marți, 12 august 2008

Cum se joacă şah în Caucaz
Poate că acum Zbigniew Brzezinski începe să regrete aroganţa şi lipsa de viziune din vremea în care scria "Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice." Iar Statele Unite poate că şi ele încep să regrete că, tot din aroganţă şi din lipsă de viziune, au refuzat să ia în discuţie, la începutul anilor 90, interesele ruşilor, care, în marea lor naivitate, credeau că în Războiul Rece nu au fost nici învinşi, nici învingători.
"Când americanii au lansat sloganul "parteneriatului strategic avansat" dintre Washington şi Moscova, scrie el(p.115), ruşilor li s-a părut că astfel a fost consfinţit un nou şi democratic condominion americano-rus care să înlocuiască înfruntarea dinainte. Acest condominion trebuia să aibă o extindere globală. Astfel, Rusia ar fi fost nu numai succesoarea legală a fostei Uniuni Sovietice, ci şi un partener de facto într-o înţelegere globală, bazată pe egalitate veritabilă...Asta însemna nu numai că restul lumii trebuia să consimtă că Rusia era egala Americii, dar şi că nicio problemă globală nu putea fi abordată sau rezolvată fără participarea şi/sau permisiunea Rusiei...
Autorul are o explicaţie pentru modul în care ruşii au interpretat conţinutul parteneriatului strategic avansat. "Între timp, ajutorul occidental(care ajutor a fost, de fapt, un jaf al economiei ruseşti, în anii Elţîn, cu complicitatea oligarhilor locali şi cu participarea multinaţionalelor n.m.) ar fi dat guvernului rus posibilitatea să realizeze reformele interne, eliminând statul din viaţa economică, şi permiţând consolidarea instituţiilor democratice(cu tancul, în aplauzele democraţiilor occidentale, cum a făcut Elţîn cu Duma de Stat, care i se opunea n.m.). Refacerea economică a Rusiei, statutul ei special de partener egal al Americii şi absoluta ei atractivitate ar încuraja atunci statele proaspăt independentedin noua CSI-recunoscătoarte că noua Rusie nu le ameninţăşi din ce în ce mai conştiente de beneficiile unei oarecari forme de uniune cu Rusia-să se angajeze într-o integrare economică mereu mai strânsă şi apoi într-o integrare politică, mărindu-i astfel întinderea şi puterea."
"Problema unei astfel de abordări, continuă autorul, era lipsa oricărui realism atât în plan intern, cât şi internaţional. Conceptul de "parteneriat strategic avansat" era măgulitor, dar şi înşelător. America nu era înclinată să împartă puterea mondială cu Rusia, şi nici nu putea, dacă ar fi dorit. Noua Rusie era pur şi simplu prea slabă, prea devastată de trei sferturi de veac de comunism şi prea înapoiată social pentru a fi un partener mondial real."
Asta, atunci, în anii 92-93 ai secolului trecut. Sigur că după destrămarea URSS situaţia Rusiei era(părea a fi) disperată. Dar kremlinologii de la Washington nu au înţeles niciodată cum funcţionează Rusia, pentru că au judecat-o exclusiv cu intrumentele cu care se judecă pe ei, absolutizând sistemul propriu de valori până la negarea oricărui alt sistem. Poate că dacă ar fi pus ceva concret în "parteneriatul strategic avansat", nu doar vorbe goale şi dispreţ faţă de un fost adversar aflat în dificultate(adversar care, în paranteză fie spus, a fost complicele SUA în multe golănii la nivel global, după cel de-al doilea Război Mondial, fără ca americanii să se împiedice în valori sau în scrupule), SUA ar fi fost acum într-o situaţie mult mai bună la nivel global, şi nu ar fi plătit singure preţul gestionării crizelor. Şi nici nu şi-ar fi murdărit atât imaginea. Dar asta e o altă poveste. Iar ocaziile ratate se răzbună, mai ales în geo-politică. Şi dor mai tare decât cele din fotbal, unde nu te înjură decât o mână de suporteri afumaţi bine.
Rusia şi-a revenit mai repede decât au crezut americanii că ar fi posibil şi începe să recucererască teritoriul şi influenţa pierdute. Iar nici SUA, nici UE nu sunt în poziţia de o mai forţa să se conformeze viziunilor şi intereselor lor. Nu au cum şi cu ce anume. Iar un război generalizat împotriva Rusiei, în care pragul nuclear a fost deja coborât, graţie aceloraşi vizionari "inteligenţi" de la Washington, extrem de jos, nu poate fi luat în discuţie nici măcar ca ipoteză de lucru, decât în situaţia în care vrem să dispărem, ca specie.
Iar în Caucaz, acum, Rusia joacă atât cu albele, cât şi cu negrele. Ordinul de încetare a focului, dat de Dmitri Medvedev cu doar două ore înainte de sosirea la Moscova a lui Nicolas Sarkozy este un mod de a spune că Rusia, şi numai Rusia, nu UE, nu SUA, nu ONU sau OSCE, este îndreptăţită să regleze lucrurile în Georgia. Practic, iniţiativa europeană cu care venea Sarkozy este inutilă. Iar Serghei Lavrov a spus extrem de clar şi răspicat: condiţia păcii este plecarea lui Saakaşvili. Nu ne interesează ce regim este la Tbilisi, vrem o altă politică a Georgiei faţă de Osetia şi Abhazia, adică faţă de Rusia, făcută de un alt lider.
Cam aşa se joacă şah în Caucaz. Şi aşa se va juca şah pe marea tablă de şah a lumii, de acum încolo. Cu menţiunea că un chibiţ până mai ieri, China, a venit şi el la masa de joc. Să vedem după ce reguli se va juca, dar mai ales cine le va scrie. Deja în Occident adie vântul rece al temerii...
PS. Conflictul din Georgia a mai deschis o linie de fractură în sânul UE. Ea exista, dar nu se oficializase. Este vorba de "amicii Rusiei", cele trei ţări baltice şi Polonia. Lor li s-a alăturat Ucraina. Sunt unele dintre cele mai pro-americane ţări din "banana antirusă", care se întinde de la Baltica la Marea Neagră. Anunţata vizită a celor cinci şefi de stat la Tbilisi, în acelaşi timp cu Sarkozy, care reprezintă oficial UE, este o mare prostie şi un mod de a spune că ţări din UE se află pe alte poziţii decât cele ale ansamblului din care fac parte. În loc să ajute, vizita strică. Şi reduce capacitatea, şi aşa mică, de negociere a Uniunii. Iar UE îi va fi foarte greu să gestioneze relaţiile cu Rusia, atâta vreme cât unii se folosesc de Uniune pentru a se răzbuna pe trecut. Ce l-o fi apucat pe Băsescu de nu s-a băgat în ciorba asta? Nu că n-ar fi bine, dar e o decizie bazată pe o analiză a consecibnţelor, sau e o toană, de exemplu nu-i mai place culoarea ochilor lui Viktor Iuscenko? Nu mai e Marea Neagră lac rusesc?
UPDATE: Hai că le-a făcut-o ruşilor! Saakashvili, pe post de Fidel Castro, într-un discurs-fluviu, anunţă că Georgia părăseşte CSI! Ce lovitură mortală dată Rusiei! Georgia nu se afla decât cu numele în CSI, iar după înlăturarea de la putere a lui Şevardnadze, Saakashvili a făcut tot ce a putut pentru a pune tălpi CSI. Georgia este membru al GUUAM(Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaijan, Moldova), un soi de CSI mai mic în sânul CSI, care trage şi el să moară, de când nu prea îi mai interesează pe americani. Gestul dă bine în poză, dar are, geo-politic vorbind, valoare zero!

