luni, 11 iulie 2011

Criza ideologică a capitalismului occidental


 Cu numai câţiva ani în urmă, o ideologie la modă-credinţa în eficacitatea economiei de piaţă liberă de orice constrângere-a adus omenirea în pragul ruinei. Nici măcar la apogeul său, între începutul anilor 1980 şi 2007, capitalismul american, orientat spre dereglementare, n-a permis decât foarte puţinor oameni, cei mai bogaţi din cea mai bogată ţară din lume, să se îmbogăţească şi mai mult. în realitate, în timpul celor 30 de ani de ascensiune a acestei ideologii, an după an, veniturile marii majorităţii a americanilor au stagnat sau au scăzut. 

Creşterea economiei americane nu a avut caracter durabil. Ea nu s-a putut prelungi decât prin apelul la un consum finanţat prin intermediul unor împrumuturi în permanentă creştere, de o mare parte din venitul naţional beneficiind doar o mică minoritate.

Făceam parte dintre aceia care sperau că această criză financiară va da o lecţie americanilor şi altora ca ei, despre necesitatea unei mai mari egalităţi, despre nevoia de mai multă reglementare şi de un mai bun echilibru între piaţă şi stat. Din nefericire nu s-a întâmplat asta. Dimpotrivă, o renaştere a ideilor economice ale dreptei, susţinute ca întotdeauna de consideraţii ideologice şi de apărarea unor interese particulare, ameninţă din nou economia mondială, sau cel puţin economia Europei şi a SUA, unde aceste idei continuă să prospere.

În SUA această  resurgenţă a dreptei, care neagă legile fundamentale ale matematicii şi economiei, ameninţă să antreneze ţara în faliment. În cazul în care Congresul decide cheltuieli care depăşesc veniturile, bugetul va cunoaşte un deficit care trebuie finanţat. În loc să compare programele de cheltuieli publice cu costurile unei creşteri a impozitului pentru a le finanţa, dreapta vrea să acţioneze fără discernământ. A refuza orice creştere a datoriei publice  duce la constrângerea finanţării cheltuielilor exclusiv prin fiscalitate. Acest lucru nu răspunde întrebării: "care sunt cheltuielile care ar trebui să fie făcute cu prioritate?". Dacă plata costurilor datoriei publice(dobânzi şi altele) nu este printre priorităţi, un soi de faliment este inevitabil, prin încetarea plăţilor. De altminteri o scădere a cheltuielilor în acest moment, în plină criză   datorată unei ideologii care susţine orbeşte economia de piaţă, va prelungi încetinirea activităţii economice.

Acum zece ani, în plin avânt economic, SUA aveau un asemenea excedent bugetar, încât puteau să ducă la zero datoria publică. Reducerea impozitelor şi războaie nefericite, o recesiune majoră şi creşterea cheltuielilor pentru sănătatea publică(alimentetă în parte de Administraţia Bush, care vroia să dea toată libertatea industriei farmaceutice să stabilească preţurile, deşi era în joc banul public) a transformat rapid un excedent solid într-un deficit record în anii de pace.

Această situaţie indică şi care este remediul pentru deficitul american: trebuie să repunem ţara la lucru stimulând economia, trebuie să punem capăt războaielor stupide, să limităm cheltuielile militare, să ţinem în mână preţul medicamentelor şi, în fine, să creştem impozitele, cel puţin pentru cei mai bogaţi dintre americani. Dreapta nu vrea asta, dimpotrivă: ea vrea şi mai multe reduceri de impozite pentru întreprinderi şi pentru cei mai bogaţi, împreună cu o reducere a cheltuielilor de investiţii publice şi de protecţie socială, ceea ce pune în pericol viitorul economiei americane şi reduce la zero ceea ce mai rămâne din contractul social. În acelaşi timp sectorul financiar american exercită un maximum de presiune pentru a scăpa de orice reglementare, astfel încât să se revină la situaţia dinainte, cea care ne-a dus la dezastru.

