Acum distracţia la modă printre "economişti" este "tăiatul bugetarilor". Câţi bugetari trebuie "tăiaţi" de la porţie pentru a se atinge obiectivul "X"? Unul, mai optimist, zice că 100.000. Altul, mai ambiţios, care vrea un deficit bugetar de sub 3% din PIB în 2012, zice că 200.000 de bugetari ar fi exact ce ne trebuie. Nu ne spune de ce trebuie să ajungem musai în 2012 cu deficitul sub 3% din PIB? Ca să adoptăm euro în 2015? Şi de ce e musai să trecem la euro?
Văd că sunt vreo câţiva indivizi prin BNR, care s-au fanatizat şi au devenit cei mai crânceni adversari ai statului social. Unul dintre ei este Lucian Croitoru, care văd că tot îi bagă deştele în ochi Măreţului Conducător. "Pune-mă pe mine! Pune-mă pe mine, că fac ce nu face boc! Mama lor de bugetari!" Ăsta vrea să dea afară 500.000 de bugetari. Şi toţi tembelii ăştia cred că se cheltuiesc prea mulţi bani pentru domeniul social.
Nu că ar servi la ceva, că ăştia în afară de conturile lor nu citesc nimic, dar postez din nou concluziile studiului ICCV, al Academiei Române:
"În România exista o discutie continua asupra rolului statului, a implicarii sale în economie si societate. Ideologia dominanta pare a fi: „statul este prea mare si trebuie facut mai mic”. Se porneste astfel de la o ipoteza care falsifica realitatea sociala si care considera eronat statul drept consumator major al bunastarii, ignorându-se total cealalta dimensiune a sa – cea de producator principal de bunastare prin educatie, sanatate, stiinta, securitate publica si sociala. Serviciile publice sunt etichetate negativ ca fiind consumatoare inutile de resurse, daca apartin statului, cu toate ca prin intermediul lor si a investitiilor în aceste servicii, se depasesc fenomenele care, cronicizate, conduc la blocaj social.
Datele arata ca, în România anilor 1998-2009, ponderea veniturilor publice s-a aflat, în medie, la 32,8% din PIB, iar ponderea cheltuielilor la 36,1% din PIB. Aceasta ne plaseaza pe ultimul loc din Europa în privinta veniturilor si pe penultimul loc în ce priveste cheltuielile (înaintea Irlandei). România nu are un stat prea mare, raportat la marimea economiei, ci, dimpotriva, este statul cel mai mic din Europa, la mare distanta de media statelor europene.
Ponderea în PIB a cheltuielilor sociale publice este indicatorul sintetic al asumarii responsabilitatii statului în producerea si echilibrarea bunastarii. În fapt, în domeniul social a dominat o viziune politica negativa: interventia sociala a statului a tins sa fie considerata mai degraba un rau necesar, având un efect anti-economic si a fost mentinuta la un nivel cât mai mic posibil. Pe aceasta linie, nu este surprinzatoare etichetarea uneori a cheltuielilor sociale publice cu o conotatie negativa, ca asistenta sociala. Daca tarile dezvoltate investesc peste 30% din PIB în sfera politicilor sociale, România investeste mai putin de jumatate din media UE: 16,4%, sub toate tarile europene care au trecut prin tranzitie, în prezent state membre ale UE.
Statul român cheltuieste pentru domeniul social proportia cea mai mica, nu numai în raport cu PIB, dar si ca pondere din buget: 36,5 fata de 55,9% media UE: este, prin comparatie cu alte tari, o politica de distributie a bugetului în defavoarea sectorului social. Unde se duce restul, cea mai mare parte a bugetului? În perioadele de criza/schimbare sociala, aproape toate statele duc o politica de protectie sociala marita pentru a oferi o compensare minima a costurilor sociale ale schimbarilor.
În România, în perioadele de criza/restructurare economica (1991-2000), sectorul public social pare sa fi fost primul sacrificat. Reactia guvernarii actuale a României este din nou inversa, încercând sa echilibreze bugetul prin taieri masive în zona sociala: salarii în educatie, sanatate si asistenta sociala, a pensiilor si a altor beneficii sociale ale unor grupuri cu risc social ridicat. Cei din zona sociala suporta masiv costul crizei. Este probabil ca aceasta politica sa continue si în 2011."
Problema este simplă: economia României produce prea puţină bunăstare, din motivele cunoscute. O mare parte din această bunăstare ia drumul străinătăţii, pentru că avem statutul unei colonii. Ce rămâne trebuie împărţit între capitalismul de cumetrie şi amărâţii care, într-un fel sau altul, au contribuit şi contribuie la formarea bunăstării. În aceast proces de distribuire se presupune că statul îi apără şi îi reprezintă pe cei mulţi, pentru că aceia puternici se apără singuri. Ei bine, nu! La noi statul, de fapt administratorii lui, îi oprimă pe cei mulţi şi s-a dat de partea celor puternici.
Şi atunci venim din nou la întrebarea: cine conduce România? Pentru că nici acum nu ni s-a spus cine sunt cei care au luat decizia reducerii dramatice a puerii de cumpărare. Până la proba contrarie, răspunsul este: capitalismul de cumetrie, în alianţă cu băncile. Simplu.
