Cum va ajunge Elodia premier
Zeus numind-o pe Elodia premier
Deranj mare în vivariul pupinbăsesc, după anunţul de ieri al celor doi lideri de partid, Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană, că partidele pe care le conduc i-au desemnat să ocupe funcţia de premier, în cazul în care partidele lor vor câştiga alegerile. Nu l-am pus la socoteală pe Stolojan, că era în slip şi nu poţi lua în serios pe cineva care face politică în piscină!
Unul Bleen, foarte activ pe forumul celor de la "Cotidianul", face mişto de toţi trei, întrebându-i dacă i-au cerut voie lui Băsescu să vorbească, pentru că, vezi doamne, Constituţia îi dă voie Marelui Beţiv să numescă pe cine vrea el premier, chiar şi în condiţiile în care un partid ar avea majoritatea absolută în Parlament.
În argumentaţia lui Bleen, şi a altora ca el, este vorba nu doar despre o suprainterpretare a prevederilor Constituţiei, ci şi de o citire incompletă şi lipsită de bună credinţă a ei. De fapt, în Constituţie totul începe de aici: "ARTICOLUL 2(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum."
Mai pe româneşte, organismele reprentative sunt: Parlamentul, consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. Nu scrie nicăieri că poporul român dă dreptul unei singure persoane să exercite suveranitatea naţională în locul lui. Că Băsescu nu e Ludovic al XIV lea!
Doi: ignorând voinţa partidelor, şi numind cu de la sine putere un premier, Traian Băsescu ar încălca grav voinţa populară. Cetăţenii României ştiu(cum ştiau şi în 2004!) că partidul X va numi drept premier pe Y, în cazul în care va va câştiga alegerile. Şi vor vota în cunoştinţă de cauză partidul dorit, cu propunerea lui de premier cu tot.
Trei: în cazul în care Traian Băsescu ar trece peste voinţa partidelor, şi ar numi pe cine vrea muşchii lui premier, am asista la desfiinţarea de facto a pluripartitismului, implicit a democraţiei în România şi la întoarcerea la regimul partidului unic. Ne-am întoarce la situaţia de dinainte de 1989, în care Nicolae Ceauşescu hotăra, după discuţii formale în CPEx(în cazul de faţă la Cotroceni) cine va fi premierul. Toate partidele şi-ar pierde autonomia decizională, şi am avea un soi de ghiveci politic, cu Băsescu staroste peste ele.
Asta ar contraveni grav Constituţiei, care la Articolul 1, punctul(3) , spune: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."
Poate ne spune Bleen cum ar mai fi garantat pluralismul politic, când Traian Băsescu ar decide în locul organelor democratic alese ale partidelor. Că nici Tăriceanu, nici Geoană nu s-au trezit vorbind aşa, să se afle în treabă, ci au în spatele lor un proces de decizie colectivă. Cine este Traian Băsescu, să-şi aroge dreptul de veto în decizia partidelor din România? Dacă vrea, să-i dea palme şi şuturi în cur lui Boc. Dar atât!
Şi uite aşa la toamnă o putem avea pe Elodia premier, dacă ne luăm după mintea lui Băsescu şi a pupinilor care stau călare pe tastaturi, să ne explice cum le va face el şi le va drege nesimţiţilor care au tupeul să facă politică fără să-l întrebe pe Iubitul Conducător.
Un comentariu:
Invocarea constituţiei ori a ordinii de drept în România lui Băsescu mi se pare un gest... excentric.
Şi, oricum, ce sens are să vorbim despre constituţie, ordine constituţională şi alte mofturi din astea când la noi Consituţia, departe de a fi piatră de temelie, e un fel de elastic de chiloţi de care trag toţi în toate direcţiile. Ori pe care umblă să o modifice toţi damblagii după poftă, toane şi dambla.
Trimiteți un comentariu