Nici situaţia Europei nu-i mai bună. În timp ce Grecia şi alte ţări europene sunt confruntate cu o criză a datoriilor publice, soluţia în vogă înseamnă pur şi simplu ca guvernele să fie constrânse să adopte măsuri de austeritate şi de privatizare, la care au mai recurs şi în trecut, măsuri care au avut ca unic rezultat  mai multă sărăcie şi mai multă vulnerabilitate economică şi socială. Acest tip de politică a eşuat în Asia de Est, în America Latină, şi în alte părţi, şi va eşua şi în Europa, unde a făcut-o deja în Irlanda, în Letonia şi în Grecia.

Există o alternativă: o strategie de creştere economică, susţinută de UE şi de FMI. Creşterea economcă va da speranţa că Grecia îşi va plăti datoria, motiv pentru care dobânzile împrumuturilor vor scădea şi statul va avea libertatea de a face investiţii, stimulând creşterea economică. Doar prin creştere economică  pot creşte veniturile fiscale şi pot fi  reduse o serie de cheltuieli sociale, cum ar fi ajutoarele de şomaj. Şi încrederea regăsită va stimula şi mai mult creşterea economică. 

Din nefericire pieţele financiare şi economiştii de drepta abordează problema invers: ei cred că austeritatea va genera încredere şi că încrederea va genera creştere economică. În realitatea austeritatea  minează creşterea economică, ceea ce slăbeşte poziţia bugetară a statului sau în cel mai bun caz se traduce printr-o îmbunătăţirea cu mult mai mică decât cea promisă de partizanii austerităţii. Şi într-un caz şi în celălalt încrederea este zdruncinată, ceea ce pune în mişcare o spirală descendentă.

Avem nevoie de o altă experienţă care va fi plătită scump dacă aplicăm idei care au eşuat de atâtea ori?  dacă europa şi SUA nu reuşesc să reinstaureze o creştere economică sănătoasă, acest lucru va avea consecinţe negative pentru întrega economie mondială. Dacă cele două eşuează, va fi un dezastru, chiar şi dacă principalele ţări emergente ating o creştere durabilă. Din nefericire, dacă nu învinge înţelepciunea, dezastrul este direcţia în care se îndreaptă lumea.


PS: traducerea îmi aparţine, şi este făcută după varianta franceză a articolului.

9 comentarii:

Stefan Jianu spunea...

Conasule, o intrebare. Eu (mai) scriam pe ziare.com, acestia vad ca m-au interzis, ai idee de ce. Eu nu injuram, nu vorbeam urat. De ce?

Constantin Gheorghe spunea...

N-am absolut nicio legătură cu Ziare.com. Îmi pare rău, nu ştiu ce politică au indivizii în materie.

Karakas spunea...

Austeritatea genereaza frica, nu incredere. O spirala de descrestere economica, si inhibare a investitiilor. Complet de acord cu Stiglitz. Dar problema este: cine trebuia sa invete ceva? In graba, spunem "americanii", dar ei nu mai controleaza de mult deciziile politice majore. Indiferent ca sunt democrati sau republicani la putere, nu interesele americanilor sunt cele care fac politica la Casa Alba, ci interesele cercurilor militare si de business. America nu mai este decit o democratie de fatada.

Karakas spunea...

Astazi in IHT un articol excelent al lui Krugman. Iata realitatea dura: "the House is controlled by a party that benefits from the economy’s weaknes"

Citind, iti dai seama ca nu se vrea schimbarea necesara si logica. Se vrea pastrarea status-quo-ului si daca se poate, cu biciul pe spinarea oamenilor.

http://www.nytimes.com/2011/07/11/opinion/11krugman.html?_r=1&ref=global

Karakas spunea...

Sa nu se inteleaga gresit: nu sunt "anti", doar am ajuns sceptic si evident, un critic. De altfel am crescut cu muzica lor, si de acolo am invatat gustul creativitatii si a libertatii in gindire. Din pacate, toata atmosfera aia frumoasa a muzicii, a tineretii fara batrinete, a iubirii altruiste a aproapelui, a fost inlocuita cu una rece, a consumerismului, a exploatarii omului de catre om, a indiferentei fata de suferinta umana, a individualismului exacerbat, si alienarii, exact asa cum invatam noi la Socialism Stiintific. Asa ca, sa privim cu detasare si obiectivitate cind criticam unilateral un sistem sau altul.

