Despre transparenţa cu orice preţ

Nebunia cu ANI face parte din iluzia transparenţei absolute a politicianului, din imperativul cunoaşterii absolute a averii lui. Vrem să ştim tot despre el şi despre funcţionarul public. să-i numărăm dumicaţii, să vedem cu ce hârtie se şterge la cur, să vedem ce tablouri are. Nu contează că singura modalitate pentru mine, ca simplu cetăţean, de a verifica veridicitatea spuselor sale, este să-i sparg casa şi să-l caut de tablouri şi bijuterii. Că banca e mai greu de spart, şi nici a accesa un cont nu e chiar o treabă simplă. Şi atunci la ce serveşte "transparenţa", în afară de faptul că excită frustrările şi distruge încrederea în politică? 

Nu mai vorbim despre nebunia ascultărilor, legale sau ilegale, pe care le citim apoi în ziare, despre paparaţii care vânează "vedete", despre iluzia jurnalismului în timp real, despre nebunia camerelor de supraveghere.  

Luaţi aminte la spusele astea: "Il faut se souvenir que la transparence absolue, c'est la mort, car il n'y a plus rien à voir, donc on voit tout ! La société transparente est la société de la mort, morte et mortifère. "

De aici.

Guvernul nu plouă, păcatele lui sunt altele.

Vă sunt dator cu o explicaţie despre motivul pentru care şi-a luat-o Pora. De acord, individa trebuie pocnită preventiv, pe principiul "ştie ea de ce!" Doar că azi există ceva anume. Discursul ei cretin, de genul "Da' ce, plouă Guvernul?" Nu, sigur nu plouă Guvernul, şi valul de critici la adresa lui nu de la ploaie i se trage, ci de la modul tembel în care este gestionată criza generată de Doamne-Doamne!  Şi de oameni, care dau şi ei o mână de ajutor Naturii să facă prăpăd.

De ce e vinovat Guvernul? Păi, în primul rând pentru că nu e guvern, e gaşcă de interese. Un astfel de Guvern nu este performant prin definiţie. Apoi este vinovat pentru că nu are priorităţi, nu ştie cum să reacţioneze la criză, este lipsit de autoritate şi de coerenţă în ceea ce face. 

Un simplu exemplu: când trebuia să intre în vigoare obligativitatea asigurării locuinţelor? Parcă acum un an, pe vremea asta. Caftul între cercurile de interese din spatele asiguratorilor, cercuri cu tentacule în Guvern, a întârziat măsura cu cel puţin un an. Acum lumea se uită spre stat, iar statul se uită în gol. 

Puteam găsi o formulă prin care cei care au un venit inferior unui plafon să fie asiguraţi de stat. Credeţi că erau bani aruncaţi? Ei zic că nu. Acum plăteau asiguratorii, nu statul. Şi lucrurile se mişcau mai repede şi în economie. Poliţele ar fi acoperit reparaţiile la casele atinse de inundaţii.  Care nu sunt chiar atât de multe pe cât par. Iar la câţi bani ar veni tocmai din obligativitatea asigurării, firmele de asigurări nu ar pierde nimic. Dimpotrivă.  

Doi, nu te apuci să reduci salariile cu 25% celor care-şi riscă viaţa în acţiuni de salvare, doar pentru că nu eşti în stare de altceva pentru reducerea deficitului bugetar. Nu le tai celor de la ISU banii de investiţii. Nu dai la fiare vechi echipamentele armatei, să cheltuieşti alţi bani pentru dotarea ISU. Nu au murit toţi inginerii din ţara asta. Ei ar fi putut adapta aceste echipamente, unele dintre ele noi, la nevoile celor de la ISU. La preţuri sigur mai mici decât ale celor cumpărate prin licitaţii şmenozate. 

Nu avem elicoptere. În schimb ăia de la Ghimbav stau. Nu putem lua elicoptere la mâna a doua, pe care să le revizuim şi adaptăm pentru ISU la Braşov? Văd că americanii folosesc bine-mersi avioane şi elicoptere din vremea războiului din Vietnam. Şi îşi fac treaba cu ele. Dar e mai simplu să-l pui pe pompier să care babele în spinare!

Reproşuri sunt multe. Soluţiile, la fel. Dar credeţi că ăi de guvernează şi răspândacii lor din presă au puterea să înţeleagă pe ce lume trăiesc? Eu nu cred, dovadă ce ni se întâmplă... 

Dă cineva vreun ban?

Nu ştiu cât îl costă pe Ciutacu întreţinerea blogului. Şi nici n-am notorietatea lui, nu apar pe sticlă. Sunt însă curios: dintre cei care mă citesc(iar unii chiar mă înjură că-s de stânga  şi ţin cu statu') e vreunul amator de publicitate pe blogul meu? Chestia aia cu AdSense mi se pare o tâmpenie, şi oricum e enervantă.

Întrebarea este: dă cineva vreun ban pe ceea ce scriu? Că văd că banul este singurul criteriu de valorizare şi de standard social. Până acum am făcut artă pentru artă. Pot face saltul calitativ la arta cu tendinţă?  

Fie-vă milă de Pora!

Băi, portocaliilor! băsescule, bocule! Daţi-i ceva de ros şi lui Pora, că rupe lanţul! Fie-vă milă de ea! Face spume pe unde apucă, apărându-vă curul! Nu se poate ca un asemenea devotament să rămână nerăsplătit! Nu e un post liber pe la vreo ambasadă, cât mai departe de Bucureşti? Nu deschideţi voi un consulat la Polul Sud? Ce contează că nu prea sunt români pe acolo(nici oameni, în general, ce-i drept, nu sunt), dar se va înţelege bine cu pinguinii. Garantez! E un apludac de clasă! Hai, că se poate! A ajuns ea Ada Meseşan membru în CA al TVR. Nu poate ajunge consul Pora?   

Să fumege grătarul!

E vară, e criză, vin concediile! Bine, vin şi apele, aşa că, dacă vreţi să faceţi un grătar la iarbă verde, alegeţi culmea dealului şi ţineţi vesta de salvare aproape. Aveţi aici 101 reţete rapide pentru grătar. Sigur, într-o ţară eminamente agrară sigur nu veţi găsi toate ingredientele din reţete. Adaptaţi şi voi cum vă taie capul. În fond, reţeta e doar un cadru de referinţă. Poftă bună!

PS: îl strâng de gât pe ăla care mai face grătar sub geamul meu, în buricul târgului! Sadicule!

