luni, 28 februarie 2011

Trăiţi mai prost, lucrând mai mult



Tot despre muncă, dar în alt fel. Mi se pare de-a dreptul sinistră ideea că oamenii  pot fi "luaţi" în leasing, precum mijloacele fixe sau mobile. Este o evoluţie către "muncitorul jetabil": te-ai folosit de el, gata, ura şi la gară! Ce performanţă poţi cere unor oameni închiriaţi cu ziua sau cu săptămâna, hai, luna, care trebuie să lucreze, totuşi, în echipă, să interacţioneze. Una e să ai nevoie de un sudor specializat sau de un macaragiu pentru două zile, şi alta de muncitori la o bandă se producţie, fie şi pe termen scurt.


Chiar şi în cazul echipelor pe proiecte nu prea funcţionează jucăria. O echipă trebuie să aibă un anume grad de omogenitate, în pregătire, în modul de abordare a problemelor. Nu poţi să comanzi unor firme de leasing: "trei informaticieni, un structurist, doi matematicieni, un designer", şi să aştepţi rezultate a doua zi. 


În acest fel ne pierdem independenţa de a alege şi de a dispune liber de forţa şi energia noastră. Suntem doar nişte piese, cu care o voinţă mai puternică decât noi construieşte şi desface mecanisme de maximizat profitul. Atât şi nimic mai mult. De fapt ne îndreptăm spre ceea ce "profeţea" în 1989 Andre Gorz: marginalizarea a 50% dintre lucrători. Înainte de a-l cita, vă reamintesc o cifră: în acest moment în SUA, patria fexibilizării muncii, doar 47% dintre angajaţi mai au o normă întreagă, restul sunt cu timp parţial de muncă.


"Towards 50 per cent Marginalization



A progressive wide-scale reduction in working hours without loss of income is the necessary (though not sufficient, as l will go on to explain) condition for the redistribution of paid work amongst all those who wish to work; and for an equitable redistribution of the unpaid work in the private sphere. Everyone must therefore be able to work less so that everyone can lead a better life and earn their living by working. This is the only way the trend towards an increasingly deep division of society, the segmentation of the labour market and the marginalization of a growing percentage of the population can be checked and then reversed.


According to a study by Wolfgang Lecher, of the WSI (the Institute of Economic and Social Research of the DGB), the continuation of the present trend would lead, within the next ten years or so, to the following segmentation of the active population:

- 25 per cent will be skilled workers with permanent jobs in large firms protected by collective wage agreements;

- 25 per cent will be peripheral workers with insecure, unskilled and badly-paid jobs, whose work schedules vary according to the wishes of their employers and the fluctuations in the market;

- 50 per cent will be semi-unemployed, unemployed, marginalized workers, doing occasional or seasonal work and `odd jobs'. Already 51 per cent of the active population in France aged between 18 and 24 fit into this category (26 per cent unemployed, 25 per cent doing `odd jobs'); and the percentage is even higher in Italy, Spain, the Netherlands and (especially) Britain."


Omul nostru era atunci foarte optimist, de vreme ce credea că vom putea trăi mai bine, lucrând mai puţin. Acum vom trăi mai prost, lucrând mai mult. Este vremea revanşei capitalismului împotriva aquisului social. Ce-a dat cu o mână, în silă, câtă vreme a existat alternativa "comunistă", ia acum cu amândouă, cu furie. Asta e realitatea. Şi va fi tot mai greu s-o schimbăm.

4 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Deh, asta e un vis de care am auzit eu de multa vreme, s-a mai spus si ca robotul care face munca omului il va elibera pe acesta de la treburile repetitive si nepotrivite, se considera, cu natura umana, si-i va da posibilitatea sa traiasca mai frumos, investind in educatie, timp liber, competenta, arta, whatever. Vise, taica, vise care au luat omul drept ce nu este: o fiinta care sa mai evlueze la nivel macro.

