Vlădescu e imbecil: "În lumea asta formula de penalizare a bogăţiei este plata de taxe şi impozite mai mari!" Şi atunci tăierea de salarii şi pensii ce este, o penalizare a sărăciei?
Eu, ca om de stânga, n-am gândit NICIODATĂ că bogăţia trebuie penalizată, şi n-am socotit progresivitatea impozitării ca fiind o pedeapsă. Imbecilul ăsta, care se crede liberal, consideră impozitarea o pedeapsă pentru bogaţi. Este absurd. Logica impozitelor mai mari pentru cei mai avuţi este aceea a obţinerii de resurse pentru a atinge obiectivul echităţii sociale şi al împlinirii binelui public. Asta este singura justificare acceptabilă într-o societate modernă.
Bogatul nu este un duşman, este un cetăţean cu drepturi şi obligaţii egale cu ceilalţi. Obligaţia legată de impozit priveşte plata lui, nu cuantumul lui. De aceea nu sunt de acord nici cu diferenţierea unor prestaţii sociale în funcţie de avere. Câtă vreme plăteşte impozite, bogatul trebuie să primească şi alocaţii pentru copii,şi subvenţii pentru încălzire.
Dacă ministrul de finanţe al României consideră impozitul o penalitate, o pedeapsă, am pus-o! Vi se pare că va mai plăzti cineva ceva, dacă se va simţi "penalizat" sau "pedepsit" doar pentru că obţine un venit, indiferent de mărimea lui?
Nu cumva trebuie să taxăm în primul rând prostia, dacă vrem să echilibrăm bugetul?
4 comentarii:
Felicitari (si asta fara a fi malitios). Este pentru prima data cand cineva declarat de stanga explica rational logica impozitarii progresive si isi declara acordul cu privire la tratamentul egal din partea statului.
Pornesti de la o argumentatie absurda ca sa justifici o serie de conculzii absurde.
Faptul ca sustii ca obligatia legata de impozit este strict numai fata de plata acestuia este prima absurditate. Intr-o lume ideala, cuantumul impozitului ar fi strict egal cu cuantumul prestatiilor publice de care beneficiaza platitorul. Ceea ce nu este cazul in argumentatia de fata, deoarece anterior sustii ca logica impozitelor mai mari (adica a discriminarii) este aceea de a se atinge binele public. Aici avem a doua asertiune absurda, intrucat nu exista un consens asupra a ceea ce inseamna "binele public". Mai mult, "binele" nu poate fi definit echitabil de cei direct interesati de a inclina "binele" intr-o anume directie, adica de beneficiari ai prestatiilor sociale. Cel mai "echitabil" bine este acela in care beneficiezi de maximul posibil adus de plata impozitelor, respectiv cazul anterior cand cuantumul prestatiilor = cuantumul platilor.
Concluziile absurde se refera la nediferentierea prestatiilor sociale in functie de avere. Avem numai o justificare acoperita demagogic pentru faptul ca cel ce plateste impozit mai mare nu beneficiaza proportional de serviciile publice. Prin aruncarea "la gramada" si "egal" a subventiilor de tot felul si a altor ajutoare (mici, raportate la impozitul platit) se arata o falsa echitate. Platitorul de impozite mari ramane platitor net, iar platitorul de impozite mici ramane beneficiar net. In plus, administrarea acelor prestatii sociale nu face decat sa mareasca aparatul de stat angajat in activitati neproductive si inutile.
Cazul corect si ideal este cel expus anterior: impozite=prestatii.
Cum aceasta nu e (deocamdata) posibil, apropierea maxima de cazul ideal este atunci cand sunt inlaturate cat mai multe din subventiile si prestatiile sociale "gratuite" si acordate "egal", iar impozitul are o forma egalizata de calcul, indiferent de venit.
Subliniez ca nici macar in prezent nu exista la noi o forma egalizata de calcul a impozitului, intrucat acelasi procent aplicat la o baza mai mare se traduce in suma mai mare platita. Prin urmare, chiar si in prezent "bogatii" platesc mai mult decat "saracii". Cresterea si mai mult a impozitului "bogatilor" nu este justificata astfel de nimic decat de dorinta "saracilor" de a avea mai mult, primit pe degeaba.