Dileala cu iPhone

Cât de cretin să fii să stai ca boul în ploaie, în soare, să dormi pe asfalt cu zilele, numai pentru a-ţi lua ultimul model de iPhone, un rahat de telefon, pe care, dacă nu-l ţii cum trebuie, pierzi semnalul! Nu voi înţelege niciodată fascinaţia asta a unor nebuni pentru produsele Apple, fascinaţie care este de dată recentă, de la reîntoarcerea lui Steve Jobs la conducerea dughenei.

Să fim oneşti: sunt produse similare celor de la Apple chiar mai bune, şi oricum mai ieftine. Mai simplu de folosit, mai rezistente. Cu un design care le poate face chiar exclusiviste. Din păcate, Apple se transformă într-un soi de biserică, populată cu fanatici.

Am folosit zilele astea un HTC Desire. Arată superb, se mişcă nemaipomenit de rapid, are un procesor performant şi un ecran aproape fără reproş. Are sistemul de operare Android, care oferă din ce în ce mai multe aplicaţii. În plus faţă de iPhone are aparat de radio, o cameră mult mai bună. Şi costă cu o treime mai puţin decât cel mai ieftin iPhone 3 G. Nu prea stârneşte emoţii printre snobi. Că de asta e snobul snob...

Aveţi aici câteva fotografii cu nebuni aşteptând să-şi ia iPhone prin cea Americă. Au băieţii timp. Criza lucrează pentru ei...Iar aici aveţi un test comparativ între iPhone şi HTC.    

Dumping social

Nişte idioţi de-şi zic libertarieni făceau mişto de un comentariu al meu, în care pomeneam despre "dumpingul social". Cum indivizii sunt fără speranţă, orice le-ai spune, sper ca acest articol, care este traducerea unuia apărut în SUA, despre celebra producătoare chineză de componente electronice Foxconn şi despre regimul de muncă din unităţile sale de producţie să lămurescă lucrurile. Când cineva câştigă pe lună mai puţin decât preţul de fabricaţie al unui iPhone, iar în trei zile s-au vândut peste 1,7 milioane de iPhone 4, ai definiţia dumpingului social. 

Iar ca dispreţul celor de la Foxconn faţă de angajaţii lor să fie complet, au întins plase de siguranţă, ca la circ, să nu se mai arunce angajaţii disperaţi de la etaj...

Tristeţi de cetăţean

Nu prea am chef de politichie, văzând ce se întâmplă în Moldova. Natura e natură. Nu prea avem ce comenta. Dar un şut în cur merită aici toţi proştii care au negat schimbările climaterice, pe motiv că nu s-a dovedit încălzirea globală, sau că nu omul e vinovat de schimbări.

Ei bine, e vinovat până peste poate. Fără intervenţia lui neghioabă, multe dintre tragediile despre care vorbim acum nu s-ar fi întâmplat. Iar cea mai mare eroare a oamenilor este aceea de a renunţa la stat. Acum vedem ce înseamnă "stat minimal." Toţi dobitocii se lovesc de "statul social", de pensii şi de bugetari. Deşi văd bine că fără "bugetari" se moare. ISU este slab încadrat şi slab dotat, oamenii sunt nemotivaţi. De ce să-şi pună viaţa în pericol, fără niciun echipament? Doar pentru a avea plăcerea să li se taie un sfert din salarii?  La fel, medicina de urgenţă. La fel, armata. La inundaţiile din anii 70 au intrat în acţiune elicopterele armatei, geniştii, amfibiile. Acum am văzut nişte năuci trăgând cu sfoara după ei nişte bărcuţe de cauciuc. Presa cretină face mişto de Sorin Oprescu pentru că intenţionează să achiziţioneze o maşină cu echipament pentru scafandri. Uitând sau neînţelegând nimic din ce se întâmplă. 

O scenă, văzută la televizor. O fermă, undeva în Franţa. Impecabilă, dotată de nici nu visai. Case, grădini îngrijite cu meticulozitate. În curte, maşinile fermierilor. Un Peugeot 307 şi un un Citroen de vreo două decenii. Lângă ele maşinile oaspeţilor români. Un Lexus 450 şi un Audi  A 8 Quattro. Asta e diferenţa! Să mai întreb pe ce se duc banii statului, dacă suntem mereu prinşi cu chiloţii în vine?

O ultimă remarcă: scârba mea este cu atât mai mare cu cât azi pe parlamentari îi futea grija de Consiliile de administraţie de la Radioul şi Televiziunea publice. Ce-ar mai fi de spus?   

Din succesuri în succesuri...

Dacă informaţia asta este corectă, şi boc a cerut iar, azi, coaliţiei să sprijine măsura impozitării tuturor pensiilor cu 16%, în schimbul unei creşteri mai mici a TVA, înseamnă că indivizii ne-au minţit, o dată în plus, şi că mărirea TVA era inevitabilă, dar probabil că altul era calendarul acestor măsuri. Probabil începea cu tăierea salariilor şi pensiilor, urma TVA şi cota unică, undeva mai spre toamnă. De ce aşa? Nimeni nu poate şti, pentru că nimeni nu ştie cu adevărat ce se întâmplă în finanţele publice.

Cât de siguri putem fi de datele despre execuţia bugetară?  Cu cât a scăzut PIB în primul semestru, care se încheie peste două zile? Oricum este de remarcat scăderea puternică a încasărilor din TVA, ceea ce face puţin probabile rezultatele aşteptate de pe urma măririi TVA. Şi ţineţi cont că veniturile bugetarilor n-au fost încă tăiate! Evident, au explodat cheltuielile cu ajutorul de şomaj. La fel de evident au crescut cheltuielile cu dobânzile.

Cât va mai ţine minciuna despre starea reală a economiei? Poate că de aici trebuie să începem: de la un audit în profunzime al economiei naţionale. Şi după asta să facem un program de relansare, care să nu se reducă doar la comprimarea consumului, c-o s-o ducem din succesuri în succesuri...

PS: poate că la Guvern n-ar strica un consilier specialist în automatică. Să le spună proştilor cum se stabilizează un sistem şi mai ales ce se întâmplă dacă iei măsuri cum îţi tună, care amplifică dezechilibrele, şi duc la ruperea, la distrugerea fizică a sistemului. Ar fi o investiţie cu cap...

Gura bate curul. Şi devalorizează leul.

România este ţara în care întotdeauna gura bate curul! După anunţarea măririi TVA(măsură inevitabilă, şi pe care toţi o anticipau, aşa că nimeni nu poate juca, fără să fie ridicol, scena surprinderii), am asistat la cel mai absurd şi ireal spectacol al declartaţiilor politicienilor şi economiştilor. De departe cea mai halucinantă intervenţie a fost aceea a lui Eugen Rădulescu, director în BNR, care vedea cursul euro pe la 6-7 lei.

