marți, 1 februarie 2011

Reciprocitatea durerii în cur



Ce găseşti pe toate forumurile, când e vorba despre muncă la români? "Leneşi, hoţi, nu fac nimic, nu sunt buni de nimic!" Când e vorba modificarea Codului Muncii, cam la fel: să-i dea mai reprede afară pe hoţi, pe leneşi, pe neproductivi". Când este vorba de venitul minim garantat sau de salariul minim pe economie: "Fără salariu minim, fără venit minim, încurajează lenea şi nemunca!" Când e vorba de şomaj, sau de munca la negru, toţi patronii se vaită de costurile mari ale muncii în România.

Sigur, discursul ăsta este încurajat de Pulimea Sa şi de oranjgutani, care fie habar nu au despre ce vorbesc(ăla de la muncă este o catastrofă, un bou cu spume!), fie asmut intenţionat categorii sociale unele împotriva celorlalte.

Cum sunt lucrurile în realitate? Mult, foarte mult diferite de discursul oficial şi de imaginarul postacilor de partid şi de stat. Cred că pe ăştia de la PwC putem să-i credem, oricum sunt mai profesionişti decât panaramele care ne conduc. Şi ce zic ei despre cele de mai sus, şi despre munca şi productivitatea românilor? 

Păi, zic de bine. De bine pentru patroni, pentru profitul lor: "Rentabilitatea capitalului uman a crescut cu 19% în România în ultimii doi ani, potrivit studiului PricewaterhouseCoopers Saratoga România 2010.
Acest indicator analizează rentabilitatea capitalului uman, măsurată ca fiind profitul brut generat de fiecare angajat pentru fiecare unitate monetară (fie ea euro, dolar american sau leu) plătită de angajator sub formă de remunerare.

De asemenea, ponderea costurilor cu forţa de muncă în costurile totale ale companiilor a scăzut de la 12,2% înainte de criză, la 9,3%.(!!!) La nivelurile actuale, costurile forţei de muncă din România sunt cu peste jumătate mai mici decât cele suportate de companii în Europa de Vest.
Cu o rentabilitate medie a capitalului uman de 1,53 (HC ROI), România se situează la acelaşi nivel cu Statele Unite din acest punct de vedere şi cu 30% mai sus decât statele din vestul Europei. Totuşi acest lucru nu trebuie înţeles drept dovada unui nivel mai ridicat de productivitate în România, fiind mai degrabă rezultatul costurilor salariale mai reduse", a explicat Peter de Ruiter, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România.(Ar fi şi greu să depăşeşti productivitatea celor din Vest, cu dotarea tehnologică a celor mai multe dintre unităţile de producţie. Iar în servicii, cu unele excepţii, productivitatea este un termen greu de măsurat)


Criza economică a dus la o stagnare a pieţei muncii, fapt evidenţiat de scăderea ratei demisiilor de la 18,3% în 2008, la doar 8% anul trecut. Companiile au căutat să menţină efectivul de angajaţi de dinainte de criză, iar rata recrutărilor externe a scăzut cu 75% faţă de nivelurile din 2008. În schimb, rata concedierilor a crescut de şapte ori, ajungând la 7,3%.(Parcă ziceau că e imposibil să dai afară salariaţii, de aia trebuie schimbat CM!)

„Companiile din România se caracterizează printr-o rată scăzută recrutării interne - 1,3%, faţă de media europeană de 4,3%. Acest indicator a înregistrat o reducere semnificativă faţă de nivelul din 2008, atunci când rata de recrutări interne în România era de 11,1%. Aceasta înseamnă că organizaţiile au încercat să menţină numărul de angajaţi, reducând totodată semnificativ numărul promovărilor sau al mişcărilor angajaţilor de pe un post pe altul. Veniturile în scădere şi lipsa oportunităţilor de promovare au influenţat moralul angajaţilor, fapt evidenţiat de rata în creştere a absenteismului, de angajamentul scăzut faţă de companie şi de comportamentele neproductive în rândul angajaţilor", a adăugat Peter de Ruiter.(Cu alte cuvinte, după ce că era stresul crizei, patronii au crezut de cuviinţă să se comporte mizerabil, şi au cules ce-au semănat).

„PwC este de părere că există un nivel din ce în ce mai mare de nemulţumire în rândul forţei de muncă şi că am putea asista la o piaţă a muncii foarte dinamică în momentul în care redresarea economică se va face simţită din plin. Este imperativ pentru companii să înceapă să se preocupe încă de pe acum de loialitatea angajaţilor pentru a preveni o eventuală hemoragie de talente odată ce condiţiile de pe piaţa muncii se întorc în favoarea angajaţilor din nou", a concluzionat Peter de Ruiter."


Sigur că da, se preocupă! Fac presiuni asupra Guvernului să le dea o legislaţie care să precarizeze şi mai mult situaţia angajaţilor. Când vă spuneam că patronii români sunt consideraţi a fi cei mai sălbatici şi mai idioţi din Estul recent admis în UE(excepţiile să mă scuze!), unii m-au înjurat. Dar comportamentul lor de stăpâni de scavi o să-i lase fără cei mai buni angajaţi, pe care îi doare fix în cur de firmă, fiindcă şi pe patroni îi doare în cur de ei. Reciprocitatea durerii în cur e caracteristica raporturilor între angajaţi şi angajatori în România. Este o legătură pe cât de sinceră, pe atât de profundă.

2 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Deh, sa nu exageram, acuma stim cu totii ca de la stat e mai greu sa dai afara, ca la privat oricum nu te apara nimic...