Imi aduc aminte cit caz se facea cu "nomenclatura". Pai astazi in toate tarile "democratice" nu avansezi in pozitii importante decit daca nu esti parte a "nomenclaturii".

Pentru voi ELO:

http://www.youtube.com/watch?v=21VeAmPOBzI

Karakas spunea...

Si inca una, a legendei Queen, I Want To Break Free:

http://www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg

Pace Eterna Reginei Freddy Mercury!

Anonim spunea...

stiglitz nu spune nimic nou si nici adevarul si anume ca pliciul asta de sistem numit economic de catre prostimea vestica este nefunctionabil. atunci cind au spus cretinii ca le duduia economia era la baza o escrocherie asa dupa cum o dovedeste istoria economiei mondiale si zilele de astazi cind sintem contemporanii unei mari crize care nu este altceva decit un esec total al sandramalei maretului vest care de cind se stie a existat doar pe pricipiul din filmul the hunger adica si-a asigurat supravietuirea hranindu-se cu vietile a miliarde de oameni. pierderile provocate de acest sistem imbecil sint practic incalculabile. modul de functionare este de-a dreptul primitiv: extensiv dupa principiul de functionare al canceruui care pina la urma isi omoara gazda asa cum si capitalismul isi omoara sustinatorii. medoda de iesire din criza a fost mereu aceeasi situata la cealalta extrema adica reductionista. cum se manifesta? ca si cum un doctor ne-ar spune ca daca vrem s-o ducem mai bine nu avem decit sa ne taiem miinile si picioarele. este o mare rusine ca romanii sa-i accepte pe boii astia ca stapini!!! afara de jafuri escrocherii minciuni si mizerii n-au facut niciodata nimic d-aia si planeta tinde sa intre in haos ecologic si sa nu mai poata asigura supravietuirea rasei umane. pt prostii de romani care pun botul la toate idioeniile lor ca sintem prea multi sa se gindeasca de ce mor de foame 4 miliarde din 7 cind planeta poate asigura viata a 37 de miliarde conform onu? de ce romanii sint saraci si n-au ce minca cind tara poate asigura viata unui numar dublu de oamani decit cei care traiesc astazi? poate va cade fisa odata insa nu pt ca romanul ar fi tentat sa gindesca din propia-i vointa ci doar din frica de-a muri el si familia lui asta daca pt roman mai inseamna ceva conceptul de familie deoarece vesticizindu-se tot ce se poate sa fi uitat ce-i aia.
karakas
care libertate de gindire si creatie?! din pacate n-ai inteles cauza protestelor tineretului din anii 60 si nici ce s-a intimpla cu adevarat. eu i-am cautat pe unii si am reusit sa discut cu ei asa ca stiu chiar bine de tot ce si cum. apoi am urmarit toate documentarele si cartile scrise. din pacate pt tine canada este tara vecina cu aia a lui al bundy si prea multe nu vei apuca sa intelegi niciodata. romanii care stiu ce-a fost atunci sint extrem de putini iar cei care au si inteles si mai putini. despre muzica acelei generatii si cum s-a impus iti este le fel de putin cunoscut. asa numai un singur exemplu - morrison de la the doors a fost arestat si de pe scena iar ce se intimpla la aia cu democratia aia care n-a existat decit ca poveste pt prosti nu era ceva care sa-i prezinta ca pe niste adepti ai unei societati democratice. multi dintre tinerii de atunci au fost impuscati in timpul demonstratiilor iar unii lideri au fost practic executati pe strada. elo este un zero la nivelul istoriei muzicii rock iar queen exponentii sfirsitului ei si al acelei generatii. dupa ei au mai venit dire straits police si u2. restul au fost prostii efemere. de ce nu citesti textele creatiilor lor? crezi ca i cant get no satisfaction epxrima gratitudinea lui jagger pt nemaipomenitele conditii de libertate? sau ce crezi ca reprezinta muzica celor de la pink floyd sau king crimson? dar genesis cu a lamb lies down on brodway? generatia asta s-a revoltata pt ca nu avea nimic!!! apoi bosii s-au trezit si si-au impus sistemul lor dobitoc prin toate metodele posibile si fara scrupule. dintre tinerii de atunci nu neaparat muzicieni au fost indivizi care s-au vindut iar aia au fost organizati in ceea ce astazi este cunoscut ca partide verzi. tu chiar ai impresia ca eu nu stiu cine a fost fischer un fost ministru de externe al germaniei cu 10 clase si cu o cariera anterioara de sofer de taxi in koln?! crezi ca n-am auzit de nea bendit sau de dutschke? pe romani ii duci cel mai usor cu presul!

Karakas spunea...

@Anonime, nu stiu daca esti, dar pari foarte suparat, sper nu pe mine. Nu, nu am trait in anii 60, deci avem virste si experiente diferite. Dar a existat libertate de creatie in Occident, altfel nu exista revolutia rock in muzica, fie ca a fost o miscare de protest sau nu. In acelasi timp. a existat libertate de creatie si in comunism. Eu insumi am cintat intr-o trupa rock, si desi eram cenzurati, puteam sa spunem multe, daca alegeam metaforele potrivite.

Dar am crescut nu doar cu muzica americano-saxona. Sunt un tip destul de cultivat muzica, am studiat pianul, si am fost expus la multe stiluri de muzica, provenite din alte culturi decit cea anglo-saxona, inclusiv multa muzica rusa, ukrainiana, bielorusa, dar si din culturile/republicile din Caucaz. Putini il inteleg pe Visotzki, si e greu sa iti placa daca nu intelegi sufletul rusului. As fi tentat sa adaug aici si muzica moldoveneasca, desi risc sa mi se urce in cap romanii verzi. Muzica moldoveneasca (a moldovenilor de peste Prut) e un hibrid, evident, cu multe influente rusesti (gen linia melodica slava, ca de exemplu Pavel Stratan, chiar si Ozon). Acum ascult mult jazz fusion cu electronica, psy, ambient, chill, si ador muzica latino-americana selecta (samba etc).

Na, ca am dat destule informatii personale pentru ochisorii lui James Bond :)

Sa ai o zi vesela, sper cu multa muzica buna!

Anonim spunea...

karakas

nu a fost libertate de creatie in vest! generatia respectiva si-a luat-o prin forta si-a pierdut-o din motive financiare. la mijlocul anilor 70 david bowie facea foamea pt ca era falit si asta dupa ce-a scos ceea ce poate cunosti. van morrison chiar cind scotea astral weeks nu numai ca nu avea ce minca dar nici unde sa locuiasca. tot in anii aceia genesis si emerson erau de exemplu cu datorii f mari iar casele de discuri ajungeau pe mina avocatilor. deci istoria timpului respectiv iti este straina. daca esti din anii 70 adica din generatiile hibrid este clar! imi dai voie sa rid? ce-a fost in tara stiu iarasi mai bine decit tine din f multe motive pe care nu le mai insir. in materie de jazz am inceput la o virsta la care marea majoritate nu stiu ce-i aia. aveam 10 ani cind ascultam king crimson sau nice. jazz ascult de pe vremea cind inca nu eram la liceu. am inceput cu nucleus, weather report, passport, mclaughlin, miles davis, frank zappa, corea etc iar apoi la scurt timp am trecut si la ecm-uri si in mod normal ar trebui sa cunosti ce-i aia. colectia mea de muzica este f mare. cu baieti din caucaz a cintat peter gabriel. a fost unul dintre cei care i-a scos la lumina. nu stau acum de nume dar daca-ti trebuie mai vorbim. muzica populara bruta nu ma intereseaza insa cea prelucrata de minti fara granite cu siguranta. stratan este prea jos pt mine si deci nu ma intereseaza. muzica anglo-saxona?! e prea mult spus mai ales ca in cazul multora gaseai influente de peste tot. pina si la beatles!!

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...