Nu sunt bucureştean prin naştere, ci prin adopţie. Sunt momente când urăsc acest oraş, de ce să vă mint. Dar cred că 99,999% dintre locuitorii săi au momente în care şi-ar dori să fie oriunde altundeva, numai în Bucureşti nu. Cu toate astea nu cred că aş pleca din Bucureşti. Devine un soi de drog, îmi place sau nu. Bine, mă veţi întreba: dar ce dracu' îţi place la el? Nu ştiu, poate e deja un soi de obişnuinţă, ca o haină veche, de care nu te desparţi, pentru că a luat forma corpului tău şi te simţi dacă nu bine, nu elegant, măcar comod. Şi asta e cel mai important, până la urmă.
Trecând peste asta, un oraş este un organism viu, evoluează, se schimbă, se adaptează nevoilor noilor generaţii de locuitori, sfidărilor timpului, noilor tehnologii. Din păcate Bucureştii, ca şi alte oraşe ale României Mici(oraşele din Ardeal sunt din altă ligă, mai civilizată) s-au dezvoltat după principiul AVPM(aşa vrea pula mea!). Fiecare a făcut ce i-a tunat, fără niciun plan, fără să-i pese de ceilalţi, fără gust, cel mai adesea. Străzi şerpuite, inegale ca lăţime, case puse şi pe lung, şi pe lat, şi în dungă, care mai scunde, care mai înalte, care coşcovite, care vopsite în culori de te dor dinţii.
Asta face ca printre multe, foarte multe jeguri de case(coşmelii, nu case!) să se rătăcească şi ceva clădiri valoroase. Şi ori de câte ori se pune problema asanării vreunei păduchelniţe din astea să se ridice un cor de urlete: "se distruge vechiul oraş!", plecând de la un caz de excepţie, şi ignorând ansamblul. Iar principalii vinovaţi sunt, dincolo de politicienii inculţi şi lipsiţi de gust şi de viziune, intelectualii, incluzând aici, cam forţat, şi pe arhitecţi(care au multe păcate de ispăşit pentru halul în care arată oraşul şi multe dintre cartierele sale!).
Mereu adepţii unor cauze care le aduc vizibilitate, şi mereu cu buzele lipite de curul "dreptei", intelectualii duc lupte pentru cauze care nu sunt şi cele ale cetăţenilor acestui oraş. Când s-au construit monstruozităţile alea din jurul Herăstrăului şi din nordul Bucureştilor nu i-am auzit protestând. Nu i-am auzit protestând nici pentru parcul Bordei. Vi se pare că ălea servesc interesul general? Că sunt un exemplu de sistematizare şi de bun gust? Că reprezintă o culme a arhitecturii?
Acum toţi se vaită că se dărâmă nişte dărâmături de pe Berzei şi de pe Buzeşti. Foarte bine că se face ordine acolo! Foarte bine că se curăţă locul. Foarte bine că se face şoseaua aia! Aşa apar trei axe paralele, care preiau un trafic infernal, şi se reduce poluarea în orele de vârf. Şi apare oportunitatea de a transforma zona din jurul Gării de Nord într-un loc în care să te simţi bine, într-un spaţiu reprezentativ pentru un oraş european. Nu trebuie să fie acolo clădiri vechi de secole pentru ca o zonă urbană să fie interesantă. Se poate şi cu arhitectură modernă. Totul e să ai imaginaţie.
În loc să i-o dea la temelie lui Oprescu, şi să-l înjure că dărâmă nişte magherniţe, intelectualii lu' peşte prăjit ar face bine să-i prezinte Primarului General un proiect de re-amenajare a zonei, de re-configurare, care să înglobeze şi clădirile vechi ce rămân nedărâmate. Dar e mai simplu să scrii proteste cu mânie intelectuală şi cu buze calde pentru curul lui băsescu şi al Fecioarei din Pleşcoi, decât să asuzi, construind alternative. Vreau să văd şi eu un plan al "protestatarilor" pentru zona aia, şi dacă-mi place, îl susţin.
