Vă întrebaţi de ce s-a ajuns la actualul conflict din Georgia? Credeţi că se poate şi mai rău? Atunci e bine să citiţi ce scriu şi spun nişte năuci, care, ca şi consilierii lui Saakashvili, cred că cea mai potrivită metodă de a rezolva lucrurile este confruntarea cu Rusia. Cum spunea ieri în editorialul ei din NYTimes Maureen Dowd, Rusia nu este Jamaica. Cine credea contrariul tocmai a primit confirmarea că s-a înşelat.
Cu toate astea multe capete înfierbântate, care au văzut războiul la televizor şi joacă pe calculator jocuri de strategie, unde, dacă ai greşit, o iei de la capăt, nu găsesc nimic mai bun de recomandat decidenţilor politici şi opiniei publice decât escaladarea confruntării cu Rusia. Unul dintre năuci este Ronald D. Asmus, fost oficial al Departamentului de Stat al SUA între 1997 şi 2000, acum executive director al Transatlantic Center de la Bruxelles şi responsabil cu planificarea strategică la German Marshall Fund of the United States. În principiu, omul nostru spune că, dacă în anii 90 NATO a ridicat ştacheta în privinţa condiţiilor pentru admiterea de noi membri, pentru că urmărea integrarea lor, şi nu un răspuns strategic împotriva Rusiei, acum trebuie s-o coboare, pentru a primi, indiferent de meritele personale, Georgia, Ucraina, Azerbadjan şi chiar şi Armenia. Al doilea sfat "deştept" este acela de a îngheţa dialogul NATO-Rusia. Al treilea sfat "deştept", care îi va face să bălească de poftă pe cei de la Bechtel, care se spetesc de nu mai pot să nu termine amărâta aia de autostradă Transilvania, este acela de a construi noi baze militare în ţările din Est, precum România, Bulgaria, ţările baltice, Polonia, Ungaria, unde să fie dispuse noi trupe şi rezerve de armament.
Al doilea năuc este Andrew Wilson, analist la European Council on Foreign Relations (ECFR), care spune că greşim gândindu-ne că Rusia nu trebuie provocată. Foarte bine, hai s-o provocăm! Dar de ce s-o facem? Şi chiar ne ţin curelele? Poate cei doi, şi alţii ca ei uită ce este Rusia: o hiperputere nucleară. Care poate distruge oricând orice agresor. Dacă cineva crede că vremurile MAD, chiar nebune! când exista un fragil echilibru al terorii erau vremuri minunate, şi vrea să le retrăim, nu ştie despre ce e vorba şi nu ştie ce-şi doreşte.
Şi dacă cei doi vi se par blânzi, iată ce-i trece prin minte unui tip care scrie în "The Atlantic Monthly", revistă reputat liberală în SUA: " So what are the Georgias of the world to do? Weak states might take a page from the most fearsome non-state actors: guerrillas and criminal gangs. During its 2006 military campaign in Lebanon, Israeli forces severely degraded Hezbollah’s military capabilities, but Hezbollah survived. Hezbollah continued to use a variety of asymmetric attacks throughout the conflict to spread fear throughout Israel’s civilian population. The resilience of Israeli society saw to it that Hezbollah could do no lasting damage, but Hezbollah exacted a stiff price all the same.
It would be sheer insanity for Georgia to wage a Hezbollah-style terror campaign against Russian civilians. But in a detailed scenario about the Chechen fight for independence, John Robb devised a potentially very effective strategy that draws on the guerrilla playbook. Just as Russia disrupted Georgia’s critical infrastructure in 2006, Georgia might consider identifying key economic chokepoints - ports, power plants, long-distance electrical transmission lines, and of course natural gas pipelines - and training unconventional military forces to deliver crippling blows. While Russia would be prepared for a few discrete acts of sabotage, they would have a hard time dealing with a rolling, unpredictable series of attacks targeting multiple locations. By disrupting Russia’s infrastructure, Georgia could inflict severe pain at relatively low cost. Moreover, Europe would be impacted as well - which would make the European public think twice about acquiescing to Russia’s thuggish tactics in its own backyard.
To be sure, Russia might then decide to level Georgia - but they’d have to do so with their economy and ruins and their international reputation in tatters." Ce dracu să mai spui după asta?
Până când nu vom trata Rusia drept un partener cu drepturi egale, şi nu doar ca pe un hipermarket cu resurse minerale şi purtători de energie, în care fiecare intră şi ia ce vrea, fără să-i pese de proprietarii de drept, nu ne putem aştepta la alt comportament din partea Rusiei. Iar Rusiei îi pasă prea puţin dacă dă sau nu bine în poză. Ea nu vrea decât, ca noi toţi, dealtminteri, să-şi apere şi să-şi promoveze interesele. Dacă nu se poate negociat, sau dacă este provocată, inclusiv folosirea forţei i se pare legitimă. Ipocrizia nu foloseşte la nimic.