Păi, de ce ne-am dat de ceasul morţii să strângem vreo 33 de miliarde de euro în rezerva BNR? De ce ne dăm de ceasul morţii să mai luăm încă aproape un miliard de la FMI? Sigur, azi euro s-a dus pe la 4,32-4,35 lei. Dar nu pentru că s-a petrecut ceva dramatic în economie, sau în politică, ci ca urmare a vorbăriei fără cap a BNR.

Doar dacă vorbăria asta n-a fost premeditată, deşi sincer eu nu-i văd rostul decât ca mijloc de influenţare politică, pentru a impune aplicarea măsurilor care au scăpat de satârul CCR. "Vedeţi ce păţeşte leul, dacă voi nu luaţi deciziile cele bune?" Dacă despre asta este vorba, BNR trece dincolo de atribuţiile ei legale, şi se joacă grav cu focul.

Aş prefera să ştiu că devalorizarea asta se leagă de conştientizarea faptului că la cârma economiei româneşti nu se află nimeni, că nu există măsuri de relansare economică. Dar pentru jocuri politice, mersi, nu servim!

Acum devalorizarea asta are şi părţile ei bune: poate stimula exporturile, şi reduce deficitul balanţei de plăţi externe. Întrebarea este: are cine exporta? Las la o parte capitalul străin. Dacia, Nokia, Ford, Mittal Steel, ăia de fac piese pentru industria auto, o duc bine, mersi! Întrebarea este ce face capitalul autohton, şi dacă avem firme care să însemne ceva în ponderea exporturilor. Altminteri n-am făcut nimic. 

O menţiune pentru dragele noastre firme de telefonie mobilă, de distribuţie a gazelor şi electricităţii, de fapt pentru toate serviciile care sunt facturate în euro: saltă inima în ele de fericire. S-au scos. Deocamdată. Să vedem ce va fi mai la toamnă, când vor pleca roiuri, roiuri, clienţii.  Înţeleg că Romtelecom a redus deja preţul la serviciile de Internet cu circa 17% până la 29%.  O fi vreo minune!

Poate învăţăm şi lecţia asta: când eşti deja în căcat până la gură, cel mai bine este să taci!

Mare caracter, Lăzăroiu!

Vă invit să citiţi acest interviu din Revista "22". Este luat în două reprize: înainte de votul pentru turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2004 şi imediat după. Cel intervievat este Sebastian Lăzăroiu. Pe vremea aia mai avea un pic de onestitate intelectuală şi profesională. Acum a ajuns o prostituată. Dar asta e viaţa la români...

"Sa ne intoarcem la Traian Basescu, presedintele Romaniei, urmasul lui Ion Iliescu.

Este un om imprevizibil, care nu stiu daca stapaneste foarte bine arta compromisului. Nu stiu daca modul in care vede el institutia prezidentiala se va schimba mai repede decat se schimba Romania. In zona asta, a Balcanilor, ca si in Romania, negocierea si compromisul raman esentiale in politica. Noul presedinte nu are in Parlament o majoritate confortabila, care sa-i permita orice fel de gesturi, orice fel de declaratii. Sunt convins ca la un moment dat el poate fi sanctionat drastic de catre anumite grupuri din Parlament care se pot alia foarte repede sa formeze o majoritate calificata. Deci va trebui sa-si schimbe stilul; va ramane hotarat, dar va trebui sa priveasca lucrurile cu mai multa intelegere si sa incerce sa negocieze chiar cu adversari traditional declarati inamici. In momentul acesta el nu mai poate avea aceleasi adversitati pe care le-a avut in ultimii 4 ani. Mai e ceva de spus referitor la predictibilitatea lui. Este un tip imprevizibil. Or, institutia presedintelui trebuie sa fie predictibila in ceea ce face si in ceea ce spune, mai ales pentru partenerii internationali. El trebuie sa arate consecventa si sa-si reprime anumite porniri."

Poate pentru toate aceste calităţi s-a dus la Cotroceni să-l slujească, şi să atace instituţiile democraţiei, partidele de opoziţie şi pe liderii lor.  Cum să nu borăşti când vezi atâta "caracter"?

Sictir, jigodie!

Ce zicea mai acum câteva zile madam Boagiu, cam pe vremea Moţiunii de Cenzură? Că PSD şi PNL vor să rupă acordul cu FMI şi să dea România pe mâna chinezilor şi ruşilor? Vă amintiţi, da?

Şi ce citim noi azi în FT, ziar "comunist" până în măduva oaselor? Luaţi de savuraţi: "Dozens of Chinese companies also attended a round-table with the Romanian government at the Expo this month to attract fresh investments – and not without result. The China Development Bank pledged generous support for developing Romania’s wind power. A leading contractor promised to build a new thermoelectric power plant, a project that might cost as much as €1bn (£800m, $1.2bn). Other companies are exploring investment in the country’s agricultural and mining sector. Just as the Chinese pavilion at the Expo, “the Crown of the East”, overshadows other modest contributions, so China is becoming an economic beacon for the struggling governments of Europe’s periphery."

Deci cine discută cu prietenii cu ochii oblici? Guvernul României? Şi cine e în Guvernul României? Colegii de partid ai doamnei Boagiu(deşi apelativul doamnă este o exagerare din partea mea)? Şi atunci ce putem spune despre madam Boagiu? "Sictir, jigodie!" e bine?  

Cum am tot scris, acum se redistribuie puterea la nivel global, iar arma de predilecţie este cea economică. "China considers eastern Europe an important economic bridgehead. Its ministry of commerce has established guidelines for new processing hubs to penetrate local markets, and thus circumvent possible EU trade restrictions. Developing eastern European countries welcome the chance to tempt China away from Asia and Africa, particularly in the sectors of distribution, construction, public services, mining and agriculture."

Puneţi mâna pe manualul de mandarină, băieţi!

De ce?

 Am o singură întrebare, legată de acest grafic. Anii din urmă, cel puţin după căderea comunismului, au fost ani de dominaţie a gândirii monetariste. Care a dus la demontarea Statului Providenţă mai peste tot. Asta concomitent cu scăderea taxelor şi impozitelor. Destructurarea Statului Providenţă a fost justificate prin nevoia de a micşora cheltuielile statului, micşorarea taxelor şi impozitelor fiind un soi de compensare a pierderilor de "salariu social", adică de prestaţii prin intermediul serviciilor publice.

