Nori negri deasupra Europei

Atentat la Oslo, în paşnica şi aşezata Norvegie, cu bunăstarea ei de invidiat. Nimeni nu prea înţelege cine şi de ce ar fi făcut asta, cu atât mai mult cu cât pe norvegieni nu-i dă afară din casă zelul războinic. Sigur, nici de pămpălăi nu pot fi luaţi, dar sunt mai degrabă reticenţi, când este vorba să folosească forţa, chiar dacă Norvegia este în NATO.

Este primul atentat din Norvegia. Dar un amănunt mă face să mă gândesc că norvegienii poate nu trebuie să-i caute prea departe pe autorii atentatului: la un miting al tineretului laburist(că dacă zic muncitoresc, mă înjuraţi că-s comunist!), la care trebuia să participe şi premierul, un individ, îmbrăcat în poliţist, a deschis focul, ucigând patru persoane.  Anti-comunismul începe să lucreze, nu-i aşa?

Extrema dreaptă se afirmă viguros în Europa, mai ales în ţările bogate. Nu cred că am dat suficientă atenţie unui gest care în alt context ar fi părut barbar: Rudolf Hess, mâna dreaptă a lui Hitler, mort în închisoarea Spandau, a fost scos din mormânt, ars, iar mormântul distrus, pentru că devenise loc de pelerinaj pentru neo-nazişti. 

Ea a făcut breşe importante în Olanda, în Danemarca, în Franţa, în Italia, în Austria, în Germania. Este rasistă, xenofobă, islamofobă, antisemită, intolerantă, antidemocrată. Are un discurs populist, se adresează în special celor lăsaţi în urmă de o societate tot mai polarizată. Şi, atenţie, statele despre care vorbim sunt unele egalitare, unde polarizarea socială este temperată de politicile redistributive ale statului. 

Dacă în ţările citate neo-naziştii doar dau târcoale guvernării, în Ungaria ea este la putere. Şi lucrează la înfiinţarea lagărelor de muncă, deocamdată pentru duşmanii bugetului, asistaţii sociali. Cum bugetul este al statului, atunci asistaţii sociali sunt şi duşmani ai statului. Uşor, uşor, vor fi urmaţi de cei de stânga, de jurnalişti, de orice om care se va opune, indiferent de motiv, partidului domnului Orban Viktor. 

Indiferent cine va fi fost în spatele atentatului de la Oslo, neo-nazismul este o realitate, şi o forţă politică în rapidă ascensiune, într-o Europă condusă de nişte pigmei politici, în care intelectualii au abdicat de la misiunea lor publică.