Patronii se comporta oricum ca niste jeguri, marea majoritate, cu putine si notabile exceptii cind exista si fairness in discutie, si din cite stiu in lumea larga este la fel. Cu flavor local, desigur, dar pentru un angajat la privat viata nu se arata niciodata sigura pe termen lung.

Si da, desi de-abia mi-am schimbat patronul, si din porci belgieni am dat peste porci nemti (nu ca nu i-as cunoaste, ca-i cunosc dinainte si pe astia, si pe amerloci, si pe francezi, ca de italieni si, carnaxi!, turci, chinezi sau rusi, m-a ferit Al de Sus pina acum), da, am o durere in cur relativ rezonabila de firmele de orice fel, ca nu sint ale lu' tata. Eu vind, ei cumpara. Eu n-am acoperire, asa ca trebuie sa am mereu ce sa vind, si fac in firma curenta tot ce pot ca sa am ce vinde urmatoarei. Eu n-am timp sa rasuflu usurat, ca n-am nici nevasta cu bani, nici sinecuristi in familie si nici n-am calcat in rahat ca sa cistig vreun pot mare la loto, deci n-am de ales, trebuie sa fiu mereu atent, mereu cu fata la dusman, mereu pregatit si mereu competent, mereu omul cheie pe care ei il cauta.

Deci care-i problema mea? Cu ce ma prejudiciaza codul asta al muncii chiar pe mine, in conditiile in care, in 21 de ani si 10 locuri de munca eu n-am asteptat niciodata sa iau suturi in fund, pentru ca am fost tot timpul constient ca sint victima sigura, ca nu ma apara nimic. Eu chiar am de gind sa nu fiu niciodata decartabil, asa sa-mi ajute El de Arriba, ca de la sol n-are cine...

Anonim spunea...

S-avem rezon monser !Nu v'un patronica gen Ghita-Asesoft ori Niculae ,ori ...Copos doresc din rarunchi schimbarea Codului Muncii !Iti spune unu' care a lucrat la o "nationala " supt patron roman ,si la o multinationala (cumparand ..respectiva)supt patron american !Diferentele sunt ...cumplite .Daca rumanul (dixit tiriac ) se multamea cu un profit de 15 % ,venii ,frate ,bagabontu' ce-si trase din start un 30% lejer -ca-i permite legea -si ie inscris in off-shore ,ca si persoana juridica !Deci cu alte tranzactii ,manarii si scutiri de impozite agiunge la un 40% ,nesperat in v'o tara cu adevarat civilizata !
Atunci ,despre ce vb. ?Despre sclavizarea rumanilor ce fac 3 munci pt. un 250 E lunar ,cand cosul lunar depaseste aceasta valoare ,despre sumele IMENSE scoase de bancile straine inspre firma mama din Vest ,despre tampirea cu adevarat a uvrierului otohton care "ie lenes ,si nu da randament" .ba si daca s-ar aplica un impozit de 5% pe CIFRA DE AFACERI pe pariu ca am fi la v'o 500 E salar minim pe economie ???
Si-am avea si spitale ,si doctori ,si asistenta sociala ,si profesori exigenti ,si otostrazi ,si ar putea si rumanul de rand sa prospere ????

Dar daca suntem la mana corporatiilor (care scot ZECI DE MILIARDE E NEMERITATE DIN ROMANIA ) si al F.M.I.-ului vom saracii si mai abitir ,intr-u placarea cu foite de aur al avioanelor diversilor investitori cat si pt. sustinerea unui nivel de trai ridicat al unor anumite tari ,nivel care ,fara de asemenea manopere n-ar fi posibil din toate ratiunile economice mului" !

Sa spunem ca exista o NEO-COLONIALIZARE crunta ,ce loveste tarile mici ,dar cu resurse insemnate ,tari cu forta de munca ieftina -PREA IEFTINA -care sa-i scoata pe "maharii pietei libere " din CACATUL economic al uni sistem ce-si da ultima suflare ???

Un sistem care ,dealtfel ,si-a dovedit incapacitatea crasa de redistribuire corecta a fondurilor ,un sistem care-a renuntat la orice forma de protectie sociala >> invatamant ,la sanatate ,gratuitati pt. cei nefavorizati ,handicapati dar incurajand fondurile de pensii ce-au FURAT miliarde USD ,si-au dat faliment ,fondurile de (sanchi!!) investitii -cu aceleasi rezultate ,ruinand practic clasa de mijloc a societatii !!!Vb. de U.S.A.

Tarile scandinave care-au avut un plan de crestere constanta de 2 % ,cu programe sociale ,cu ajutoare substantiale pt. mame si copii ,cu programe clare si solide de reconversie profesionala si stimularea sectoarelor vitale >>nici macar n-au simtit ce-i aia criza !!!!Fara taieri ,fara reduceri ,doar cu un bun management politico-economic !(si nici macar presedintele Norvegiei n-a anuntat v'o reforma a Statului ,n-asa ??)

Concluzionand >pana cand nu ne vom desprinde de aceasta himera ,numita economia de piata ,unde piata "decide pretul" ,si mecanismele sunt independente de Stat ,cand vom renunta sa credem in aberatia ca : salariul este direct proportional cu productivitatea muncii !!?? nu vom putea iesi din marasmul asta nenorocit ,si vom pune si noi mana pe topor ,ca-n Egipt !!!

Apropo de tarile islamice :orisicine da un spit in cur gandirii economice tampite si expansionismului americano-israelit ,are o bila alba de la mine !!!

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...