Populismul politicienilor ia adesea forme burleşti. Ce mai nouă „mostră” de populism este oferită de Barack Obama, care celebrează Paştele evreiesc la Casa Albă. Ipoteze pentru justificarea acestui gest sunt mai multe, de la o concesie făcută lobbyului evreiesc până la un gest menit să faciliteze reluarea procesului de pace.
Atitudinea rigidă a guvernului Netanyahu în privinţa construcţiei de locuinţe într-o zonă a oraşului Ierusalim cucerită în 1967 de la arabi a generat o gravă criză în relaţiile statului Israel cu SUA. Întâmplarea face ca în trecut cele mai bune relaţii între cele două state să coincidă cu Administraţiile democrate. Doar că ultima Administraţie Bush a generat o altă dinamică. Şi se pare că israelienii regretă frumoasele vremuri din ultimii opt ani, când poziţiile lor erau, practic, obligaţii pentru Washington.
Este foarte posibil ca Administraţia Obama să nu fi digerat faptul că, prin acţiunile armate de la sfârşitul lui 2008-începutul lui 2009, Israelul a pus noua Administraţie într-o poziţie dificilă în Orientul Mijlociu, când se impuneau o serie de decizii delicate legate de Irak şi de Iran.
Israelul vrea să aducă Administraţia Obama pe poziţii de confruntare cu Teheranul în ceea ce priveşte programul nuclear iranian. Lui Obama i se reproşează că a respins opţiunea militară, adică atacarea facilităţilor nucleare iraniene.
Tot lui Obama i se reproşează faptul că are de gând să forţeze adoptarea unui calendar pentru rezolvarea conflictului cu palestinienii, care înseamnă apariţia unui stat palestinian.
Vizita lui Netanyahu la Washington a fost un eşec, pentru că Israelul a vrut să impună agenda sa, fără să ţină cont de poziţiile americane. Au eşuat şi negocierile ulterioare vizitei, de data asta de la Ierusalim, dintre Netanyahu şi George Mitchell, trimisul special american pentru Orientul Mijlociu.
Israelul este şi sub presiunea Uniunii Europene, ca parte a cvartetului. În UE sensibilităţile faţă de soarta palestinienilor sunt şi mai mari decât în SUA. Lucru care s-a văzut în atitudinea multora dintre eurodeputaţii prezenţi la seminarul de luni, când i-au reproşat lui Blair atitudinea lipsită de fermitate faţă de Israel. UE pare tot mai convinsă de faptul că singura soluţie pe termen lung a conflictului este crearea unui stat palestinian, recunoaşterea drepturilor naţionale ale palestinienilor, alături de recunoaşterea drepturilor naţionale ale israelienilor. UE a acţionat în conformitate cu ceea ce a declarat şi a devenit partener al procesului de pace din Orientul Mijlociu, ceea ce a avut un efect asupra comportamentului actorilor din regiune. Dar este prea puţin faţă de aşteptările celor din zonă.
Uniunea Europeană a cerut insistent guvernului de la Tel Aviv să stopeze construcţia de locuinţe în Ierusalimul de Est. Înaltul reprezentant pentru politica externă şi de securitate al Uniunii Europene, Catherine Ashton a făcut această declaraţie pe 23 martie la Bruxelles, în faţa miniştrilor de externe ale statelor membre ale Uniunii, după vizita întreprinsă săptămâna trecută în Fâşia Gaza, ca parte a unui turneu în regiune.
Catherine Ashton a declarat că există o dorinţă din partea ambelor popoare de a trăi în pace. Însă, pentru acest lucru, este nevoie şi de unele acţiuni concrete ale autorităţilor, atât din Israel, cât şi din Palestina. "Aţi văzut deja evenimentele din ultimele zile. Trebuie să oprim violenţele din regiune. Unica modalitate de a implementa acest lucru pentru termen lung, atât în favoarea israelienilor cât şi în cea a palestinienilor, este identificarea unei soluţii prin negocieri, care va duce la încheierea unui tratat de pace pentru Orientul Mijlociu."