Vedeti dvs., omenirea n-a evoluat prin progresul tehnologic decit la capitolul lene si consum. Foarte putini oameni, pe care o statistica macro nici nu-i observa, au inteles ca inlocuirea lor prin masinarii de fapt le deschide usa pentru viata lor pe termen mediu si lung, majoritatea au considerat ca li se trinteste in nas usa satisfactiei si auto-gratificarii imediate prin consum. A cistigat intentia de consum, homo americanus s-a prostit si s-a ofticat in ultimii 30 de ani, si so bad so sad, cind sa luam si noi, romanii, putina frisca de pe tort, salut tortul, ca pentru noi care vroiam exact satisfactia consumului, nu mai e nimic de adjudecat.

Flacaii cu generozitatea despre care spuneti, aceea ca oameni mai multi vor munci mai putin pe aceiasi bani, erau la moda debitind aceasta utopie acum 20-25 de ani. Se vede in vestul Europei de imediat un deceniu ca asta nici macar ca s-a intentionat vreodata, altfel de ce sa angajeze Arcelor Mittal sezonieri cu miile in Le Havre, si de ce sa nu schimbe guvernul german contractele de munca pe durata nelimitata cu precaritatea back in 2006-2007, inainte de criza...

Cu ce s-au ales? Cu saracirea si precarizarea in masa din Franta, mai ales a tinerilor si a celor cu educatie mai putina, care i-au dat cu Molotovul in cap lui Sarkozy si l-au facut dintr-un ministru de interne mina-forte un presedinte clown, de risul curcilor bete. Cu precarizarea oricarui job calificat in Germania, de au ajuns specialisti sa se vinda pe doua treimi din salariul anterior fara sa mai progreseze profesional, pentru ca de ce sa vrea patronii sa investeasca intr-o resursa pe care n-o folosesc numai ei!? Jakob Schrenk prinde bine fenomenul in a sa "Arta exploatarii de sine", asta inseamna Work 2.0, omul, si mai ales specialistul, ca piesa de schimb...

In Romania, firme mari iau oameni in leasing deja de o vreme, ca de exemplu aceea in care lucrez, pentru care un recrutor mare de pe piata angajeaza muncitori la banda si-i "imprumuta" mega-corporatiei pe 6 luni, urmind ca aceasta sa-i califice intre timp (macar cu atit se aleg, cu o luna de calificare la locul de munca), si sa-si aleaga preferintele dupa expirarea perioadei de leasing.
[va urma]

Fluieratorul spunea...

[urmarea...]
Eu n-am intrat sub umbrela asta, sint specialist si din fericire am prins anul trecut alt trend, cit o mai tine. Cind n-o mai tine, si onor codul muncii nou le ofera corporatistilor, dar si pleziristilor de apartament (paduchii mici ce se mai lipesc de consultante si se cred specialisti), scula cu care sa-mi taie elanul, o sa ma vind pe piata ca un cos de mere de consum, frumoase si lucioase acum, dar care nu se vor reinnoi niciodata, ci numai se vor ofili, caci numai eu voi fi interesat de investitia in cresterea competentelor mele, si ca sa maninc o piine voi munci, si nu voi avea timp de studiu...

De-asta am mai afirmat ca noul cod al muncii deschide usa spre lovirea in moalele capului a invatarii continue prin dezinteresarea celor care folosesc specialisti.

Aia 25% care ar fi specialistii stabili sint asa numai in teorie, unde lumea este ideala si oamenii sint corecti si de buna credinta. In lumea reala, a unei mari corporatii in care lucrez, cu capital si management strain (ca sa stiti la ce sa va asteptati), posturile cheie, la re circula informatia strategica, sint ocupati prin sistemul de pile-cunostiunte si relatii ai HR-ului si middle and upper managementului, nu neaparat de specialisti. N-ai pe nimeni, n-ai spate, oricit de bun ai fi. Orivind se va ivi cineva din gasca, si te va dezlocui. Oricind, pe pretext de economisire, se va angaja unul mai ieftin, fara nici o streabatere ca rezultatul final al muncii s-ar putea sa scada dramatic in calitate.

Asa ca se instituie precarizarea la orice nivel, dimensiune si natura a activitatilor posibile, si pentru un om stapinitor de meserie sau mestesug de top, singura cale va fi plecarea. (Nu va gasi nici acolo ciinii cu covrigi in coada si apreciere, pentru ca aia unde se va duce aplica de mult ceea ce noi incepem acum.)

