ar fi fost dizolvat, caz in care v-as fi acordat creditul meu, in aceasta cauza.
Cu respect, Zexe.

constantin gheorghe spunea...

1. Aţi ales cel mai prost exemplu cu putinţă! Cazul Gabriela Adameşteanu vs. Ion Cristoiu este o ruşine pentru justiţia română. Pedepsirea lui Cristoiu a avut un rol de descurajare a presei, pentru a nu mai scrie despre corupţia din justiţie. De unde dragostea asta înfocată a jurnaliştilor pentru procurori, şi, cu mici excepţii, care ţin de jocurile de putere la nivel înalt, pentru judecători?
CSM ul nu se pune, că el nu anchetează şi nu judecă, deci poate fi atacat. După ce membrii CSM revin la vatră, se lasă tăcerea, că nu se ştie!
2. Glumiţi când spuneţi că acelaşi caz este o dovadă că breasla se autoreglementează! Cel mai mare eşec este CRP, care nu a rezolovat nimic, pentru că a fost neputincios, dar nici nu i-a lăsat pe alţii s-o facă. Apropo, mai există şandramaua?
3. Poporul NU are întotdeauna dreptate! Iar Referendumul despre care pomeniţi nu a dovedit că poporul se opune celor 322, ci că "poporului" nu-i pasă de politică. Din păcate, partidele nu au ştiut să explice miza acestor consultări, şi asta va avea consecinţe. Una ar fi aceea că, spre exemplu, nu va fi posibilă revizuirea Constituţiei, din lipsă de votanţi.
Linşajul mediatic nu are legătură cu ceea ce au exprimat românii la vot. Prea mulţi jurnalişti îşi poartă micile lor războaie cretine cu politicienii, doar pentru că pot să dea un şut în bot "puterii". Şi mai departe?
Ne situăm pe poziţii divergente, asta e clar. Poate exagerez eu, dar nici jurnaliştilor nu le-ar strica să-şi evalueze mai des şi infinit mai critic demersul. Altminteri rămân fără public, şi fără slujbă...

Anonim spunea...

Nu numai că aveţi dreptate în ce priveşte situaţia presei româneşti dar eu aş îndrâzni să extind concluzia dvs. şi în alte domenii: acei profesionişti care înţeleg să-şi facă datoria cu onestitate sunt respinşi de sistem, care îi consideră corpuri străine...
Şi nu o spun doar din observaţii. Sistemul bolnav este o realitate.

mary_lou

N. Raducanu spunea...

Dar nu i-ati raspuns la toate intrebarile d-lui Florian. Nici eu nu sunt ziarist, doamne fereste! dar ati fi putut, stimate d.le Constantin Gheorghe, sa-i dati exemplul lui Cornel Nistorescu, mare bogatas doar din functia de director al Evenimentului timp de cativa ani. Sau al lui Sorin Roasca Stanescu, cu vila si iacht pe Snagov, doar din conducerea ziarului ZIUA. Sau chiar al lui C.T. popescu, deloc sarac nici el, desi fost presedinte al CRP, etc. etc.
In privinta peripetiilor luptei "electoratului", iubitor de Basescu, cu cei 322, mai ieri am ascultat pe Antena 2 un talk-show cu Radu Campeanu si Ion Iliescu, in care batranul fruntas liberal spunea foarte bine ca "poporul" de la referendum a participat sub 40 % la vot si din ei doar cca. 70 % s-au exprimat pentru pastrarea presedintelul in functie. Asa incat "majoritatea" despre care vorbeste dl. Florian nu este deloc majoritara. Campeanu era inca si mai dur, zicand ca la vot s-au dus atunci unii care habar nu aveau pentru ce voteaza, in timp ce cei 322, adica uriasa majoritate a reprezentantilor, cunosteau foarte bine dosarul si stiau cate incalcari flagrante ale Constitutiei erau la activul lui Basescu.
Dar oare mai are rost sa mai discutam aceste lucruri demult cunoscute, doar pentru a convinge pe cineva de puritatea presei romanesti ?