Ei bine, ce vedem noi în grafic? Cu excepţia Belgiei(dar Belgia e tot mai mult o ficţiune), datoria publică, în procente din PIB(şi PIB a crescut în această perioadă, mai ales în SUA), a crescut vertiginos, deşi nivelul de trai al celor mai mulţi a scăzut. Unde s-au dus banii ăştia? În ce? Că nu a auzit nimeni de mari proiecte de lucrări publice. Iar prestaţiile sociale s-au redus drastic.

Americanii n-au fost în stare să resoarbă efectele uraganului Andrew, din 1992, că efectele uraganului Katrina, din 2005, nu vor mai fi înlăturate vreodată. Şi era vorba de vreo 41 de miliarde de euro, la cursul din 2010. În ăst timp salvarea băncilor a costat deja câteva mii de miliarde.  

În rest e bine şi la vară cald. Mai nasol o să fie la iarnă. Dar nu-i nimic, mai luăm o porţie de monetarism, şi ne-am scos!

Porţia de austeritate

Poate are să vă surprindă ceea ce spun acum, dar nu contrazice cu nimic poziţia mea de principiu. Suntem într-o situaţie fără ieşire, dar, paradoxal, nu la nivel economic, ci mai ales de imagine. Economic problema aparentă este deficitul. Problema de fond este structura dezastruoasă a aparatului productiv al ţării. Or, fără un aparat productiv cât de cât acceptabil România nu are cum îşi plăti datoriile. Oricât de mic deficit bugetar am avea. 

Imbecilii care ne-au împins în această situaţie cunosc situaţia, doar e opera lor. Acum vor reducerea deficitului pentru că se tem pentru planurile lor aici şi în zonă. Deşi este doar o operaţie cosmetică, de imagine.

"Austeritatea" care a cuprins Europa este tot o acţiune de imagine. Dacă te uiţi la datoriile publice, mă refer la mărimea lor absolută, nu la procentele din PIB, şi la "economiile" făcute din tăierea unor cheltuieli publice, vezi că doar pentru încadrarea în criteriile de la Maastricht(datoria publică la 60% din PIB, spre pildă) unele ţări vor avea nevoie de multe decenii. Şi atunci? Păi se dau "asigurări" pieţelor. Care "pieţe" ştiu şi ele despre ce este vorba, doar fac parte din acest joc de-a Popa Prostu!

Evident, avem în faţa ochilor un joc a cărui miză este redistribuirea puterii economice şi a bogăţiei, pe fondul unei crize extrem de bizare. Dacă lucrurile ar fi fost de magnitudinea Marii Depresii din 29-33, acum trebuia să avem hoarde de şomeri pe drumurile Europei şi Americii, falimente în lanţ, escadrile de bancheri aruncându-se din zgârie-nori, cozi uriaşe la supa populară, violenţă socială.  Or această criză priveşte doar partea imaginară a economiei, zona obscură a produselor financiare exotice. Salvarea băncilor n-a fost decât o acţiune concertată de transformare a banilor virtualui în bani reali. Iar banii reali sunt bani publici.

Nimeni nu ştie dacă această operaţie s-a terminat. Este de presupus că nu, de vreme ce măsurile anunţate cu surle şi trâmbiţe de G 20, de reglementare a sistemului financiar-bancar, au rămas doar dorinţe pioase.  Abia când se va termina se vor pune în operă şi aceste măsuri, care, oricât ar părea de ciudat, vin să consolideze acest transfer şi să securizeze noile poziţii ale celor care au profitat de transformarea biţilor în bani reali. 

Ce are asta cu România? Cred că mai nimic. Doar că toţi trebuie să joace la unison, pentru ca bizonul să creadă că e cu adevărat groasă, că e dezastru şi că altfel nu se poate. Trebuie să avem şi noi austeritatea noastră. Şi cu cât mai dramatic pusă în scenă, cu atât mai bine. 

Aşa că să ne mulţumim cu faptul că pensionarii au scăpat de tăierea pensiilor şi că TVA s-a mărit şi să-i lăsăm dracului să-şi joace comedia. Cu cât se termină mai repede totul, cu atât mai bine! Ce va fi după, rămâne de văzut. Eu cred că brusc ne vom trezi cu o frumoasă şi zglobie creştere economică, va ploua din nou cu credite ieftine,  iar lumea va uita de "deficite". Evident, până când geniile care au clocit criza asta o pun iar de mămăligă şi e nevoie iar de banii fraierilor. Şi o luăm de la capăt.

Asta e, va trebui să ne luăm porţia de "austeritate", cu sau fără boc. Dacă ne-o luăm cu boc, la sfârşitul comediei n-o să râdă nimeni. Dacă ne-o luăm cu cineva inteligent, am putea profita de împrejurări pentru a restructura aparatul productiv şi pentru a ne pregăti să profităm de următoarea perioadă de creştere economică. 

Pentru asta ar trebui schimbat boc, dar cu cine? Că din ce văd, oameni cu imaginaţie şi proiect pentru România, ioc! Aşa că vom rămâne doar cu austeritatea. Şi vom plăti pentru ea cât nu face...  

Ce papă boc?

Şutită de la Beranger.

De ce l-aş crede pe boc?

Iarăşi diaree de vorbe la video-conferinţa cu prefecţii. Iar un boc mecanic, care-şi recită litania, fără să transmită, practic, nimic. Iar aceeaşi poveste cu "asiataţii" care au maşini şi case de lux, şi care primesc şi ajutor de la stat, respectiv venitul minim garantat. Şi iarăşi îndemnuri mobilizatoare de "la muncă, nu la întins mâna!"

Şi ne dă o cifră: 20% dintre cei 25% solicitanţi de venit minim garantat au abuzat de acest ajutor. Acum, înţeleg că dacă ai o ruginitură de Dacie care nu mai este în circulaţie şi dacă nu dormi în stradă, ci în ghena de gunoi, nu ai dreptul să ceri aşa ceva. Că dacă era vreun ţigan cu Porche Cayenne, cumpărat din bani obţinuţi din trafic de carne vie, din comerţ cu metal sau din furtigaşuri, cu palat cu turnuleţe, şi care primeşte şi ajutor social, ăla nu se pune. E sponsor pentru politicieni şi cadru de nădejde în alegeri!

Bine ar fi ca aceste cifre să poată fi verificate şi de organisme independente. Mai mult, bine ar fi ca anchetele sociale să fie făcute de organisme independente. Să vedem şi noi ce şi cum. Credibilitatea lui boc este undeva sub zero. Zero barat, în paranteză fie spus! Vă daţi seama ce varză e în mintea lui, dacă afirmă: "Adica dintr-un total de 25% verificate, la 20% am gasit oameni care au case si masini de lux si alte venituri complementare. Deci in afara de salariu primesc bani de la stat in loc sa fie acordate persoanelor care au nevoie. Smecherii sa dispara din ecuatia economiei romanesti". Păi, dacă au un salariu, şi salariul ăla face ca venitul pe persoană, în familia respectivului, să fie sub venitul minim garantat, se acordă acest ajutor. Ce vrea? Să nu-l mai acorde?

Mă îndoiesc de faptul că sunt mulţi cei care ar sta de pomană, când ar avea unde munci, iar venitul din muncă ar fi decent. Avem exemplul românilor care lucrează afară, şi nu puţini la negru. Dar şi la negru câştigă infinit mai mult decât ar câştiga aici cu acte în regulă. 

Dar să-i înjuri pe români că nu vor să muncească, şi în acelaşi timp tu, ca premier, să iei măsuri care duc la distrugerea a sute de mii de locuri de muncă, este o dovadă de cinism şi de nesimţire crasă. Dar ce să te aştepţi de la boc?

O ultimă remarcă: singurul nostru proiect de viitor este reducerea deficitului bugetar? Dacă da, suntem un popor de dobitoci, dobitoci care-şi merită soarta şi care dacă nu-i numesc pe băsescu preşedinte şi pe boc premier pe viaţă nu sunt ei!

Avertisment

Cred că am să şi practic ceea ce am zis: nu mai aprob niciun comentariu "anonim". Nu mă interesează nume şi prenume. Dar daţi-o dracului! E atât de greu să vă găsiţi un nume de împrumut? Un pseudonim? Să ştiu cui îi răspund. Atât.

Vise sadice cu Vlădescu

Mişto logică! Vlădescu este the best! Deci întâi se taie salariile bugetarilor. Evident, oamenii sunt furioşi. După care urmează "oferta": ca să vă mărim salariile, trebuie să dăm afară 100.000 de bugetari. În câteva domenii sigur nu va fi nevoie. Pleacă oamenii singuri. Cum ar fi medicii.

Ghinionul nostru este că Vlădescu nu-i sărac, şi are şi prieteni foarte bogaţi. Aşa că dacă i se întâmplă ceva, unul dintre ei îi oferă avionul personal, să ajungă repede la Viena. Şi scapă de o întâlnire cu sistemul sanitar subfinanţat de el, care poate i-ar mai fi schimbat  ideile despre "povara" bugetarilor.

Sau poate dă afară nişte pompieri. Şi un incendiu la una dintre multele lui case, nestins la timp din lipsă de personal şi de finanţare îl face să-şi schimbe opinia.

Sau, şi mai bine. Poate îşi dă dracului demisia, împreună cu boc şi cu toată menajeria şi o să avem şi noi un Guvern şi un premier demni de acest nume!

UPDATE: văd că Pleziristul e foarte nefericit că a mărit TVA. Păi de ce nu ţi-ai dat demisia, mânca-ţi-aş? De ce nu le-ai zis: "Eu nu pot lua decizia asta! Plec! Să vină altul în locul meu, s-o facă!"?

Şi apoi, nu înţeleg de unde nebunia asta cu tranşa de la FMI. Dacă îmi aduc eu aminte, noi avem probleme cu deficitul bugetar, nu cu rezerva BNR, unde merg banii. De ce avem nevoie de încă aproape un miliard de euro în rezervă? Ca să plătim dobânzi şi mai mari? Ca serviciul datoriei externe să crească?

Capitalişti români, creaţi locuri de muncă!

În acest moment România are o economie nefiscalizată de circa 20%-25% din PIB. La un PIB de 120 de miliarde de euro, asta înseamnă între 25 şi 30 de miliarde de euro. La o impozitare de 16%, asta înseamnă între 4 miliarde şi 4,8 miliarde de euro mai puţin la Buget. Şi 4 până la 4,8 miliarde de euro mai mult în buzunarele privaţilor, pentru că aici se face evaziunea fiscală. Şi ei sunt primii care urlă şi înjură statul, care se bucură şi aplaudă că se taie salariile bugetarilor şi pensiile, care fac presiuni pentru reducerea cheltuielilor sociale(că de cele materiale ei beneficiază!), care cer "statului" să-i ajute să-şi păstreze "afacerile".

De ce toţi cei care îşi bagă în buzunar aceşti bani nu generează locuri de muncă? De ce sectorul privat din România nu poate absorbi nimic din cele peste 5 milioane de români apţi de muncă, şi care nu-şi găsesc locul pe piaţa autohtonă? Între 2 şi 3 milioane de români lucrează permanent sau sezonier în Occident, circa un milion sunt şomeri aici şi mai bine de un milion nu mai sunt cuprinşi în nicio statistică. 

Problema României NU este statul, asistenţial sau minimal. Problema este incapacitatea "capitaliştilor" români de a fi capitalişti. De aceea statul este obligat să suplinească această impotenţă(sau rea-voinţă) a sectorului privat prin crearea unor locuri de muncă în sistemul bugetar. Este ilegitimă sau anti-economică această acţiune? Nu, şi nu! 

Mult stimaţi şi iubiţi capitalişti români! Vreţi ca statul să nu mai aibă atâţia bugetari? Lăsaţi dracului consumul de lux, evaziunea fiscală, plătiţi-vă taxele şi impozitele şi creaţi voi locuri de muncă. Şi statul vă va da banii ăia de care aveţi nevoie pentru a vă dezvolta şi consolida. Dar numai cerând şi nedând nimic în loc sunteţi inutili colectivităţii. Vă place sau nu, asta e situaţia!

Ce urmează?

Bun, acum avem şi TVA mărit. Ce urmează? Mărirea impozitului pe venit? Pentru că, să fim serioşi, decizia de azi a guvernului boc este insuficientă. E doar un soi de anestezic bugetar, cu acţiune rapidă şi efect foarte scurt. Lucrurile sunt mai complicate decât par.

Şi venim la problema de fond: cum repornim economia? Care va fi motorul creşterii economice? Acum s-a dat o lovitură consumului, şi încă una majoră. În rest, pe ce ne putem baza? Pe industrie? Greu de spus. Pe investiţiile în infrastructuri? Cine s-o facă, şi dacă o face, câţi din banii investiţi intră în economia românească, atâta vreme cât nu producem mai nimic, nici utilaje de construcţii, nici mijloace de transport, şi nici chiar ciment sau asfalt. Poate ceva nisip şi pietriş. 

Serviciile? Care servicii? Turism? Nu, că n-ai şosele şi ce-ţi mai trebuuie pentru un turism decent: posibilităţi de petrecere a timpului liber, gen parcuri de distracţii, de fapt, o industrie a divertismentului. Servicii financiare? Şi cine are bani să-şi cumpere servicii?

Nu discut despre agricultură. P-aia o putem uita. E moartă şi îngropată, câtă vreme 80% din necesarul de alimente este importat.  

Şi atunci, de unde începem? Este esenţial să răspundem la această întrebare. Dacă n-o facem, următoarea măsură "economică" va fi tot tăieri de salarii şi pensii şi tot măriri de taxe şi impozite.

Hai la lupta cea mare?

Deja începe demonizarea pensionarilor, după decizia de azi a CCR. "Nu vă mai taie pensiile, dar ne cresc nouă TVA şi cota unică!" Nimic mai fals! Pensiile de peste 1000 de lei sunt oricum impozitate. Acum se discută despre impozitarea cu 50% a sumelor ce depăşesc 3000 de lei pentru pensionari. Lucru care cu salariile nu se va întâmpla. Sau se va întâmpla?

Mizeria asta a asmuţirii unor categorii sociale împotriva altora a atins cote insuportabile. Şi nu ne face deloc cinste. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu rezolvă nimic, ci doar complică lucrurile.

Bâlbele din ultimele ore ale guvernanţilor mai ascund ceva: incapacitatea de a mai simula o măsură de natură fiscală. Pur şi simplu modelul nu mai funcţionează. De ce, nu ştiu. Poate că aşa e în statul minimal: nu mai ai niciun control asupra realităţii, eşti lipsit de date esenţiale, pe care să-ţi fundamentezi deciziile.

Aşa că există toate condiţiile unor decizii şi mai idioate decât asta cu tăierea din salarii şi din pensii. În fond, am ajuns mulşt mai repede decât se zicea la vorba celor de la FMI. Trebuie să recunosc că de data asta propunerile lor au fost de mai mult bun simţ decât cele impuse de băsescu unui guvern de moluşte. 

Eu cred că a miza şi acum pe "lupta de clasă" este cea mai proastă soluţie, care ne va duce direct în braţele violenţei sociale. 

PS: s-a screlozat de tot şi Ilie Şerbănescu. Acum anunţă falimentul României. Ceea ce este o tâmpenie monumentală. Problema noastră este simplă: trebuie să ne încadrăm într-un deficit bugetar arbitrar stabilit, despre care TOATĂ LUMEA ştia că nu poate fi atins. Când îţi fixezi  obiective nerealiste obţii ce se vede...

Rezolvă G 20 criza?

Dacă vi se pare că doar la noi domneşte confuzia în legătură cu viitorul economiei, doar vi se pare. La sfârşitul săptămânii are loc la Toronto întâlnirea G 20. Minunat ar fi să ştim ce dracu e grupul ăsta, înainte  de a-l îndemna ca de data asta să acţioneze. Că până acum n-am văzut decât vorbărie şi dorinţe pioase.  Pentru asta ar trebui ca madam Merkel şi jupân Obama să se pună de acord asupra unor lucruri esenţiale, în primul rând în legătură cu accesul stupid de moralism bugetar şi de austeritate al Berlinului. Poate madam Merkel n-a citit cele zece porunci ale austerităţii bugetare, clocite de FMI. Oricum printre ele nu se află porunca: "tăiaţi coada câinelui dintr-o lovitură!"

Doar pentru politicienii şi analiştii de pe malurile Dâmboviţei acest adevăr nu este evident: salvarea economiei globale ţine de China. Cum vedeţi, francezii îşi fac deja planuri pentru o şi mai strânsă cooperare cu partea chineză, inclusiv în domenii sensibile, cum ar fi aeronautica, nuclearul şi armamentul. La noi se strigă "Jos comunismul!" Foarte bine! Jos! Şi după? Că o ţinem aşa de două decenii!

Ce n-am văzut deloc în România este o preocupare pentru dezbaterea legitimităţii existenţei G 20. Pentru că, dincolo de orice, G 20 NU EXISTĂ din punct de vedere instituţional. Nu este instituit de un Tratat fondator, nu sunt definite atribuţiile sale, mecanismele de conducere, fără de care orice naţiune este îndreptăţită să nu-i recunoască autoritatea şi măsurile decise de cei 20.

G 20 va lua locul ONU sau a unora dintre agenţiile sau organismele sale? Mai rămâne comunitatea internaţională organizată în spirit democratic, sau unele state vor fi mai "egale" decât altele? Şi apoi nici în sânul G 20 lucrurile nu sunt tocmai senine, iar americanii sunt gata de un nou joc în doi, cu China pe post de URSS.

Una peste alta reuniunea G 20 ne mai învaţă ceva: că democraţia(sau păstrarea aparenţei ei) costă. Dar, pentru Dumnezeu! Chiar atât de mult: 1,2 miliarde de dolari, adică vreo 960 de milioane de euro?  Şi noi ne dăm de ceasul morţii să găsim 500 de milioane de euro pentru a acoperi deficitul bugetului de pensii? Totuşi, poţi avea încredere că nebunii ăştia rezolvă criza?

Ghinion de neşansă!

Poză şutită de la Victor Ciutacu.

Derută şi la Cotroceni, unde Pulimea Sa l-a convocat de urgenţă pe Isărescu, şi în Modrogan, unde s-a reunit conducerea oranjgutanilor, şi la Guvern, unde miniştrii sunt convocaţi în fuga mare. Mie asta îmi spune un singur lucru: flăcăilor nu le vine a crede ce a zis Curtea Constituţională. Ei pur şi simplu nu sunt pregătiţi pentru această decizie. Dacă erau pregătiţi, scoteau dracului din legi paragrafele incriminate, şi anunţau măsurile alternative: creşterea TVA şi a cotei unice.

Sincer să fiu, e cum nu se poate mai prost. Bugetarii vor încasa toate costurile imbecilităţii lui boc şi ale jogodismului lui băsescu. Asta va duce la creşterea tensiunilor sociale dincolo de ceea ce credem noi că pot genera cei din serviciile publice şi din administraţie. Mă îndoiesc că sectorul privat o să sufere prea tare de pe urma creşterii TVA. Până la urmă, consumatorul final o ia peste bot.

Acum boc vrea să ne spună ce crede el despre decizia Curţii. Dacă un profesor universitar de drept constituţional produce acte legale neconstituţionale, se poate duce la culcare. Tot ce pot să sper este că-şi va anunţa demisia. Să lase dracului locul unuia care înţelege pe ce lume trăieşte!

Prima măsură care trebuie luată este aceea de restructurare şi de simplificare a sistemului de taxe şi impozite. Renunţarea la cota unică. Măsuri active pentru reducerea şomajului.  O analiză la sânge a cheltuielilor bugetare. Stimularea atragerii de fonduri europene. Restructurarea întregului cadru legal, care a devenit o junglă, la umbra căreia colcăie evazioniştii şi jefuitorii banului public.

Acum e momentul ca traian băsescu să demonstreze că are portocalele pe cât de mari lasă el de înţeles că sunt. Să îi dea un şut în cur lui boc. Să dialogheze cu partidele politice parlamentare.  Să aleagă un premier pe care să-l poată vota şi opoziţia. Să stabilească un program minimal, cu obiective clare de depăşire a crizei. Să se cadă de acord asupra alegerilor anticipate în primăvara lui 2011.

O va face sau nu?  Eu cred că nu. De altminteri boc tocmai a ieşit pe micile ecrane să ne anunţe că ne va anunţa când se va decide ceva. Tipic. Asta e, ghinion de  neşansă!

Surpriză!

CCR pare să fi găsit ceva neconstituţionalităţi în legile lu' peşte. Deci avem distracţie! Deci boc trebuie să vină cu planul B. Plan pe care nu-l are. Să vedem ce urmează. băsescu n-are ce face, este o înfrângere devastatoare pentru el. O acceptă, şi-o asumă şi începe să acţioneze ca un adevărat şef de stat, adică acţionează să construiască un consens în jurul unor măsuri economice şi sociale care să satisfacă cerinţele FMI cu costuri sociale cât mai mici cu putinţă. Şi ar putea începe prin a-i trimite la plimbare pe boc şi ceata lui de tăntălăi. Dar crede cineva că Pulimea Sa poate face aşa ceva?   

Care proiect de societate?

Hârjoneli cu jandarmii în faţa Palatului Cotroceni. Aproape normale. Oricum numărul jandarmilor este disproporţionat, şi atitudinea lor extrem de agresivă, care, firesc, acţionează ca o capă roşie agitată pe sub nasul taurului, la o corida. Mi se pare că mitingul ăsta este şi motivul pentru care CCR a  amânat pronunţarea unei decizii ieri. Mitingul ar trebui să se termine la ora 11. Sentinţa, dacă ar fi fost dată ieri, ar fi strâns la Cotroceni mult mai mulţi oameni, şi oricum infinit mai furioşi. Dacă acum tăierile de salarii şi pensii sunt doar teoretice, după decizia Curţii devin reale. Şi atunci să te ţii!

Febra socială este în creştere. Iar Guvernul este ultimul care o poate trata. Spectacolul oferit de boc şi ai lui, dar mai ales de băsescu, este mizerabil. O mai mare colecţie de amatori la guvernare n-a avut ţara asta în întrega ei istorie. Nici măcar în anii 50, la începutul regimului comunist.

În continuare nu avem soluţii pentru problemele economiei. În continuare miniştrii habar nu au despre ce vorbesc. În continuare la guvernare domneşte haosul. Mai mult ca oricând speranţa este absentă; nu mai avem perspectiva binelui.

Lumea nu poate trăi fără repere. Până în 1989 avem cel puţin tâmpenia aia cu Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată. Care era un proiect de viitor. Bun, rău, exista. Şi, culmea nesimţirii, multe dintre obiectivele cuprinse în proiect erau atinse. Adică apărea un metrou, un canal, cartiere de locuinţe, şosele, căi ferate, şcoli, spitale, chiar şi infamele "Circuri ale Foamei".

În afară de "integrarea" în NATO şi în UE, ce-am realizat în ultimii 20 de ani? Democraţie? Libertate? Ce valoare au fără dezvoltare economică şi socială? Iar din integrarea în NATO NU ne-am ales decât cu morţii şi  răniţii din Irak şi din Afganistan. Nu tu armament modern, nu tu armată demnă de acest nume, doar nişte amărâţi care pleacă de foame să lupte pentru alţii. Iar din integrarea în UE ne-am ales cu un gol de vreun miliard de euro pe an, contribuţie la buget şi cu trei milioane de români plecaţi să muncească pentru alţii. 

  

Aşadar, ce avem în bilanţ?  Capitalism de cumetrie? Politică de cumetrie? O societate de cumetrie? Pentru asta am făcut noi o Revoluţie? Halal!

PS: cum au luat-o din loc participanţii la miting, cum s-a terminat şi şedinţa CCR. A dracului sincronizare! 

Un model comunitar

Poate învăţăm şi noi ceva din asta. O singură remarcă: cel care a pus pe roate programul este profesor la o şcoală de urbanism şi politici urbane. Asta spune ceva despre ce înseamnă cu adevărat implicarea intelectualilor în viaţa comunităţilor. Vi se pare un subiect marginal? Nu este. Este un răspuns adecvat unei probleme cu adevărat de securitate naţională pentru americani. Şi dacă mă uit la mine, şi la alţii ca mine, şi pentru noi, românii. Mă refer la dolofani, ca să fiu politicos... 

Apropo: noi avem aşa ceva, adică o şcoală de urbanism şi politici urbane? Eu, unul, nu ştiu de ea. Voi?

Şi să nu uit: mi se pare că, până la urmă asta înseamnă economie, în esenţă, nu teoriile lu' peşte, făcute să le ia banii fraierilor care vor să se îmbogăţească peste noapte. Satisfacerea unor nevoi, nu a unor vise umede...

Mare scăpare!

DNA îl invită azi, la o oră de maximă vizibilitate, ca să prindă ştirile şi tocşoaiele de după-amiază şi seară, pe Sorin Oprescu să povestească în legătură cu Dan Diaconescu. Vă gândiţi probabil că l-au invitat pentru că ar fi asistat la vreo convorbire sau întâlnire a lui DD cu tembelul ăla de primar. Ei bine, nu, nici vorbă! L-au chemat pentru că este primar! Şi pentru DD a declarat că au devenit prieteni după ce doctorul l-a tăiat şi i-a scos apendicele.

"Unul dintre avocatii lui Diaconescu, aflat in fata DNA la momentul sosirii primarului general, a explicat ca, la un moment dat, intr-o discutie telefonica interceptata, Dan Diaconescu ar fi fost intrebat de interlocutor "daca a vorbit cu primarul".

Avocatul a aratat ca ulterior, atunci cand l-au audiat pe Diaconescu, procurorii i-au cerut clientului lor sa precizeze cu claritate despre ce primar ar fi fost vorba in acea discutie si daca acesta nu era cumva primarul din Zarand, Ion Mot.

