A fost un mare scriitor şi o conştiinţă a vremurilor sale, un patriot, un adversar al regimului totalitar sovietic. Un om care a trăit ororile stalinismului, a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a cunoscut, între 1945 şi 1953, sistemul concentraţional, pe care l-a făcut cunoscut întregii lumi în "Arhipelagul Gulag", a fost ostracizat şi obligat să ia calea exilului. S-a întors în Rusia după prăbuşirea comunismului şi l-a sprijinit pe Putin, fapt care i-a atras nu puţine acuze de naţionalism. A scris şi despre relaţia dintre ruşi şi evrei, care iarăşi l-a făcut ţinta criticilor, de data asta pentru antisemitism. A fost comparat cu Tolstoi, Dostoievski şi Cehov.
I-am citit nuvela "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici" în "Secolul 20". Am citit "Pavilionul canceroşilor" şi "Primul cerc" în traducerea franceză, împrumutate de la un om remarcabil, doctorul Turcu, general al Armatei Române, în anii 80. E prea puţin, dar vremurile au fost aşa cum au fost, iar acum nu prea ne mai interesează scriitorii ruşi. Nu mai sunt "corecţi politic". Păcat!
A plecat dintre noi un martor al unor vremuri tragice, în care viaţa nu a avut prea mare preţ, dar pe care cei precum Soljeniţîn au ales s-o trăiască în demnitate. Acest discurs, pronunţat pe 8 iunie 1978, la Universitatea Harvard, stă dovadă rectitudinii sale morale. Dumnezeu să-l odihnească!
3 comentarii:
Citind acest post îmi vin în minte gânduri de pe vremea şcolii:
De pe vremea şcolii am aflat că limba rusă are o muzicalitate aparte datorită numărului mare de consoane ce dau cuvintelor o greutate şi o sonoritate specifică precum diferitele instrumente într-o orchestră.
De pe vremea şcolii am învăţat şi am descoperit valoarea literaturii ruse, valoarea de necontestat a sciitorilor ruşi.
În timp l-am citit şi eu pe Soljeniţîn...
Citind acest post m-a întristat vestea morţii lui Soljeniţîn. Dar m-a încântat faptul că în articolul citat se face referire de fiecare dată la ”Mr. Solzhenitsyn”!
Lăsând la o parte politica, ”Domnul Soljeniţîn” a fost mai mult decât un scriitor, a fost un spirit liber, un om puternic, un exemplu de curaj, un adevărat erou!
Alexandr Soljeniţîn va dăinui în timp! Este mai mult decât o speranţă, este o certitudine.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
mary_lou
Am in fata cartea „O zi din viata lui Ivan Denisovici“, o povestire despre cotidianul de undeva din arhipelagul lagarelor condamnatilor politici. Carte scrisa in 1962 si aparuta mai intai in revista „Novii Mir“ cu o prefata a lui Aleksandr Tvardovski. Imi amintesc cat de zguduit am fost atunci cand am citit-o, caci parea ca este un semnal al desghetului comunismului, speranta ce nu s-a confirmat insa. Lui Soljenitin i s-au mai publicat cateva nuvele, dupa care romanele i-au aparut doar in Samizdat. In 1974 circula pe sub mana apelul lui intitulat „Sa nu traim in minciuna!“, care recitindu-l astazi, isi pastreaza in buna parte actualitatea, desi tinta este acum alta. Dar el a provocat furia organelor de partid, ce decid expulzarea autorului. Dupa o scurta perioada petrecuta in Elvetia, el se refugiaza cu familia intr-o vila din padurile statului Vermont (SUA), unde isi continua scrierea operei. Dupa prabusirea comunismului se reintoarce triumfal in patrie, dar refuza onorurile pe care i le propune Eltin, considerandu-l pe acesta vinovat de degringolada Rusiei. Accepta insa politica dusa de Putin, ca solutie in extremis de a se opri dezastrul tarii sale, fapt care il descalifica politic in fata multor comentatori occidentali. Prin moartea lui dispare o mare constiinta a secolului 20, un literat de exceptionala valoare si un ganditor politic care, cu anumite erori, a insufletit o intreaga generatie cazuta in indiferenta si resemnare.
In Le Monde de ieri 4 august, Pierre Assouline a publicat pe blogul sau un superb articol intitulat "Ultima zi din viata lui Aleksandr Soljenitin". La care au fost nu mai putin de 425 de comentarii ale cititorilor. Iar asta doar pana acum...
Trimiteți un comentariu