marți, 15 februarie 2011

Să dialogăm, tovarăşi!



Vreau să fac nişte precizări despre poziţia mea în legătură cu Hala Matache. Nu-mi place când se dărâmă clădiri vechi. Dar nici nu pot face dintr-o casă veche un obstacol în calea dezvoltării. Un oraş este un organism viu: părţi din el mor, altele noi se nasc şi le iau locul. Important este ca întregul să fie mereu funcţional. De străpungerea Berzei-Buzeşti este mare nevoie.  Nu e vina actualului primar, şi nici a celor dinaintea lui, că, tipic pentru o ţară subdezvoltată, Bucureştii au devenit polul de bogăţie al României, drenând circa 40%-50% din creaţia de valoare materială a naţiunii ăsteia. Ca urmare numărul autoturismelor a explodat, pe o tramă stradală pe care o ştim cu toţii.



Tot aud tâmpenia cu transportul în comun, care ar rezolva lucrurile. Păi autobuzele nu trebuie să circule tot pe străzi? Tramvaiele? Troleibuzele? Nu trebuie să le lărgim, dacă vrem să avem un transport în comun decent?  Fac o paranteză: sunt fan al tramvaielor. Şi mi-ar face plăcere să le folosesc. Dar ele nu mai acoperă zona centrală. Mai mult: pe actuala infrastructură nu poţi introduce modele noi de tramvaie, de mare capacitate, cu podea joasă şi celelalte comodităţi din occident. Mai mult de derivatele din V3A, altminteri destul de reuşite, făcute de Uzinele RATB, nu ai cum folosi, şi să vrei. Şi pentru ele trebuie şosele mai late. 



Ne tot comparăm cu unii şi cu alţii. Dar nu avem clima Olandei, şi nici civilizaţia olandezilor, să putem folosi un număr rezonabil de zile bicicleta. Metroul este scump, solul complicat, şi nici nu reolvă prea multe, pentru că a fost gândit în logica deplasării unor mase mari de oameni între câteva puncte mari de interes: cartiere-dormitor, platforme industriale. Suntem acum într-o altă dimensiune, într-o altă cultură.



Din păcate autoturismul va rămâne multă vreme un mijloc de transport de primă alegere. Dacă vrem să schimbăm ceva, să luăm exemplul francezilor şi nemţilor, şi să facem astfel încât să convieţuiască toate tipurile de transport în comun: autoturisme, tramvaie, autobuze, metrou, dar şi individuale: bicicletă, motoscuter, motocicletă. Să poţi alege. Nu văd pe nimeni prea indignat că în Bucureşti circulă turme de SUVuri imense, care sunt o pacoste în trafic. O taxă babană, de cinci mii de euro pe an, pentru a circula în oraş, ar fi o idee foarte bună. Cum şi încurajarea, tot prin impozite, a folosirii maşinilor de oraş, cu emisii mici de noxe, este iar o idee bună. Nu poţi circula, dacă ai bani, decât în A 8 sau în S 500? Tuşeşti într-o maşină mică, la fel de luxoasă? Sau de ce să nu încurajăm folosirea maşinilor electrice pentru aprovizionare, tot prin impozite sau prin prime de la stat, ca în alte ţări?


Ce-i lipseşte oraşului este un proiect de viitor. Noi am luat "liberalismul" ca pe anarhie, şi rezultatele se văd. Să vă aduc aminte de coşmarul arhitectonic şi urbanistic din nordul Capitalei? De lăcomia dezvoltatorilor imobiliari, de lipsa lor de cultură? De corupţie?



De asta insist cu zona Berzei-Buzeşti. Dacă vrem să facem ceva cu adevărat, acum este momentul să presăm pentru ca în zona aia să nu se mai construiască haotic, fără stil şi fără gust. Faţade Art Deco, să zicem, se pot face acum mai repede şi mai bine, cu condiţia ca cineva să dea o configuraţie generală zonei ăleia. Şi o reconstrucţie a Halei Matache se poate imagina. Dar care să fie parte a unui întreg coerent, care să spună ceva. În zona aia s-a construit haotic în timp, şi, cum spuneam, degeaba e o construcţie valoroasă la douăzeci de păduchelniţe, că rezultatul este tot o păduchelniţă. 



Cred că părţile în conflict trebuie să intre în dialog, pentru că dacă cineva îşi închipuie că i-o trage lui Oprescu, întârziind construcţia şoselei ăleia, nu ştie ce face. Sunt şi automobilist, şi sigur voi alege pe acela care îmi simplifică viaţa de automobilist. Deşi duc şi eu dorul unora dintre casele ălea dărâmate. Asta e: natura umană şi ierarhizarea priorităţilor.  

Niciun comentariu: