sâmbătă, 9 august 2008

O gravă eroare de judecată
Greu cu slugi proaste, care pe deasupra sunt şi fudule, şi greu de controlat! Măcar atât să fi înţeles Administraţia de Washington din aventura georgiană. Pentru că altceva nu sunt capabili să înţeleagă nici Dubya, nici Rice, şi nici alţi "corifei" ai neo-conservatorismului. Iar slugile, prin nu ştiu ce ironie a sorţii, sunt toate produsul unor "revoluţii" portocalii, de fapt lovituri de stat mascate, care au impus în România, în Ucraina şi în Georgia marionete ale Washingtonului. Metodele folosie sunt cele teoretizate de Gene Sharp, supranumit "Klausewitz al războiului non-violent", rafinate de serviciile secrete americane, începând din anii 80 ai secolului 20, în Polonia.
Acum înţelegem mai bine şi de ce au impus aceste marionete la Bucureşti, Kiev şi Tbilisi: ca să le folosească în efortul lor de îndiguire a Rusiei. Principalul artizan al politicii americane faţă de Rusia este Condoleezza Rice, care s-a format ca expert în problemele Europei de Est şi ale Uniunii Sovietice în timpul Războiului Rece, şi continuă să opereze şi acum cu aceleaşi concepte şi instrumente specifice lui.
S-a mizat prea mult pe slăbiciunea Rusiei, pe politica faptului împlinit, pe forţarea notei, plecând de la ipoteza că Rusia oricum nu are ce face. Singura grijă a americanilor a fost aceea de a asigura arsenalul nuclear rusesc, de aceea au făcut şi aşa-zise "compromisuri" cu Moscova, în fond nesemnificative, cum a fost amânarea primirii României în NATO, la Madrid, în 1997.
În orice model elementele care ţin de imprevizibil sunt cele mai importante. Cine îl vedea pe Putin succesor al lui Elţîn, cine se aştepta la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 sau la un preţ al petrolului între 120 şi 145 de dolari barilul? Toate astea au jucat în favoarea Rusiei. Dar SUA nu au vrut să ia în calcul noile date ale problemei şi au întins coarda prea mult în relaţiile lor cu Moscova, în cel puţin trei probleme fundamentale: acceptarea în NATO a Ucrainei şi Georgiei, Iranul şi resursele energetice, scutul anti-rachetă din Europa.
Acceptând acţiunea militară a Georgiei în Osetia de Sud, americanii au comis o greşeală incredibilă: au pus Rusia cu spatele la zid. Nu i-au lăsat decât opţiunea unei riposte dure, nemiloase. Rusia nu-şi mai poate permite concesii. A făcut destule, şi poate că ar fi făcut şi în continuare, dacă ar fi fost tratată ca un partener cu drepturi egale.
Dar acum, când, dacă cifrele vehiculate sunt corecte, peste 1600 osetini(cetăţeni ruşi, în covârşitoare majoritate) au fost ucişi în bombardamentele barbare ale georgienilor, care au ras Ţinvali de pe faţa pământului, ruşii nu mai pot sta pasivi. Iar faptul că autorităţile de la Tbilisi au declarat stare de război nu aranjează lucrurile. În plus, gruzinii nu pot aduce trupele dislocate în Irak decât cu avioanele americanilor, motiv de tensiuni suplimentare.
Iar amestecul Ucrainei în conflict, Ucraina fiind principalul furnizor de armament greu pentru armata georgiană, complică şi mai mult lucrurile. Să nu uităm că sprijinul popular pentru aderarea Ucrainei la NATO este de doar 25%, că în Crimeea populaţia este majoritar rusă şi există un partid separatist, că există tensiuni cu privire la flota rusă de la Sevastopol. Şi Ucraina împinge lucrurile către o confruntare cu Rusia.
S-ar părea că Rusia este singură, că este desemnată de occidentali şi de americani drept agresor, că maşinăria de manipulare macină din plin. Lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. Să nu uităm că nu poziţia lui Putin a contat la summitul NATO de la Bucureşti, ci aceea a Germaniei şi Franţei. Cele două ţări au avut motive temeinice să se teamă, mai ales în privinţa Georgiei. În plus, nimeni nu riscă o confruntare în plan economic cu Rusia. Şi nu e vorba doar de resurse energetice, ci şi de faptul că circa 70% din comerţul Rusiei se face cu UE. E vorba de piaţa rusă, de locuri de muncă, de foarte mulţi bani. Iar peste toate este China. O apropiere şi mai mare a Rusiei de China este coşmarul oricărui planificator militar sau de politică externă din Occident sau din SUA.
Ce va fi, vom vedea. Cert este un lucru: erorile de judecată ale americanilor costă multe, din ce în ce mai multe vieţi omeneşti. În Georgia, în Irak, în Afganistan, prin junglele Americii Centrale.
Şi încă ceva: în seara asta, după întoarcerea de la Beijing, Traian Băsescu a convocat CSAT. Rămâne de văzut ce poziţie vom adopta, pentru că şi noi alimentăm cu arme şi instructori războiul din Georgia.
PS. Cât de jegos poate fi acest Iulian Chifu! Cum dădea el drept sigure atentate şi acţiuni teroriste în nordul Caucazului până luni, împotriva ruşilor, evident, care în loc să-şi vadă de teroriştii lor, umblă creanga prin Georgia! Despre ce drac de prevenire a conflictelor poate fi vorba, când "arbitrul" este mai mult decât partizan? Şi ce s-o fi întâmplat cu Luca Niculescu de la ora 11, când tot pe Realitatea Tv avea poziţii echilibrate şi nuanţate, până ora 15, când se schimbase cu 180 de grade?
Evident, din ghiveciul ăsta mediatic nu putea lipsi Sorin Ioniţă, prototipul "analistului" moaşă comunală, care se pricepe la toate!

