vineri, 29 aprilie 2011

O zi dilie



O zi dilie, ca mai toate în Republica Absurdă România. Trec peste isteria nunţii regale britanice, care a declanşat o altă isterie, printre tele-comentatori şi mâncători de rahat pe la televiziunile de ştiri: revenirea României la monarhie! Bă, sunteţi idioţi?! Voi nu mai puteţi cu nervii după şase ani cu băsescu, şi vreţi să ziceţi că o să rezistaţi şaizeci cu cine ştie ce Dudă longevivă? Plimbaţi ursu'!


Justiţia ne oferă obişnuitul ei spectacol cu cătuşe, de la zile mari. Să se vadă că sărbătoresc prin muncă ziua de 1 Mai, judecătorii l-au arestat pe Vântu. Previzibil, plicticos de previzibil! La fel de previzibilă e şi reacţia lui SOV: ne promite dezvăluiri pentru ziua de luni. Nu ne spune anul...Mişto ar fi să se confirme ce zic gurile rele: că stă în celulă cu Popa. Ar avea ce-şi spune, după atâţia ani. Cred că le-au pus ăia microfoane şi-n mânerul de la budă!


Fiind nu'ş ce sărbătoare religioasă di grande, românii s-au comportat cum ştiu ei s-o facă în astfel de împrejurări: lupte corp la corp pentru un loc în faţă la moaşte, ghionturi în coastele vecinilor de coadă la apa sfinţită, înjurături cu tematică religioasă, praf, mizerie. Românica, în toată splendoarea ei!


Monicuţa iese şi ea la rampă, cu un "sprijin" pentru boc: e uzat, dar îl votez! Blaga e amicul opoziţiei! Sigur că da! Ce putea să producă mintea unui procuror ceauşist, care şi-a schimbat părul, nu şi năravul?

Şi peste toate pluteşte spiritul sărbătorii de ! Mai: beţii ale unor tineri abrutizaţi pe litoral, prostituţie şi droguri pentru cei de bani gata prin cluburile de fiţe, cafteli, morţi şi răniţi pe şosele, sute de tone de gunoaie peste tot pe unde ies românii la "iarbă verde". Dar nimic de dulce pentru guvernanţi, că 1 Mai e orice, numai o zi pentru proteste, nu!

Un comentariu:

vgeorgicas spunea...

Pe mine m-a intoxicat mediatizarea excesiva a acelei nunti de fite. Fitele unora care nu au nimic in comun cu mine. Cu o nesimtire fara margini, dupa ce au participat recent, cu nonslanata la asasinarea unui popor se dau toti in barci cu cheltuielile excesive pentru un nimic.
S-a luat nea' Wili cu tanti Kati... Treaba lor, casa de piatra (ceea ce nu cred dar timpul nu este de partea mea ca sa-i vad sfirsitul) si sa-si vada de ale lor iar noi de ale noastre.