sâmbătă, 9 august 2008

Testamentul lui Petru cel Mare
Ori de câte ori se discută despre Rusia şi despre relaţiile ei(nu tocmai simple şi line) cu ceilalţi actori ai scenei politice internaţionale şi cu celelalte naţiuni, la români există un reflex pavlovian. Imediat se pomeneşte de "testamentul lui Petru cel Mare", cel care ar fi lăsat cu limbă de moarte urmaşilor lui cucerirea lumii. Sau cel puţin a întregii Eurasii.
Testamentul ar fi o bună explicaţie pentru multe dintre evenimentele istorice care implică interacţiunea cu Rusia, sub diversele ei forme politice. Cu o condiţie, să existe! Dar nu există. Aici găsiţi o explicaţie a genezei acestei legende, convenabilă pentru mulţi, din motive propagandistice.
Există şi o explicaţie, mult mai prozaică, a tendinţei Rusiei ţarilor, până la începutul secolului 20, de a avea acces la "mările calde". Pentru ea, din punct de vedere economic, era vital să aibă porturile deschise tot timpul anului, pentru a face comerţ. Acum această nevoie a dispărut, pentru că există căi alternative, şi tehnologiile necesare pentru a le ţine deschise pe cele existente, chiar dacă sunt la latitudini nordice.
Tot ce pot să sper este că planificatorii noştri politici şi decidenţii la nivel guvernamental, inclusiv Traian Băsescu, să nu fi avut lectură de căpătâi despre Rusia acest "testament".

Un comentariu:

Evnoe spunea...

Cum sa nu fi avut asta ca lectura de capatai, cand "Marea Neagra - lac rusesc" e o sintagma prezidentiala deja celebra?

Cat despre ai nostri si cat de informati sunt ei despre ce se intampla acum, nu pot sa nu va citez un comentariu de pe Hotnews care chiar ca n-are nevoie de nici un comentariu:
"Respect pentru Georgia, noi romanii nu am avut sange in noi cand Rusia a realizat razboiul din Transnistria sa ne ajutam fratii din Moldova. Uite ca georgienii au curaj!"