6 comentarii:
Dragă Constantin, stai să-ţi zic una bună: după ce metrul umblător a spumegat ieri că se reduc sumele alocate convorbirilor telefonice, iaca surpriza! Menesterul nostru ne cumpără mobile de serviciu Samsung de fo 260 ron bucata, cu 150 de minute naţionale, la toţi vâslaşii de pe galeră. Inutil să spun că în ultimii 10 ani n-am avut telefon de serviciu ci mi-am folosit mobilul personal în acest scop nobil. Oh, da, ministrul, secretarii, consilierii, directorii şi alţi ciumpalaci au minute nelimitate.
Ştiu ei de ce. Totodată ne-au anunţat că ne dau afară cam 50%. După ce ne-au cumpărat telefoane. Şi ne-au alocat numere. Dracu' mai înţelege ceva din măsurile anticriză ale ăstora!!!
Cum cine conduce Romania !?
O sleahta de boi icompetenti si tilhari...
"De ce ni vii , tu, Tepes Doamne ca sa pui mina pe ei..."
Am asa o banuiala ca Romania este condusa de unii care n-au fost alesi: varianta mioritica a Tea Party, falanga extremista de dreapta a republicanilor americani. Baietii si fetele de la PDL care ne sunt recomandati drept "aripa reformatoare" sunt adapati discret de acesta miscare anti-stat, anti-sociala, anti-popor simplu.
Si mai am o banuiala: ca Sarah Palin a variantei mioritice a Tea Party, oriucm se va numi ea la noi!, este blonda-blonda.
Nu stiu cu ce anume il au la mana pe marinarul nostru, dar unii "baieti" de la noi cu unii de la ei au inceput deja sa croseteze. Isi aduna ostile de idioti care urla pe toate drumurile ca:
1. Uniunea Europeana este cah!
2. Ca impozitele sunt prea mari (chiar daca presiunea fiscala este mai mica la noi decat oriunde in Europa si in SUA)
3. Ca statul este prea invaziv (chiar daca statul nostru este deja paralitic)
4. Ca sunt prea multi bugetari (chiar daca densitatea lor la 100.000 de locuitori este printre cele mai mici din Europa)
5. Ca ne costa prea mult pensiile, sanatatea, educatia (chiar daca bugetele respective sunt comparabile nu cu vreo tara europeana, ci cu Senegal!)
De ce am intrat noi in vizorul arhitectilor gaonati ai Tea Party? Pai din motivele de mai sus plus cota unica de impozitare (vor si ei in America si Obama le rade in nas!).
Asa ca, nu PDL popular/crestin democrat/etc. conduce Romania, ci un grup influent secretat de Tea Party. S-ar putea ca in curand sa-si faca publica prezenta lor "civica".
Tot ce s-a petrecut in ultimele luni, inca inainte de alegerile prezidentiale insa, ma indeamna sa am aceasta banuiala.
Sper sa nu fiu singura.Si mai sper ca agitatia baietilor sa fie bine observata... Ca nu or fi doar nemernici pe acolo.
Din nou citezi studiul Academiei, dar in continuare lipseste o argumentatie legata de faptul ca e bine sau nu sa ai pondere mare sau mica a cheltuielilor sociale.
Chiar daca unii fac intr-un fel, mimetismul nu este automat si calea corecta. Mai mult, acum tarile UE se intrec in a taia cheltuielile bugetare. Vezi Franta si Germania cel mai recent. Daca mimetismul ar fi in mod automat bun, ar insemna ca noi acum suntem pe calea corecta.
Reiau ideea: lipseste o argumentatie intr-un sens sau altul, diferita de simpla imitare.
Singura concluzie simlu de tras din studiul respectiv este aceea ca ne situam constant pe deficit bugetar. Un fapt rau, as zice. Iar economisirea si cumpatarea tind sa fie privite ca virtuti inca din societatile primitive, in detrimentul risipei sau lipsei de cumpatare.
Anonim, ce nu înţelegi tu şi nu înţeleg nici alţii ca tine este faptul că de un deficit poţi scăpa, dacă vrei, de sărăcia cronică, nu. Şi degeaba ai excedent bugetar, dacă populaţia are o stare de sănătate mizerabilă, este needucată sau prost educată, nu ai infrastructuri, şi, în general, eşti vai mama ta. Ghici unde vor investi "pieţele" alea, care acum se fac că se sperie de deficite? Fix în ţări cu deficite! Care au infrastructuri gigea, oameni sănătoşi şi educaţi, care au şi o putere de cumpărare decentă.
Păi, după logica ta, SUA ar trebui să nici nu fie notată de agenţiile de rating. Şi are AAA!
Iar cureaua strânsă de nemţi este o glumă! Teatru ieftin pentru proşti! Calmante date de madam Merkel partenerilor de coaliţie. La fel şi la alţii, inclusiv în Spania şi Grecia. Să ne facem că facem! A, că trebuie să scheltuim cu cap, da! Se risipeşte în draci! Dar nu începi cu prestaţiile sociale, cu salarii şi pensii. Începi cu ceea ce nu este util şi necesar.
Intrebare: este util si/sau necesar gradul de incarcare actual al aparatului bugetar? Daca nu, rezulta ca taierea de salarii este corecta.
Si nu sunt de acord ca acele tari doar anunta reduceri de cheltuieli. Sunt destul de sigur ca o vor si face, fiindca toti au ajuns la fundul sacului.
Dar daca avem si deficit bugetar, si populatie saracita, cum e mai bine? Sa economisim sau sa continuam sa adancim deficitul (presupunand ca ar exista entitati dispuse sa acopere acel deficit la nesfarsit si ideea de incapacitate de plata se exclude)?
Dar daca nu se exclude ideea de incapacitate de plata? Cum se mai platesc atunci prestatiile sociale?
Trimiteți un comentariu