Diaconescu le-ar fi precizat atunci procurorilor ca el nu a vorbit niciodata cu Ion Mot si ca, in schimb, putea fi vorba fie de primarul Capitalei, Sorin Oprescu, fie de primarul Marian Vanghelie sau de primarul Andrei Chiliman, edili pe care el i-a avut invitati in diverse emisiuni."

Oameni buni! Dacă vreţi să definiţi prostia, incompetenţa, imbecilitatea, atunci e suficient să spuneţi "DNA"! Adică tu ai tone de ascultări şi NU ŞTII cu cine a vorbit ăl de-l asculţi? Chemi primari aşa, cu grămada, să-i întrebi: "a vorbit DD cu tine, bă?" Aşa? Vă daţi seama că ăla stă la bulău 29 de zile pe povestea unui tembel de procuror, pe care o vacă de judecătoare o crede pe nemestecate? Şi motivează decizia ca şi când s-ar pronunţa pe fond, când ea trebuie să se refere doar la arestarea preventivă.

Doar că aici e vorba şi de ticăloşie, nu doar de prostie. Chemându-i degeaba la DNA pe Oprescu, Vanghelion şi Chiliman, procurorii mai dau o limbă în cur stăpânilor portocalii. Vorba aia: "Totul pentru front, totul pentru victorie!" În ăst timp primarul de la Arad, finul lui băsescu, stă liniştit, la fel şi madam Ridzi. 

Apropo: pe lista aia de vulnerabilităţi din Strategia de Securitate Naţională e trecut şi DNA? Dacă nu, mare scăpare!

UPDATE: şi Chiliman se duce la DNA. Da' grăbiţi mai sunt ăştia, frate! Vor să se ducă mâine cu ceva mai mult decât au acum la Tribunalul Bucureşti? Or fi aflat că judecătorul care a primit dosarul "iubeşte" procurorii de la DNA şi apreciază "profesionalismul" lor?

Ăştia lucrau la Cotroceni?

Citiţi povestea năucilor ăştia doi. Nu vi se pare cunoscută motivaţia? Nu seamănă cu introducerea presei printre ameninţările la adresa securităţii naţionale? Şi atunci, cine şi ce te pot opri  să te întrebi: tipii lucrau cumva la Cotroceni?

Lista lui Severin, acum într-o nouă prezentare.

Să recapitulăm. Ieri gaşca de la Cotroceni, altminteri foarte tăcută, iese la atac pe toate posturile de televiziune, să susţină tâmpenia aia monumentală din Strategia Naţională de Securitate, privitoare la pericolul reprezentat de presă. Am văzut şi auzit lucruri de toată jena. Practic, argumentele au lipsit. Mi s-a părut că indivizii au fost luaţi prin surprindere de virulenţa reacţiei societăţii, nu doar a presei. Vă daţi seama ce alarmă a fost la Cotroceni, dacă a cuvântat până şi necuvântătorul purtător de cuvânt Turcan! 

Dar ce s-a petrecut la Realitatea Tv sare din scală, ca să zic aşa. Iulian Fota l-a acuzat pe CTP că e agent KGB. Iulian Fota este consilierul prezidenţial pe probleme de securitate. Dialogul dintre cei doi e redat mai jos:

" CTP: Ce vârstă aveţi?
Fota: 45 de ani.

CTP: Deci aţi fi putut colabora cu Securitatea.
Fota: Şi dumneavoastră.
CTP: Da. Şi eu. Dar dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană antrenată de Securitate.
Fota: Dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană care se poate să fi avut legături şi dincolo de Securitate. Ce valoare au afirmaţiile astea?
CTP: Ştiţi care e valoarea? Se uită lumea la noi şi lumea apreciază. Oamenii apreciază acum care dintre noi se comportă ca un securist şi care nu.
Fota: Dar ca un KGB-ist care se comportă?
Fota: De ce vă uitați în jos?…
După care, Fota zâmbește. "

Din două una: fie Fota reacţionează după principiul "ba p-a mă-tii" şi supralicitează cu aluzia la KGB la aluzia lui CTP la Securitate, fie chiar ştie ceva despre CTP. Dacă e doar o mârlănie, stereotipul ăsta cu KGB fiind înrădăcinat în imaginarul colectiv, e cazul să plece. Nu plătim idioţi de genul ăsta pentru vorbi prostii şi a jigni oameni.

Dacă ştie ceva şi CTP este un agent de influenţare al unei puteri externe, prietenă sau neprietenă a României, e cazul s-o spună cu subiect şi predicat, ca să ştim şi noi ce şi cum. Că nu e mai puţin periculos să ai în presă agenţi de influenţare francezi, englezi, germani, americani(care să susţină, spre pildă, anumite privatizări sau contracte militare) decât să ai agenţi ruşi de influenţare.

A venit vremea să aflăm, în sfârşit, ce nume erau pe "lista lui Severin". Nu de altceva, dar eu cred că aluzia lui Fota se referea la Dumitru Tinu, fostul şef al lui CTP la Adevărul. Au trecut de atunci aproape paisprezece ani. Timp în care oamenii de pe lista aia au continuat să facă lobby pentru cei care îi plătesc. Să nu-mi spuneţi că "serviciile" i-au "descurajat" prin mijloace "specifice"!  A, şi încă ceva: Severin era atunci în PD, coleg de guvern cu băsescu. Interesant, nu?

Aşadar, scoateţi lista lui Severin, tovarăşi!

Ce mai lipseşte?

Ce mai lipseşte pentru a consolida deriva totalitară a băsismului, ca regim totalitaro-mafiot? Păi, o decizie a Curţii Constituţionale care să confirme constituţionalitatea prevederilor legale prin care se micşorează pensiile şi se schimbă regimul unor pensii speciale. Nu mă refer la salariile bugetarilor. Sigur că nu-i normal ce fac ei, dar, în principiu, angajatorul poate face astfel de reduceri, după negocieri cu sindicatele, şi în anume condiţii.

De fapt, marea problemă este evocarea art. 53 din Constituţie, ca justificare pentru austeritate. CCR poate spune mâine că restrângerea drepturilor constituţionale poate fi făcută sub orice pretext, fără să existe cu adevărat o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Adică să dea un cec în alb lui băsescu şi ciracilor lui. Iar dacă se aprobă şi aberaţiile din Strategia Naţională de Securitate, ei bine, am pus-o! Pa, democraţie! Bun venit, totalitarism! Fără glumă şi fără să exagerez cu nimic...