UPDATE: Pe siteul Kaucasian Knot, o altă variantă a "atacului rusesc" împotriva unor blocuri de locuinţe. Avioanele georgiene SU 25, identice cu acelea ruseşti, au atacat un convoi de blindate ruseşti, după care au încercat să distrugă un pod, lovind însă un bloc. Victimele prezentate drept dovada sălbăticiei ruseşti sunt, de fapt, victime ale propriei lor armate. Vă mai aduceţi aminte de piaţa Merkale, din Saraievo?

12 comentarii:

Desmond spunea...

Ironia sortii, locurile de unde prin veacurile 4-5 veneau migratori in toata Europa sunt pe cale sa provoace alte schimbari istoriei.
Din ce am vazut, rusii si-au transmis direct Israelului si SUA reprosurile pentru sprijinul dat gruzinilor. Au bombardat portul Poti. Aeroportul l-au facut terci de ieri, ceea ce insemna ca vor dudui de activitate celelalte baze de tranzit (Kogalniceanu printre ele). 30.000 de osetini refugiati in Rusia (evacuati mai degraba, pentru a lasa teatrul de operatiuni liber). Contingentul din Irak a fost rechemat de Saakashvili si proclamata mobilizarea generala si Legea martiala. Si uite asa din cobai Saakashvili va deveni de-a dreptul victima. Pe mana lui.

constantin gheorghe spunea...

Mai degrabă pe paranoia lui! I-a dat cineva garanţii că va interveni să-l ajute? Atacă SUA Rusia? Avea toate opţiunile deschise: a ales ce-i mai prost. O fi natura umană de vină?

razboiul spunea...

bine scris :)

Desmond spunea...

Pe ceva s-a bazat el, chiar daca nu pe un sprijin direct si oficial. Numai ca acolo nu-i Granada sau El Salvador. Consilierii nu-s suficienti cum s-a vazut, chiar daca numara de 2-3 batalioane. Rusii din oraselul ala oset erau cu mandat ca peacekeperi...chiar daca isi excedau rolul, formal erau acoperiti, asa ca tampenia de ieri dimineata ramane cat se poate de tampenie si cat se poate de nefasta. Dupa cum simt, UE nu se va da de ceasul mortii sa se amestece mai mult decat niste declaratii si reactii "ferme de condamnare", criza umanitara samd. Asa ca ramane intre rusi si americani. Deja rusii au mutat si au declarat ca nu e razboi ci prevenirea "purificarii etnice", motiv pentru care au carat 100.000 de trupeti (numar care arata ca se asteptau la asa ceva), in timp ce abhazii au pornit si ei zavera cu artilerie si mortiere. Pe model Kosovo, probabil Abhazia si Osetia isi vor declara independenta. Iar Daghestan, Cecenia si Ingusethia vor invata ce e de invatat. Si ca sa-l faca de tot rahatul pe Saakasvili si mentorii sai, victoria va fi clamata ca fiind nu a Rusiei ci a abhazo-osetilor... Astept in viitorul apropiat si o primire oficiala a liderului Hamas la Moscova, la discutii despre situatia din Orient :).

constantin gheorghe spunea...

Desmond, poate nu-mi aduc eu bine aminte, dar hamaşii au mai fost pe la Moscova, când jupân formal era Putin. Nu ştiu dacă ruşii au premeditat ceva, dar ăla e un district militar important, în care se doarme încălţat şi echipat. Şi mai e un lucru, pe care îl uităm: la sfârşitul lunii iulie în Georgia au avut loc manevre comune, cu trupe americane(1000 de bucăţi), ucrainiene(care au venit pe roţi şi şenile şi au plecat fluierând voioşi, pe jos!) azeri şi cred că armeni, dar nu sunt sigur şi-mi e lene să mai caut. E normal ca ruşii să fi fost în alertă, nu?
Mi-e teamă că manevrele au fost o repetiţie generală pentru asaltul de ieri.
În final, nu putem uita că până la urmă acolo mor oameni nevinovaţi, pentru că liderii lor s-au pus singuri în situaţii fără ieşire.

Tom spunea...

O resursa care sa acopere conflictul competent si relativ echilibrat exista ?

constantin gheorghe spunea...

Tom, e greu de spus. Sunt destui care se rezumă să relateze faptele, mai mult sau mai puţin neutru. Aveţi în articol un link pe Wikipedia, care mi se pare cea mai echilibrată şi mai documentată prezentare a situaţiei.
Cei ca mine se referă doar la anumite aspecte ale conflictului, şi de aici rezultă, evident, o abordare partizană, asta neînsemnând nici poziţii pro-ruse şi nici proamericane, europene, georgiene, etc. Fiecare vede modul în care se structurează "noua ordine mondială" în felul lui.

Razvan J Petrescu spunea...

Stratfor a avut saptamana trecuta un Geopolitical Weekly (nu-i gasesc linku dar e acolo) despre posibilitatea si sansele unei apropieri intre Rusia si China. Din cate spunea acolo recent Rusia a facut un gest fatza de China, ceva nemaiauzit, le-au dat niste insule disputate inca din anii '60 sau ceva de genul asta.
Oricum treaba cu apropierea nu e asa simpla pentru ca au si destule interese divergente.

constantin gheorghe spunea...

Evident, dar duşmanul duşmanului meu e prietenul meu, până una-alta! După aceea, mai vedem...

geomarz spunea...

De ieri, de cand am vazut pe CNN luarea de pozitie inflamata a lui Sakasvili si numai a lui, cautam o sursa din care sa ma informez mai exact asupra evenimentelor. Imi pare bine ca am gasit-o.
Nu sunt analist politic, dar mi-am dat seama ca se intampla ceva foarte periculos pentru zona aceasta de lume.
Raspunsul Rusiei mi se pare firesc, desi cam intarziat. Doar era evident, ca de 18 ani se tot desfasoara incercuirea ei.

Anonim spunea...

Domnule Gheorghe,
Mi-e teama ca stingismul dvs va intuneca judecata (ma intreb de altfel cum mai poate fi cineva un astfel de stingist dupa zecile de milioane de victime facute de criminala ideologie a stingii, dar de naivi e plina lumea).
Este nevoie doar de bun simt pentru a intelege ca atacarea Georgiei de catre Rusia descreieratului Putin (si aici nu ma refer doar la Osetia, despre care uitati ca este tot Georgia) este un act de agresiune criminala.
Dar stinga n-a fost niciodata prea inzestrata nici la capitolul constiinta, nici la capitolul bun simt. (A propos, ca sa va scutesc de speculatii inutile, nu sunt nici un proamerican, si nici admirator al ridicolului George Bush.

constantin gheorghe spunea...

Stimate anonim, stângismul meu este doar o etichetă, pe care o folosiţi în lipsă de argumente. De vreme ce există o Osetie de Sud, există şi o Osetie de Nord. Care, bunul simţ ne-o spune, au fost cândva pur şi simplu Osetia. Până când unul Stalin, întâmplător georgian, s-a jucat cu creionul pe hartă, şi a dat o halcă din ea georgienilor lui.
Ca şi Crimeea, rusă, dată de Hrusciov ucrainienilor lui. Cu peste 25 de milioane de ruşi(care nu sunt rusofoni, sunt ruşi!).
Ideologia aia a stângii(care nu e unica posibilă, sunt, de fapt, ideologii de stânga, care diferă mult între ele, dar nu au nimic în comun cu "ideologiile" regimurilor totalitare din Europa de Est) este la fel de criminală ca ideologiile de dreapta care au făcut posibile, în acelaşi secol 20, Holocaustul, Vietnamul, cu zecile lui de milioane de morţi, Holocaustul nuclear, războaiele coloniale, cu alte zeci şi zeci de milioane de morţi, dictaturile de dreapta din America Centrală şi Latină, cu alte milioane de morţi. Şi dacă ne apucăm să numărăm morţii, cine ştie unde mai ajungem.
Nu ideologiile sunt criminale, ci oamenii.
Şi poate vă întrebaţi de ce nimeni, nici măcar americanii, nu se grăbeşte să desemneze Rusia stat agresor, de ce se cere revenirea părţilor la situaţia dinainte de 6 august. Poate o fi Putin descreierat-nu mi se pare-dar nu-l întrece pe Saacaşvili. Şi încă ceva: Putin nu este de stânga, dacă asta mai înseamnă ceva într-o lume care a proclamat moartea ideologiilor.