luni, 28 februarie 2011

Viaţa bate propaganda



boc şi ăla de la muncă, de nu-i reţin numele, nici să mă pici cu ceară, se strofocau la tembelizor să ne convingă ce bine o să ne fie cu noul Cod al muncii, şi ce rău ne e cu ăla de acum. Tâmpiţii ăştia doi chiar nu înţeleg nimic. Drept pentru care postez separat comentariul Fluierătorului, ardelean şi el, care are experienţele lui în materie de relaţii de muncă, şi care taie scurt elanul propagandistic al celor doi guguştuci. Cum ar veni, viaţa bate propadanda:

"Deh, asta e un vis de care am auzit eu de multa vreme, s-a mai spus si ca robotul care face munca omului il va elibera pe acesta de la treburile repetitive si nepotrivite, se considera, cu natura umana, si-i va da posibilitatea sa traiasca mai frumos, investind in educatie, timp liber, competenta, arta, whatever. Vise, taica, vise care au luat omul drept ce nu este: o fiinta care sa mai evlueze la nivel macro.

Vedeti dvs., omenirea n-a evoluat prin progresul tehnologic decit la capitolul lene si consum. Foarte putini oameni, pe care o statistica macro nici nu-i observa, au inteles ca inlocuirea lor prin masinarii de fapt le deschide usa pentru viata lor pe termen mediu si lung, majoritatea au considerat ca li se trinteste in nas usa satisfactiei si auto-gratificarii imediate prin consum. A cistigat intentia de consum, homo americanus s-a prostit si s-a ofticat in ultimii 30 de ani, si so bad so sad, cind sa luam si noi, romanii, putina frisca de pe tort, salut tortul, ca pentru noi care vroiam exact satisfactia consumului, nu mai e nimic de adjudecat.

Flacaii cu generozitatea despre care spuneti, aceea ca oameni mai multi vor munci mai putin pe aceiasi bani, erau la moda debitind aceasta utopie acum 20-25 de ani. Se vede in vestul Europei de imediat un deceniu ca asta nici macar ca s-a intentionat vreodata, altfel de ce sa angajeze Arcelor Mittal sezonieri cu miile in Le Havre, si de ce sa nu schimbe guvernul german contractele de munca pe durata nelimitata cu precaritatea back in 2006-2007, inainte de criza...

Cu ce s-au ales? Cu saracirea si precarizarea in masa din Franta, mai ales a tinerilor si a celor cu educatie mai putina, care i-au dat cu Molotovul in cap lui Sarkozy si l-au facut dintr-un ministru de interne mina-forte un presedinte clown, de risul curcilor bete. Cu precarizarea oricarui job calificat in Germania, de au ajuns specialisti sa se vinda pe doua treimi din salariul anterior fara sa mai progreseze profesional, pentru ca de ce sa vrea patronii sa investeasca intr-o resursa pe care n-o folosesc numai ei!? Jakob Schrenk prinde bine fenomenul in a sa "Arta exploatarii de sine", asta inseamna Work 2.0, omul, si mai ales specialistul, ca piesa de schimb...

In Romania, firme mari iau oameni in leasing deja de o vreme, ca de exemplu aceea in care lucrez, pentru care un recrutor mare de pe piata angajeaza muncitori la banda si-i "imprumuta" mega-corporatiei pe 6 luni, urmind ca aceasta sa-i califice intre timp (macar cu atit se aleg, cu o luna de calificare la locul de munca), si sa-si aleaga preferintele dupa expirarea perioadei de leasing.

Eu n-am intrat sub umbrela asta, sint specialist si din fericire am prins anul trecut alt trend, cit o mai tine. Cind n-o mai tine, si onor codul muncii nou le ofera corporatistilor, dar si pleziristilor de apartament (paduchii mici ce se mai lipesc de consultante si se cred specialisti), scula cu care sa-mi taie elanul, o sa ma vind pe piata ca un cos de mere de consum, frumoase si lucioase acum, dar care nu se vor reinnoi niciodata, ci numai se vor ofili, caci numai eu voi fi interesat de investitia in cresterea competentelor mele, si ca sa maninc o piine voi munci, si nu voi avea timp de studiu...