Tovarăşul gradu' Pippidi(ce se mai aude cu dosarul lui de colaborator al mânăstirii Secu?) comite astea, în "Dilema Veche": "O adevărată catastrofă este însă desfiinţarea Pieţei Matache. O lovitură, nu numai pentru comunitatea care locuieşte în împrejurimi. Vine multă lume din tot oraşul, fiindcă găseşte aici alimente mai ieftine şi prezentate în forma de altădată, dar mai curat. Aceşti oameni vor fi siliţi să cumpere de la Carrefour sau de la alte supermarketuri. E tocmai ce se doreşte: sîntem împinşi în secolul XXI cu picioare în spate. Aşa că o să dispară, de pildă, firma «La omul bun», care vinde haine «second-hand», dar cu precizarea «marfă nouă»...
Ultima piaţă a vechiului Bucureşti va pieri odată cu demolarea halei de acolo, căci de Piaţa Amzei nu mai poate fi vorba: în dosul parapetelor care s-au ridicat se construieşte încă un mall. Se desăvîrşeşte ruptura între orăşeni şi ţărani, cu consecinţe psihologice de a căror gravitate nu pare nimeni conştient. Deja asta este altă ţară decît aceea pe care o tot proslăvim la fiecare aniversare a Unirii sau a Independenţei. Fiindcă asta ştim cel mai bine să facem, să aniversăm. De acum înainte, va fi chiar alt popor. Şi mai e ceva. Auzim din toate părţile că am intrat în criză şi că trebuie suportate economii. Deocamdată, dintre imobilele care urmează să fie expropriate în cartier, pînă în prezent au fost expropriate doar nouă. Cheltuiala pe care o presupun lucrările care stau să înceapă a fost calculată la 250 de milioane de euro. Cum vi se pare?“
S-o luăm metodic: Piaţa Matache NU se desfiinţează. Se dărâmă doar vechea hală, care, între noi fie vorba, este un act de igenă! Deşi cumpăr din Piaţa Matache, mai ales de când se tot construieşte, şi nu se mai termină, noua Piaţă Amzei, eu în hala aia am intrat doar de două ori: o dată înainte de 1989, şi am crezut că-mi vărs şi maţele de miros, şi o dată după 1989, cu aceleazi rezultate. Aşa că să mă scutească nostalgicii!
În spatele halei s-a construit o piaţă nouă, cu fonduri europene. E curată, e spaţioasă, aerisită, cât de cât civilizată. Păcat că nu mai sunt ţărani s-o populeze, ci doar angajaţii monopolului importatorilor de produse alimentare, şi mari maeştri ai evaziunii fiscale. Pentru că presiunea imobiliară a distrus centura agricolă a Bucureştilor, centură care există în jurul tuturor marilor oraşe. Şi degeaba pieţe, dacă nu mai are cine produce fructe, legume, ouă, lapte, carne.
Nici Piaţa Amzei nu s-a desfiinţat. Se construieşte un corp de clădire, deasupra parcajului subteran. Se reface clădirea administrativă din piaţă, unde este şi teatrul "Ion Creangă". În final va arăta decent, doar că nu vor mai fi legume şi fructe româneşti, ci doar importate. Asta e! Suntem pe o piaţă globalizată, iar ţăranii români nu vor să iasă din Evul Mediu, iar intelectualii îi "ajută" să moară, încurajându-i să rămână acolo.
Una peste alta, maşina de vaiete şi de pus tălpi, din motive electorale, funcţionează din plin. Pe banii, pe nervii şi pe sănătatea mea, şi a celorlalţi bucureşteni. Asta este concepţia despre "responsabilitate" a nenilor ăstora, care sunt nişte muşte la arat. Nu ne scutesc ei de toate astea? Sau, dacă tot vor să se implice, să iasă cu ceva proiecte. Să vedem ce le poate mintea...
Un comentariu:
Iti trebuie curaj si viziune sa decupezi artere prin oras. La sfarsitul sec. XIX, Pache Protopescu a deschis bulevardul (La Bulivar, birjar, la bulivar) de la Gara de Nord la Piata Iancului. De la Universitate a daramant casele de pe marginea drumului si a largit soseaua pana la amplasamentul de astazi care-i si poarta numele. Stim cu totii ce infectie este in zona Matache. Din partea mea pot demola pe ambele sensuri, e inadmisibil ca in mijlocul orasului sa avem mizeria si tigania de acolo. Avem destule cladiri cu adevarat frumoase in Bucuresti si nu tot ce e vechi e si valoros.
Trimiteți un comentariu