Deci, my dearest, omenirea a ajuns in marele impas al postistoriei, acela de a considera omul o marfa, o cifra, o statistica, un scalv care sa munceasca si sa consume programat, la comanda unui grup restrins. La nivel global vor fi putini aceia care nu vor fi asa, vor fi, cum am spus, ignorati de statistici, si cam asa vor disparea incet, incet, si ideile.
Unless somebody decides to do something... Dar ce-ar fi de facut, pentru ca nimeni nu s-a ridicat de-a lungul vremii pentru idei, toti s-au ridicat impotriva foamei, si daca vorbesc asta in mediul in care ma invirt (care da dovada de credulitate si obedienta chiar si la nivel de studii postuniversitare), se uita lumea la mine ca la urs... Am mai ridicat eu pumnul sus pentru "dreptate" in ultimii 12-13 ani, si m-am ales cu o foarte frumoasa pozitie de off-side, am pierdut compania unor oameni pe care ii credeam prieteni, si n-am cistigat nici o simpatie a vreunui mediu "de idei". Asa ca le latru cum vedeti, drept pentru care va rog sa ma scuzati pentru lungimea si tonul mesajului, dar din cind in cind trebuie sa mai dau pe gornitza ce ma roade, ca-mi plezneste pastaia altfel... Cu simpatie, certainement.

incognito spunea...

@Fluieratorul
Nu stiu ce varsta ai. Se spune ca ca istoria e o spirala a timpului si ca, pe-o freapta ce intersecteaza fiecare spira, una dupa alta se afla lucrurile ce se repeta - sigur, nu identic, n-au cum, dar se repeta. Intrucat timpul nu are origine si se pierde in infinit eu vad spirala asta ca fiind cilindrica iar dreapta ca pe o generatoare a acestui cilindru. E imaginea grafica, din imaginatia mea, despre timp si istorie. Undeva, deasupra fenomenului Hippy, pe generatoarea protestului colectiv, se pare ca ceva asemanator se va produce la nivel global, daca tot vor globalizare. Sigur, va fi socotita subcultura, va trage omenirea inapoi dar oare asta nu se intampla fiindca pana acum ne-am prea grabit?

http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/02/de-ale-borfetei.html

Fluieratorul spunea...

Nu sint chiar asa de batrin, din pacate, si nici nu m-am nascut unde as fi putut beneficia de ceva Woodstock de calitate. Eu cu surogatele si cu reluarile, ca asa's vremurile...

O fi istoria asa cum spuneti, da' dupa mine "puterea florii" a fost un fenomen de alta categorie, o emancipare, ce-i drept, dar foarte foarte partiala si foarte restrinsa. Merita o discutie separata.

De fapt, singurul lucru din istoria recenta care s-ar compara ca scara cu ce-ar trebui sa se intimple ca reactie la sclavizarea globala pe care o vedem, mai ales in ultimul deceniu, este "Internationala". Daca oamenii ar fi ideali (si idealisti), aceasta ar fi posibila.

De-aia se si demonizeaza isteric ceea ce numesc americanii "comunism" si "socialism", de-aia stinga este peste tot caricaturizata si ridiculizata atunci cind nu e injurata, de-aia intelectualitatea contemporana n-o ia la stinga, ca nici o fitzuika si nici o institutie nu le-ar mai da de mincare daca ar veni cu astfel de idei.

De-aia se schelalaie peste tot despre piata libera, libera concurenta, diminuarea influentei statului, etc., ca nu care cumva vreun idealist cinstit sa adune alti idealisti cinstiti si sa-si dea, Doamne fereste!, seama ca unirea face puterea.

Acum nu ma luati drept ce nu sint, ca eu nu's de stinga, si de fapt nici de dreapta, nu sint de nici o directie pentru ca toate directiile vazute pina acum, si la noi si aiurea, au iesit prost pe termen mediu si lung din cauza naturii umane reale. Omul nu e idealist, omul este peste tot fie descurcaret, fie statator profesionist pe mantinela, sint putini aceia care emit si discuta idei, chiar si la o bere, nemaivorbind de alte foruri si grupari, de mai mare relevanta.

E mai interesant pentru "oropsitii sortii" ca Galata l-a considerat pe Hagi nepriceput ca antrenor inca o data, desi stiau de la tura trecuta de ce l-au dat afara. Mult mai interesant decit noul cod al muncii.