Nu sunt adeptul teoriilor conspiraţioniste. Dar când vezi ce se întâmplă, îndoiala începe să-şi arate colţii. Aşa că, să vedem despre ce este vorba în micul meu acces de paranoia.
M-am distrat copios, în toţi aceşti ani în care Radovan Karadjic şi Ratko Mladic au fost căutaţi cu intenţia fermă de a nu fi găsiţi! Degeaba făcea spume la Belgrad şi în alte capitale ale Europei Carla Del Ponte, fostul procuror şef al TPI pentru fosta Iugoslavie, nimeni nu părea prea convins că prinderea celor doi e o prioritate. Nici chiar sârbii, care, în paranteză fie spus, n-au să câştige nimic din predarea lui Karadjic Tribunalului de la Haga. Acordul semnat cu UE nu va intra în vigoare decât mai la toamnă, dacă va intra. Dar mă rog, e treaba lor...
Totuşi, de ce, după atâta amar de vreme, omul nostru e scos din bârlog în lumina reflectoarelor? Că a venit la Belgrad un guvern pro-european? Haida-de! Că sârbii vor să le mulţumească europenilor şi americanilor pentru că i-au lăsat fără Kosovo, după ce i-au rupt de Muntenegru? Proşti, proşti, dar nici aşa!
De fapt, acum e nevoie de Radovan Karadjic la Haga! De ce? În calitate de armă anti-Obama! Să mă explic. În prima şedinţă a TPI judecătorul trebuia să-i citească acuzaţiile şi să-l întrebe cum pledează(sistemul anglo-saxon!). Karadjic cere o lună de gândire pentru a da răspunsul, în schimb începe să pomenească de înţelegerea secretă pe care a avut-o cu guvernul american, reprezentat de ambasadorul Richard Holbrooke. Înţelegerea privea acordarea imunităţii lui Karadjic şi lui Mladic, în schimbul unui acord de pace în Bosnia Herţegovina, care a şi fost semnat la Dayton, în 1995. "În 1996, în numele Statelor Unite, Holbrooke le-a făcut o ofertă miniştrilor şi oamenilor de stat care erau reprezentanţii mei autorizaţi, promiţând în numele SUA că nu voi fi judecat în faţa acestui tribunal", a spus Karadjic.
Or, Richard Holbrooke a lucrat pentru ambele administraţii democrate Clinton. Aşa încât dezgroparea morţilor poate fi de mare folos candidatului republican la preşedinţia SUA, McCain, în lupta lui cu Barack Obama. Asta explică brusca arestare a lui Karadjic, dar şi cele trei zile scurse între momentul arestării şi momentul anunţării oficiale a evenimentului. Omului i s-au pus în faţă diverse alternative, cu final fericit, sau dimpotrivă. Cele cu final fericit(dacă pârnaia de la Haga, chiar de lux, este o fericire!) presupun un anume comportament în timpul procesului, mai ales ce trebuie şi ce nu trebuie spus.
Sunt chiar paranoic, sau mai am şanse de vindecare?
Poate are, poate nu are legătură cu micul meu acces de paranoia, dar iată un soi de explicaţie, mai degrabă o interpretare psihanalitică a acţiunilor lui Radovan Karadjic, "Complexul poetico-militar", aparţinând lui Slavoj Zizek, sloven, deci în oarece cunoştinţă de cauză în materie de nevroze naţionaliste în fosta Iugoslavie.
UPDATE: Aici găsiţi textul complet al intervenţiei lui Radovan Karadjic.
7 comentarii:
Ar mai fi o explicatie: pica bine in conditiile in care TPI trebuia de mult sa-si inceteze activitatea. Cu Karadzic se mai bugeteaza niste chestii, mai apar unii in prim plan. Altfel, nu m-ar mira ca unii sa-l foloseasca pe Karadzic in jocuri mai complexe. Si lui Milosevic i s-au facut tot felul de promisiuni... Holbrooke a promis si ca nu se pune problema independentei kosovarilor.
Desmond, sigur că băieţii ăia de la Haga s-au obişnuit cu bani mulţi şi viaţă uşoară, şi nu le-ar strica ceva activitate în plus. Dar nici o mână de ajutor prin ricoşeu, dată de Bush lui McCain nu mi se pare tocmai neplauzibilă. Timpul ne va spune ce şi cum...
Paranoic, clar ! Dar suntem mai mulţi. Observaţia e foarte bună. Şi raţionamentul corect. Ceea ce ne face paranoici, nu ?
Paranoici, dar mulţi? Poate! Dar asta ţine mai degrabă de spiritul critic şi de o doză sănătoasă de neîncredere. Ca face bine, în lumea noastră complicată, în care mai nimic nu e ce pare a fi.
Sa lasam deoparte ipotezele mai mult sau mai putin conspirationiste si sa ne imaginam ca toti participa in aceasta afacere asa cum ne-a invatat si pe noi tranzitia. Sentinta e dinainte cunoscuta chiar si de Karadzici (ultima fraza din declaratia citita de el: "Ce atitudine in regula pot astepta intr-o atmosfera in care, indiferent ce adevaruri vor fi demonstrate in aceasta sala, nimeni pe pamant nu crede in posibilitatea unei achitari?"), Holbrooke va nega bineinteles orice promisiune data, politicienii de la Belgrad sacrifica unele piese pe tabla de sah, caci sunt presati de oamenii de afaceri sarbi, care nu mai rabda sa inceapa negocierile cu U.E., tribunalul de la Haga este si el strans cu usa pentru a-si dovedi eficienta prin condamnarea de rechini, iar nu de plevusca, opinia publica trebuie si ea prelucrata cu dovezi ale calitatii democratiei implacabile etc. Iar daca Karadzici mai moare in inchisoare, atunci happyend-ul e perfect...
Acuma ramane un singur lucru de vazut: in ce masura apa cu sare pusa la radacina lui Holbrooke si, prin ricoseu, a democratilor poate cauza la un electorat din ce in ce mai pornit impotriva politicii externe a lui Bush. S'ar putea sa fie o picatura de otrava intr'un ocean de furie, fara mare efect whatsoever
Prietene, măcar încearcă. Şi se investeşte masiv în crearea unei imagini de novice în ale politicii externe( a se citi purtarea războiului ) lui Barack Obama. Nici democraţii nu stau cu mâinile încrucişate. Ron Suskind publică ceva despre un document falsificat la comanda Casei Albe, care să demonstreze existenţa WMD în Irak, deci să justifice invazia şi războiul.
Mizele sun mari, şi totul se reduce la banii pe care îi vor primi, sau nu, cei din complexul militar-industrial american. Ce ai face când premiul este de 1000 de miliarde de dolari?
Nu l-ai scoate de urechi pe iepuraşul Karadjic? Deocamdată. La nevoie apare şi Mladic, deşi el e ceva mai periculos, ştie mai multe...
Trimiteți un comentariu