joi, 28 august 2008

Care schimbare?
Barack Obama a fost nominalizat drept candidatul Partidului Democrat în cursa pentru Casa Albă, în cadrul Convenţiei partidului, care se desfăşoară la Denver, Colorado. În spatele aplauzelor şi uralelor, rămân diviziunile din sânul partidului, care nu a digerat foarte bine consecinţele confruntărilor dure dintre candidatul oficial şi Hillary Clinton. Familia Clinton este extrem de influentă în partid, iar Bill Clinton, al cărui discurs de la Convenţie vă invit să-l citiţi, pentru că, practic, fixează priorităţile Administraţiei Obama, dacă acesta va fi ales, s-a afirmat ca adevăratul lider al democraţilor.
"Clearly, the job of the next president is to rebuild the American dream and to restore American leadership in the world," spune fostul preşedinte american, şi este greu să nu fii de acord cu el. Cum nu poţi să nu fii de acord cu diagnosticul pus stării actuale a Americii: "Our -- our nation is in trouble on two fronts. The American dream is under siege at home, and America's leadership in the world has been weakened. Middle-class and low-income Americans are hurting, with incomes declining, job losses, poverty, and inequality rising, mortgage foreclosures and credit card debt increasing, health care coverage disappearing, and a very big spike in the cost of food, utilities, and gasoline. And our position in the world has been weakened by too much unilateralism and too little cooperation...by a perilous dependence on imported oil, by a refusal to lead on global warming, by a growing indebtedness and a dependence on foreign lenders, by a severely burdened military, by a backsliding on global nonproliferation and arms control agreements, and by a failure to consistently use the power of diplomacy, from the Middle East to Africa to Latin America to Central and Eastern Europe."
Barack Obama se prezintă pe sine drept omul schimbării, mai mult, drept unicul care o poate face. Dar chiar o poate face? Aici este greu de dat un răspuns. Nu am suficiente date pentru a spune ce înţeles dau americanii de rând schimbării, ce aşteptări au, dar mai ales cât de puternic poate fi sprijinul popular pentru un program de reforme, care să facă schimbarea posibilă.
Este Barack Obama o personalitate consensuală? Sunt gata americanii să accepte un preşedinte negru? Care are şi unele "antecedente" islamiste? Sunt gata să facă uitate diviziunile rasiale? Dar mai ales sunt gata să plătească preţul necesar reformelor?
Pe de altă parte, cei care conduc cu adevărat SUA, oamenii care trag sforile în politica şi economia americane, sunt gata să-l accepte? Sau îi vor pune beţe-n roate şi-i vor sabota programul de guvernare?
Să nu ne facem iluzii: chiar dacă barack Obama învinge în alegeri şi ajunge preşedinte al SUA, politica americană nu se va schimba. Şi asta pentru că, ne place sau nu, rezistenţa la schimbare, mai alea la vârful statului american, este atât de puternică, încât orice modificări de substanţă sunt practic imposibile. Primul mandat al lui Bill Clinton vine să confirme această afirmaţie. Aşa zisa "recentrare" din al doilea mandat era de fapt un eufemism pentru renunţarea la reformele, extrem de parţiale şi de superficiale, pe care intenţiona să le facă în primul mandat. Nimic nu garantează că Barack Obama nu va păţi la fel.
PS. Nu ignoraţi un amănunt, şi o spun pentru cei care mai cred că SUA sunt mama democraţiilor: în 1965 negrii NU aveau încă drept de vot! De aceea vă invit să citiţi cu atenţie articolul lui Robert a Caro, al cărui link îl găsiţi în postare. Şi celebrul discurs al lui Martin Luther King, "I Have a Dream!"

Un comentariu:

geomarz spunea...

DUpa parera mea, in USA se practica o varianta locala de politica a partidului unic. Partidul unic divizat.
Indiferent care dintre cele doua partide ajung la guvernare, politica USA interna sau externa este aceeasi.
Alegera lui Obama presedinte, daca va fi ales, nu va schimba nimic din aceasta stare.
Adevaratii conducatori nu sunt cei care se vad. altfel n-ar fi ajuns cel putin doi actori cu acte, politicieni.