marți, 12 iulie 2011

Adevărata problemă



Supremul Cur şi Umilul Cur se laudă pe unde apucă că ei au luat cu un an înaintea Greciei, Portugaliei, Italiei şi a altor porcuşori măsuri despre care se crede că ar fi "salvatoare". Dar au fost ele salvatoare?  Am serioase îndoieli. De fapt, dacă pică toată şandramaua, poţi să introduci şi mama austerităţii, că oricum nu mai contează. Iar Grecia a început primul program de austeritate cam în acelaşi timp cu noi, iar rezultatele sunt cam aceleaşi: nule!

Nu sunt economist, dar nici tâmpit nu sunt. Adevărata problemă a datoriilor suverane o reprezintă capacitatea de rambursare a statelor. Pe care toată lumea o ocoleşte, şi nu înţeleg de ce. De fapt, înţeleg: pentru că dacă ar fi adusă în discuţie, ar duce în derizoriu "reţetele-minune" impuse de tembelii care au băgat economia în căcat. Şi în primul rând "austeritatea".

Probleme nu au italienii, care pot rambursa datoria. Sigur, nimeni nu-i tâmpit să creadă că o pot rambursa mâine. Şi vreau să cred că nimeni nu-i tâmpit să le ceară aşa ceva. Planul italienilor de a reduce cheltuielile publice cu doar 40 de miliarde de euro în următorii trei ani are o justificare. Fără consum nu există creştere economică. Fără creştere economică nu există bani în visteria statului, pentru plata datoriilor. Schema asta e valabilă peste tot.

Să ceri concomitent comprimarea consumului şi creştere economică este o dovadă de cretinism pur şi simplu. Dacă nu consumă grecii, italienii, spaniolii, portughezii, cineva trebuie să consume. Cine? Ruşii? Nu prea au cu ce, bine, cu excepţia oligarhilor, dar pe ăştia în numeri pe degetele de la mâini. Hai şi de talpa piciorului drept. Chinezii? Păi ăia sunt croiţi să exporte, nu să importe. Indienii? Cu ce, că marea majoritate a lor încă moare de foame? Brazilienii? Sunt prea puţini, şi nici pe ei nu-i dau banii afară din casă. Şi atunci, dacă toată lumea reduce consumul,  că trebuie să se "salveze", cum pot se plăti datoriile suverane?

Mai există vreun economist zdravăm la cap în lumea capitalismului financiar? Unul care să trăiască în lumea reală? Şi politicieni cu suficient bun-simţ, care să-i trimită la origini pe tâmpiţii care propun tot felul de idioţenii?

Dacă e să plângem pe cineva, acel cineva este România. Care şi tăind TOATE salariile bugetarilor şi TOATE pensiile, tot nu are capacitatea de a-şi rambursa datoriile. Că nu are de unde. Ce mai produce? Ce mai exportă? De câtă forţă de muncă mai dispune, mai ales din cea calificată?  Şi atunci?

3 comentarii:

Lucian Sarbu spunea...

”Mai există vreun economist zdravăm la cap în lumea capitalismului financiar? Unul care să trăiască în lumea reală?”

Da, eu știu unul, îl cheamă Michael Hudson. Peste ani sunt convins că va fi privit cu aceeași venerație cu care e privit acum Roubini. Recomand lectura blogului său, michael-hudson.com, în special articolele recente despre Islanda și Grecia.

incognito spunea...

...si Ceausescu se lauda la Gorbaciov ca el a facut reforma democrata socialista inaintea lansarii perestroicai. Paranoia basista se contureaza tot mai clar.

http://jos-cu-basescu.blogspot.com/2011/07/ai-carte-ai-parte.html

asybaris spunea...

Nu cred ca problema o reprezinta datoriile statelor, ci mutarea datoriilor private, ale bancilor in spinarea statelor si a cetatenilor. In Grecia buba o reprezinta creditele acordate de bancile germane si franceze, iar "salvarea" Greciei se refera la salvarea acelor banci. Masurile de austeritate luate peste tot in lume, inclusiv la noi, au ca scop mutarea pisicii moarte din curtea bancilor in spinarea oamenilor. Peste tot, bancile sunt too big to fail, iar oamenii prea mici ca sa conteze.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...