Ghinion. Poate "saracii" ar trebui sa munceasca mai mult, daca vor sa aiba si ei mai mult.
Si, atat de prost si de demagog cat este Vladescu, de data asta a scapat un porumbel: plata impozitelor nu e decat o penalizare a muncii, a inteligentei, a adaptabilitatii individului si a succesului. Aceasta penalizare poate fi mentinuta la niveluri acceptabile si echitabile social.
Nu ma mira ca o parte interesata afirma "Eu, ca om de stânga, n-am gândit NICIODATĂ că bogăţia trebuie penalizată, şi n-am socotit progresivitatea impozitării ca fiind o pedeapsă". TU nu socotesti, intr-adevar. Dar parerea ta e irelevanta, TU esti beneficiar net, parte interesata sa primeasca cat mai mult. NU E IN INTERESUL TAU SA AFIRMI ALTCEVA. Daca ai recunoaste si tu ca avem de-a face cu o discriminare, ai pierde avantajele primite prin platile celorlalti. Intreaba-i pe cei care sunt platitori daca ar fi de acord sa te subventioneze. Nu crezi ca e mai relevanta parerea celui de la care "se ia" decat a celui caruia "i se da"? La asta se reduce. Vrei sa primesti? Nu cere tot timpul mai mult si mai mult, doar fiindca vrei tu. Pune mana si fa si tu ceva pentru tine. Ajuta-te singur. Munceste. Castiga si tu mai mult. Ofera ceva in schimb.
Tortionarul nu socoteste niciodata ca e prea violent. Dar nici nu e caderea lui sa o faca, e atributul victimei, adica cel de la care "se ia".
Ideea că impozitul nu e o datorie (chiar o datorie de onoare!)faţă de stat, ci o pedeapsă, a fost inventată în timpul primului val al crizei, pe care majoritatea publicului nu l-a simţit, în primăvara 2006. În mod ciudat, această idee i-a aparţinut cuiva care îşi spunea liberal şi era creatorul cotei unice.
"Epoca prosperităţii" nu a început odată cu urcarea la putere a celor două partide care azi se urăsc între ele, în 2004, şi nici odată cu cota unică. De fapt, perioada cuprinsă între mijlocul lui 2003 şi iarna 2005-2006 a fost, cu toate impozitele de 45% ale lui Adrian Năstase, "epoca entuziasmului" în care fiecare îşi făcea planuri pentru un serviciu mai bine plătit, un automobil, o maşină de spălat, un concediu în străinătate etc, din acest motiv problema accizării camerelor digitale căpătând o importanţă vitală pentru ţară şi popor :)
Cel care a întors roata şi a dat drumul bulgărelui de zăpadă la vale în direcţia opusă se numea Călin Popescu Tăriceanu. Acestui domn simpatic i-a trecut prin capul său inteligent ca de oaie creaţă că "some things are just not meant by man to have". Că deşi cetăţeanul, spre exemplu, era dispus să facă un mic sacrificiu şi să se lase muls de un impozit mărişor, dar să aibă maşină, onor Prim Ministru se va lipsi de asta şi îl va impiedica să o aibă, dacă nu poate altfel, atunci printr-o taxă de primă înmatriculare gândită în mod special pentru a nu putea fi plătită.
Odată ce a lansat el ideea de prohibiţie, mai ceva ca pe vremea lui Al Capone, a fost de ajuns ca să înceapă tot bâlciul: confiscaţi aia, confiscaţi ailaltă, luaţi-le proprietăţile, să geamă ăia cu Q7, puneţi taxe, accize, TVA în aşa fel încât să fie de neplătit, impozitaţi-le veniturile cu ...% (unde cifra e un procent cuprins între 99 şi 100) etc etc. Impozitul nu mai era o datorie, ci o pedeapsă pentru "chiaburi".
Dl. inginer-ziarist trecut pe la Jurnalul Naţional se miră că odată a ajuns să fie de acord în acelaşi timp cu Hrăpăreţul Vlădescu, "Să geamă ăia cu Q7" Berceanu şi cu "80% / Proprietatea privată e moft" Iliescu, deşi sunt toţi din partide diferite şi aparent incompatibili?.... :))
Trimiteți un comentariu