Evident, nimeni nu-şi doreşte folosirea forţei, care este o decizie drastică şi costisitoare. Dar nici nu este inteligent din partea cuiva să-şi aducă adversarul în situaţia de a folosi forţa. Deşi, cum se vede, unii cred contrariul. Plătesc ei oalele sparte în locul amărâţilor ăia din Georgia, Osetia şi Abhazia? Nu, ei mai primesc o căruţă de bani pentru noi sfaturi "inteligente". Şi atunci cum să nu le recomanzi proştilor să tragă tigrul de coadă?
Un astfel de prost este preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko, care, după ce că nu a reuşit să-şi asigure un sprijin politic suficient în Parlament, partidul lui câştigând vreo 13%, acum nu găseşte ceva mai bun de făcut decât s-o acuze de înaltă trădare pe Iulia Timoşenko. O întrebare: portocaliul prosteşte? Altminteri nu se poate explica crearea din nimic a unei grave crize politice interne, fix în momentul în care se pune în discuţie cu adevărat eventuala admitere a Ucrainei în NATO. Care o fi "geniul" care l-a sfătuit pe Iuşcenko?
Şi fiindcă vorbeam de cinism: cât de mare poate fi lăcomia firmelor de PR, dacă au ajuns să vândă morţii la televizor ca pe detergenţi? Celor care se ocupă cu asta nu li se face greaţă de ceea ce văd, atunci când se privesc în oglindă?
4 comentarii:
Este interesant de aflat ce spun cateva minti infierbantate din cercul apropiat candidatului republican McCain. Dar tot acum apar si articole ale unor experti de calibru in problemele Rusiei si Georgiei, ca de pilda d-na Helene Carrere d'Encausse, secretar permanent al Academiei Franceze, care intr-un remarcabil articol apreciaza diferit situatia si pretuieste atitudinea presedintelui in exercitiu al Uniunii Europene.
Pe de alta parte ma surprinde ca toate evaluarile situatiei create prin conflictul ruso-georgian sunt doar din surse occidentale. Sunt foarte putine, practic lipsesc din presa romaneasca, analizele pe care le fac in presa moscovita diversi politologi rusi, care sunt departe de unanimitate in cantarirea actiunilor intreprinse
Azi in interviul zilnic de la CNN, Saakashvili a spus printre altele de genocidul si "ethnic cleansing" rusilor impotriva georgienilor. Un reporter CNN la fata locului a spus ca nu are nici un fel de dovezi ca asa ceva s-ar fi intimplat, desi a fost peste tot pe linia frontului.
L-am ascultat si pe McCain care a zis ca daca il aleg Presedinte el va "sprijini" Georgia. Ma rog, McCain nu a detaliat ce vrea el sa spuna mai exact in ce va consta "sprijinul" sau, dar ced ca vor fi si mai multe vorbe aruncate in vint.
Dupa reactia polonezilor si a Ukrainei, reactia rusilor a fost ca va monta rachete Iskandar la Kaliningrad si in Siria - si probabil vor inchria locuri de cazare in port la Tartoussi. Iskandarele astea sunt rachete perverse, greu de detectat si pentru interceptoarele lui peshte, distanta la care opereaza fiind scurta - 200 Km (si incarcatura nucleara).
Assad e asteptat la Moscova sa perfecteze treaba, Chavez a invitat flota rusa intr-o vizita de curtoazie si de lucru in ograda lui, persanii dau cu satelitii pe orbita, Afganistan si Iraq sunt never ending story...tragem linie si adunam dupa care il invitam pe Asmus la centrul de recrutare.
Sunt convinsă că mulţi vor scrâşni din dinţi la parcurgerea textelor dumneavostră...ori mai rău şi mai sigur, vă vor acuza de bolşevism, chiar dacă cele afirmate, dincolo de faptul că pot fi probate, fac apel la minima logică şi bun simţ de care ar trebui să dea dovadă orice om întreg la minte (şi conştiinţă !).
Ori iluştri stategi de care amintiţi au rămas anchilozaţi într-o mentalitate cu vreo jumătate de secol în urmă, ori suferă de manifestări la fel de "stranii" ca ale lui Saakashvili când îşi pun pe hârtie minunatele strategii.
Asa cum remarca si dl. Raducanu, daca s-ar citi si comentariile analistilor rusi (multe publicaţii au si variantă online in engleza, asa ca bariera de limbă nu poate fi o explicatie) s-ar vedea că si acolo părerile sunt împărţite.
Toate cele bune !
Trimiteți un comentariu