luni, 25 august 2008

Poveşti cu spioni
New York Times publică astăzi un articol care ar putea fi subiectul unui senzaţional roman de spionaj. El ridică un colţ al vălului care ascunde lumea afacerilor cu tehnologii sensibile, care au permis şi permit proliferarea nucleară. Ceea ce şochează în această poveste este decizia guvernului elveţian de a distruge un volum uriaş de documente, digitale şi de altă natură, care dovedeau implicarea unei familii de ingineri elveţieni, Tinner, în structurarea programelor nucleare în scopuri militare ale Libiei şi Pakistanului.
În decizia guvernului elveţian frustrările şi nemulţumirea procurorilor nu a contat cât a contat faptul că unul dintre fii inginerului Friedrich Tinner a fost recrutat de CIA. În principiu asta ar fi ajutat la demascarea reţelei de transfer al tehnologiilor nucleare dinspre Pakistan spre alte ţări din lumea islamică(Iran, Libia) sau spre Coreea de Nord. Reţeaua ducea la fizicianul pakistanez, "tatăl" bombei nucleare locale Abdul Qadeer Khan. Tot graţie agentului elveţian al CIA(care poate fi judecat acum şi pentru spionaj în favoarea SUA!) americanii ar fi reuşit sabotarea şi întârzierea semnificativă a programelor nucleare ale Iranului şi Libiei. Şi probabil şi pe cel al Coreii de Nord, ceea ce ar putea explica renunţarea celor două ţări la programele lor militare nucleare.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre Iran. Iranul are un înalt nivel ştiinţific în domeniu şi este foarte probabil ca oamenii lor de ştiinţă să se fi prins de strâmbele americanilor şi să fi dezvoltat tehnologii locale, care le permit să continue programele nucleare în scopuri militare. De altminteri asta explică dezvoltarea unui nou tip de centrifugă, diferit de cel primit de la pakistanezi.
Fericirea şi uşurarea americanilor la aflarea veştii că acele documente au fost distruse de guvernul elveţian poate avea şi o altă explicaţie, decât aceea a grijii faţă de posibila lor folosire de către persoane neautorizate. Este foarte posibil ca programul nuclear pakistanez să se fi dezvoltat dacă nu cu ajutorul americanilor, măcar cu binecuvântarea, şi oricum cu ştiinţa lor. Ceea ce poate duce şi la alte concluzii, nu tocmai favorabile lor, în momentul în care fac presiuni asupra Iranului pentru a renunţa la programele sale nucleare. Pe de altă parte, distrugerea era necesară, probabil, şi pentru a proteja identitatea unor agenţi americani sau a unor iraniei, pakistanezi şi libieni care ar fi putut lucra pentru ei.
Întrebarea este alta: ce se va întâmpla acum în Pakistan, ţară care dispune de un arsenal nuclear, după ce americanii l-au lăsat din braţe pe Musharraf? Personal, cred că se repetă ceea ce s-a întâmplat în Iran după ce americanii l-au lăsat din braţe pe Şah. Numai că Iranul nu avea arme nucleare. Pakistanul are, şi chiar dacă sunt păzite de americani, este greu de ştiut ce se poate întâmpla în cazul în care vom asista la colapsul puterii de la Islamabad. Vor reuşi americanii să le pună la adăpost? Greu se spus...

Un comentariu:

Desmond spunea...

Da, desteapta foc familia aia de oameni de afaceri elvetieni, 1K de giga heavily encripted pe calculatorul familiei...avea scule serioase. Curios e ca acelasi expert al UN care i-a devoalat pe contrabandistii de strontzisoara a localizat pentru distrugere si presupusa baza siriana, stalcita de IAF. Deci omul, pe numele lui Albright, e un priceput. De aia a asistat si la distrugerea documentelor elvetiene.