De-asta am mai afirmat ca noul cod al muncii deschide usa spre lovirea in moalele capului a invatarii continue prin dezinteresarea celor care folosesc specialisti. Aia 25% care ar fi specialistii stabili sint asa numai in teorie, unde lumea este ideala si oamenii sint corecti si de buna credinta. In lumea reala, a unei mari corporatii in care lucrez, cu capital si management strain (ca sa stiti la ce sa va asteptati), posturile cheie, la care circula informatia strategica, sint ocupate prin sistemul de pile-cunostiunte si relatii ai HR-ului si middle and upper managementului, nu neaparat de specialisti. N-ai pe nimeni, n-ai spate, oricit de bun ai fi. Oricind se va ivi cineva din gasca, si te va dizloca. Oricind, pe pretext de economisire, se va angaja unul mai ieftin, fara nici o strabatere ca rezultatul final al muncii s-ar putea sa scada dramatic in calitate.

Asa ca se instituie precarizarea la orice nivel, dimensiune si natura a activitatilor posibile, si pentru un om stapinitor de meserie sau mestesug de top, singura cale va fi plecarea. (Nu va gasi nici acolo ciinii cu covrigi in coada si apreciere, pentru ca aia unde se va duce aplica de mult ceea ce noi incepem acum.)

Deci, my dearest, omenirea a ajuns in marele impas al postistoriei, acela de a considera omul o marfa, o cifra, o statistica, un scalv care sa munceasca si sa consume programat, la comanda unui grup restrins. La nivel global vor fi putini aceia care nu vor fi asa, vor fi, cum am spus, ignorati de statistici, si cam asa vor disparea incet, incet, si ideile.

Unless somebody decides to do something... Dar ce-ar fi de facut, pentru ca nimeni nu s-a ridicat de-a lungul vremii pentru idei, toti s-au ridicat impotriva foamei, si daca vorbesc asta in mediul in care ma invirt (care da dovada de credulitate si obedienta chiar si la nivel de studii postuniversitare), se uita lumea la mine ca la urs... Am mai ridicat eu pumnul sus pentru "dreptate" in ultimii 12-13 ani, si m-am ales cu o foarte frumoasa pozitie de off-side, am pierdut compania unor oameni pe care ii credeam prieteni, si n-am cistigat nici o simpatie a vreunui mediu "de idei". Asa ca le latru cum vedeti, drept pentru care va rog sa ma scuzati pentru lungimea si tonul mesajului, dar din cind in cind trebuie sa mai dau pe gornitza ce ma roade, ca-mi plezneste pastaia altfel... Cu simpatie, certainement."
 
 
Asta e viaţa, prieteni! Propaganda e pentru proşti, sau pentru ăia de vor să-şi justifice eşecul.

3 comentarii:

chien spunea...

Iar eu o sa mai dau un citat, dar de data asta subscriu la el:

"The precariat may not like any of the choices in front of them – short-term contract jobs, pricey homes, long commutes and costly childcare – but they are too fragmented and isolated to organise to achieve better options. They are more likely to blame themselves, or find someone even less fortunate to blame, than to criticise the system. There Is No Alternative, they believe, so their dreams of security are invested in luck. Winning the lottery or X Factor.

The neatness of neoliberal utilitarianism is that it echoes consumer culture; it flatters the individual that they are in control and are making their own choices, whereas the treadmill of work and consumption is tightly constrained. All that is asked of you is to find happiness – the goal endorsed by consumer culture and now placed centre stage by Cameron. And the feedback loop insists that happiness is perfectly attainable, just within your reach as long as you keep trying to find it. It's a cruel mythology."

http://www.guardian.co.uk/theguardian/2010/nov/28/happiness-cameron-welfare-cuts-bentham

Karakas spunea...

E corect ce spune Fluieratorul. Experienta asta s-a facut deja in Israel, unde angajatii sunt trimisi la munca ca la armata, nu mai au nici un drept, pentru ca sunt inchiriati. Si baga munca suplimentara fara sa fie platiti pina le cad ficatii. Ca oricind e altul care moare de foame la colt de strada sa-l inlocuiasca. Cam asta e pe scurt, inapoi la sclavagism.

Da, poate ca o sa fie mai multe joburi, dar fara nici o securitate, si la voia angajatorului ajuns posesor de sclavi. Sa veti atunci exploatare taica, inclusiv sexuala.

incognito spunea...

Botis (pe numele lui adevarat) si Boc (asijderea) au facut legea nu pentru cei la care prinde propaganda, cei ce au urechi si nimic intre ele, ci pentru a-i subjuga (a pune sub jug) pe cei ce oricum au capul intre urechi si creieru-n cap. Discursul si propaganda sunt obligati sa le aiba si sa le faca fiindca dobitocii ar cadea altfel sub megafonul opozitiei.

Am citit si eu cu interes comentariul Flueratorului, mi-a placut si chiar am dat o posibila solutie, ca mecanism de autoreglare la ce se-ntampla azi vis a vis de problematica globala a muncii, in comentariu la comentariu.

http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/02/de-ale-borfetei.html

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...