Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Cum se joacă şah în Caucaz

Poate că acum Zbigniew Brzezinski începe să regrete aroganţa şi lipsa de viziune din vremea în care scria "Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice." Iar Statele Unite poate că şi ele încep să regrete că, tot din aroganţă şi din lipsă de viziune, au refuzat să ia în discuţie, la începutul anilor 90, interesele ruşilor, care, în marea lor naivitate, credeau că în Războiul Rece nu au fost nici învinşi, nici învingători.

"Când americanii au lansat sloganul "parteneriatului strategic avansat" dintre Washington şi Moscova, scrie el(p.115), ruşilor li s-a părut că astfel a fost consfinţit un nou şi democratic condominion americano-rus care să înlocuiască înfruntarea dinainte. Acest condominion trebuia să aibă o extindere globală. Astfel, Rusia ar fi fost nu numai succesoarea legală a fostei Uniuni Sovietice, ci şi un partener de facto într-o înţelegere globală, bazată pe egalitate veritabilă...Asta însemna nu numai că restul lumii trebuia să consimtă că Rusia era egala Americii, dar şi că nicio problemă globală nu putea fi abordată sau rezolvată fără participarea şi/sau permisiunea Rusiei...

Autorul are o explicaţie pentru modul în care ruşii au interpretat conţinutul parteneriatului strategic avansat. "Între timp, ajutorul occidental(care ajutor a fost, de fapt, un jaf al economiei ruseşti, în anii Elţîn, cu complicitatea oligarhilor locali şi cu participarea multinaţionalelor n.m.) ar fi dat guvernului rus posibilitatea să realizeze reformele interne, eliminând statul din viaţa economică, şi permiţând consolidarea instituţiilor democratice(cu tancul, în aplauzele democraţiilor occidentale, cum a făcut Elţîn cu Duma de Stat, care i se opunea n.m.). Refacerea economică a Rusiei, statutul ei special de partener egal al Americii şi absoluta ei atractivitate ar încuraja atunci statele proaspăt independentedin noua CSI-recunoscătoarte că noua Rusie nu le ameninţăşi din ce în ce mai conştiente de beneficiile unei oarecari forme de uniune cu Rusia-să se angajeze într-o integrare economică mereu mai strânsă şi apoi într-o integrare politică, mărindu-i astfel întinderea şi puterea."

"Problema unei astfel de abordări, continuă autorul, era lipsa oricărui realism atât în plan intern, cât şi internaţional. Conceptul de "parteneriat strategic avansat" era măgulitor, dar şi înşelător. America nu era înclinată să împartă puterea mondială cu Rusia, şi nici nu putea, dacă ar fi dorit. Noua Rusie era pur şi simplu prea slabă, prea devastată de trei sferturi de veac de comunism şi prea înapoiată social pentru a fi un partener mondial real."

Asta, atunci, în anii 92-93 ai secolului trecut. Sigur că după destrămarea URSS situaţia Rusiei era(părea a fi) disperată. Dar kremlinologii de la Washington nu au înţeles niciodată cum funcţionează Rusia, pentru că au judecat-o exclusiv cu intrumentele cu care se judecă pe ei, absolutizând sistemul propriu de valori până la negarea oricărui alt sistem. Poate că dacă ar fi pus ceva concret în "parteneriatul strategic avansat", nu doar vorbe goale şi dispreţ faţă de un fost adversar aflat în dificultate(adversar care, în paranteză fie spus, a fost complicele SUA în multe golănii la nivel global, după cel de-al doilea Război Mondial, fără ca americanii să se împiedice în valori sau în scrupule), SUA ar fi fost acum într-o situaţie mult mai bună la nivel global, şi nu ar fi plătit singure preţul gestionării crizelor. Şi nici nu şi-ar fi murdărit atât imaginea. Dar asta e o altă poveste. Iar ocaziile ratate se răzbună, mai ales în geo-politică. Şi dor mai tare decât cele din fotbal, unde nu te înjură decât o mână de suporteri afumaţi bine.

Rusia şi-a revenit mai repede decât au crezut americanii că ar fi posibil şi începe să recucererască teritoriul şi influenţa pierdute. Iar nici SUA, nici UE nu sunt în poziţia de o mai forţa să se conformeze viziunilor şi intereselor lor. Nu au cum şi cu ce anume. Iar un război generalizat împotriva Rusiei, în care pragul nuclear a fost deja coborât, graţie aceloraşi vizionari "inteligenţi" de la Washington, extrem de jos, nu poate fi luat în discuţie nici măcar ca ipoteză de lucru, decât în situaţia în care vrem să dispărem, ca specie.

Iar în Caucaz, acum, Rusia joacă atât cu albele, cât şi cu negrele. Ordinul de încetare a focului, dat de Dmitri Medvedev cu doar două ore înainte de sosirea la Moscova a lui Nicolas Sarkozy este un mod de a spune că Rusia, şi numai Rusia, nu UE, nu SUA, nu ONU sau OSCE, este îndreptăţită să regleze lucrurile în Georgia. Practic, iniţiativa europeană cu care venea Sarkozy este inutilă. Iar Serghei Lavrov a spus extrem de clar şi răspicat: condiţia păcii este plecarea lui Saakaşvili. Nu ne interesează ce regim este la Tbilisi, vrem o altă politică a Georgiei faţă de Osetia şi Abhazia, adică faţă de Rusia, făcută de un alt lider.

Cam aşa se joacă şah în Caucaz. Şi aşa se va juca şah pe marea tablă de şah a lumii, de acum încolo. Cu menţiunea că un chibiţ până mai ieri, China, a venit şi el la masa de joc. Să vedem după ce reguli se va juca, dar mai ales cine le va scrie. Deja în Occident adie vântul rece al temerii...

PS. Conflictul din Georgia a mai deschis o linie de fractură în sânul UE. Ea exista, dar nu se oficializase. Este vorba de "amicii Rusiei", cele trei ţări baltice şi Polonia. Lor li s-a alăturat Ucraina. Sunt unele dintre cele mai pro-americane ţări din "banana antirusă", care se întinde de la Baltica la Marea Neagră. Anunţata vizită a celor cinci şefi de stat la Tbilisi, în acelaşi timp cu Sarkozy, care reprezintă oficial UE, este o mare prostie şi un mod de a spune că ţări din UE se află pe alte poziţii decât cele ale ansamblului din care fac parte. În loc să ajute, vizita strică. Şi reduce capacitatea, şi aşa mică, de negociere a Uniunii. Iar UE îi va fi foarte greu să gestioneze relaţiile cu Rusia, atâta vreme cât unii se folosesc de Uniune pentru a se răzbuna pe trecut. Ce l-o fi apucat pe Băsescu de nu s-a băgat în ciorba asta? Nu că n-ar fi bine, dar e o decizie bazată pe o analiză a consecibnţelor, sau e o toană, de exemplu nu-i mai place culoarea ochilor lui Viktor Iuscenko? Nu mai e Marea Neagră lac rusesc?

UPDATE: Hai că le-a făcut-o ruşilor! Saakashvili, pe post de Fidel Castro, într-un discurs-fluviu, anunţă că Georgia părăseşte CSI! Ce lovitură mortală dată Rusiei! Georgia nu se afla decât cu numele în CSI, iar după înlăturarea de la putere a lui Şevardnadze, Saakashvili a făcut tot ce a putut pentru a pune tălpi CSI. Georgia este membru al GUUAM(Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaijan, Moldova), un soi de CSI mai mic în sânul CSI, care trage şi el să moară, de când nu prea îi mai interesează pe americani. Gestul dă bine în poză, dar are, geo-politic vorbind, valoare zero!