7 comentarii:

Desmond spunea...

Off: Ce penibilitate au putut mediatiza - Saakashvili pazit de bodigarjii care au auzit un avion zburand si au sarit cu tricoruile si scuturile sa-si apere liderul in pericol. Nu tu unitate tactica, nu tu un zippo, nici macar microfoane in urechi nu aveau toti ... Basca ca are un Hummer de opereta, in genul actorilor hollywoodieni. Mi-au revenit in memorie imagini cu soldatii de ciocolata ai lui Hobeika din Beirutul anilor 80... si ala se cara in zona de razboi cu Mercedesuri...

constantin gheorghe spunea...

Prietene, un "democrat" de operetă nu putea mai mult decât atât. Numai că acest cocoşism a provocat mii de morţi şi de răniţi, pagube de neînchipuit unei ţări sărace şi fără asta. Doar că ieri a pătut mai degrabă o găină plouată...

Anonim spunea...

Stimate domnule Constantin Gheorghe,
Analizele dvs. ale situatiei complicate din Caucaz sunt excelente, prompte si bine documentate. Aveti perfecta dreptate ca disputa este incomparabil mai mare decat un conflict dintre Tbilisi si "un confetti" teritorial. Este un duel intre doua mari puteri,fata de care procedeaza bine Tr. Basescu ca se mentine in rezerva (deocamdata). Dar ma intriga atitudinea fostului presedinte Ion Iliescu, care in acest conflict da dreptate (pe blogul dansului) Georgiei, care nu ar urmari decat refacerea unitatii nationale. Imi amintesc ca dansul a avut o atitudine diferita in cazul provinciei Kosovo, iar situatia din Osetia de sud nu este decat o consecinta a deciziei gresite luate atunci de U.E. si America. Sa fie oare dansul jenat a admite ca si Rusia are dreptul de a-si proteja frontierele, de faptul ca si-a facut studiile in URSS?
P.S. Citesc pe blogul d-lui Platon o gramada de laude care va sunt aduse, dar titlul blogului dvs. il face sa creada ca sunteti mai mult liberal decat de stanga, ceeace il indeamna sa fie atras a intra in PNL. Parerea mea este alta si anume ca sunteti de stanga (nu de centru-stanga), iar termenul "liberal" trebuie luat in sensul unei libertati de exprimare, iar nu ca adeziune la valorile politice liberale.

Desmond spunea...

Iese el din CSI dar se alege cu o zona buffer langa Osetia si pe langa asta si dezarmat si la cheremul rusilor in a stabili, pe viitor, ce li se pare si ce nu activitate militara ostila... Cu putin efort gagautza de Saakashvili isi aducea tara si in situatia de a nu mai avea litoral, insa nu-i timpul pierdut...Cine stie ce i-o veni in cap la anu`, dac-o mai fi sanatos pana atunci.

Klaus Steinberg spunea...

Da, asa e , dar nu uitai ; saaka nu a facut ata fara sa fi primit asigurari, cel putin verbale, ca SUA va declara razboi Rusiei . Ce rost ar fi avut interventia sa pe sticla la CNN + multe alte TV , in care a strigat : a sosit ora devarului pentru SUA! Rusia trebuie redusa la tacere ! Cineva din anturajul lui Tufis l-a oprit de la distrugerea planetei-

constantin gheorghe spunea...

Ştiu că pe multă lume contrariază titlul blogului meu, şi încearcă să mă situeze într-un partid. Ei bine, Nu vreau să fiu membru de partid. Liberalismul se referă la valori politice, în sens larg, orientarea de stânga se referă la politici publice în spaţiul social.
Am mai spus acest lucru: nu există politici economice de stânga sau de dreapta, ci doar politici bune şi politici proaste. Există însă politici sociale de stânga şi politici sociale de dreapta. Aici apare linia de demarcaţie între stânga şi dreapta.

Domnul Ion Iliescu are o poziţie principială în acest conflict. Din păcate, combatanţii se gândesc la orice, numai la principii nu. Numai că în ultimă instanţă soluţia nu va veni decât după întoarcerea la principii. Recunosc, domnia sa este cu mult mai idealist decât mine.

Karakas spunea...

Trebuie sa recunoastem ca, pina la aceste evenimente din Georgia, Rusia a avut mai putine aventuri militare ca SUA in alte tari. Practic, daca nu ma insel, este prima incursiune militara a Rusiei in afara granitelor, dupa episodul Cecenia, care oricum era in granitele sale.

Daca gindim relaxat, intrebarea rusilor "De ce mai exista NATO?" este foarte valida. Tratatul de la Varsovia s-a anulat, comunismul a disparut ca sistem in Europa de Este si Rusia. NATO ramine o relicva, de care se foloseste SUA in expansiunea puterii sale pe glob in detrimentul rusilor (si poate al europenilor?), si o scula de speriat lumea cu "pericolul rusesc". Daca terorismul este singurul mare pericol pentru securitatea internationala, de ce nu se creaza o noua organizatie internationala de securitate, care sa cuprinda Rusia, Ucraina si alte state?

Chestia e ca NATO inseamna cite ceva diferit pentru fiecare tara. Daca pentru SUA e un instrument de proiectare a puterii sale, pentru tari ca Romania e o speranta necuvintata de a "rezolva" diferende istorice cu cei din jur: Ucraina si Rusia. Pentru Ucraina e o pirtie de a intra in circuitul tarilor pro-americane, in speranta, destul de iluzorie, a unor beneficii din partea SUA (sa ne amintim cit a durat pina cind SUA au investit ceva in Romania).

In orice caz, incercuirea militara a Rusiei nu poate fi o idee buna pentru nimeni.