Miniştrii de externe ai statelor membre UE au pledat pentru crearea unui stat palestinian, care va împărţi Ierusalimul cu Israelul. Bernard Kouchner, ministrul de Externe al Franţei a declarat: "Noi am confirmat deja că pledăm nu pentru colonizare, ci pentru crearea unui stat Palestinian, alături de Israel. Noi dorim ca Ierusalimul să fie o capitală, împărţită de ambele state."Ministrul de externe din Luxemburg, Jean Asselborne, la rândul său a declarat că are speranţa că preşedintele SUA, Barack Obama, va fi la fel de insistent în procesul de negocieri dintre palestinieni şi israelieni, aşa cum a făcut în obţinerea proiectului de lege pentru sănătate.
Relaţiile Israelului cu o serie de state europene sunt încordate şi ca urmare a asasinatului unui lider Hamas în Dubai. Problema este că serviciile secrete israeliene au folosit datele de identitate ale unor cetăţeni europeni pentru a oferi acte false agenţilor săi. Deja un funcţionar al ambasadei Israelului la Londra a fost expulzat, şi alte state se pregătesc să facă la fel.
Ideea de bază a Bruxellesului este, aşa cum o văd eu, aceea de a deveni un actor mult mai important şi mai prezent în Orientul Mijlociu, mai ales în rezolvarea conflictului dintre israelieni şi palestinieni, care a fost mai degrabă o exclusivitate americană. Nu este vorba doar de faptul că UE este un mare donator către palestinieni, că este implicată în dezvoltarea instituţională şi economică a zonei. Este o problemă de principiu, care ţine de adâncirea integrării, şi care decurge din Tratatul constituţional de la Lisabona. Este nevoie de o politică externă a Uniunii, demnă de acest nume, şi ea se poate proba doar în astfel de jocuri cu miză mare.
PS: chestia asta nu e de natură să facă lucrurile mai simple. Este vorba despre un scenariu de criză, declanşată de un atac asupra facilităţilor nucleare iraniene din partea Israelului, fără binecuvântarea americanilor. Nu ştiu de ce, dar unii chiar au de gând să intre cu lumânarea aprinsă în depozitul de praf de puşcă...
2 comentarii:
Lucrurile sunt destul de complicate. Israelul vrea aceeasi pozitie americana, stabilita de cuplul Bush - Olmert, pozitie prin care s-a incercat un fel de joc de glezne cu Teheranul. Adica unul zice "sa-i atacam acum", celelalt merge pe cartea negocierilor, doar-doar Teheranul va ceda.
Ce n-a inteles Bibi Netanyahu e ca Obama practica jocul numit "to do nothing". Politica prin care nu pericliteaza pozitia americana fata de tarile din Golf, pozitie care ar fi torpilata de un sprijin total si pe fata acordat Israelului. Schimbarea atitudinii Egiptului sau a Emiratelor ar fi dezastruasa pentru americani, care sunt satisfacuti de indiferenta acestor state fata de problema palestiniana.
Pe de alta parte, Israelul nu poate ataca singur Iranul. Nu are capabilitatile necesare, ca sa nu mai vorbim de ceea ce s-ar intampla dupa un asemenea atac. Pana la urma, nu au decat doua variante: ori cu rachete (fapt care n-ar duce la distrugerea echipamentelor nucleare iraniene, avand in vedere ca sunt protejate mai ceva decat cele de la Dimona), fie printr-un raid aerian, dar care ar survola Siria sau Iordania si apoi Irakul, controlat aerian de fortele americane. Complicat al dracului. De aceea au nevoie de americani.
Despre pozitia UE e prematur sa discutam. expulzarea unui functionar din UK nu inseamna mai nimic. Deocamdata. Daca vor urma si alte expolzari, de prin Germania, Franta, Spania, etc, atunci vom vedea. Dar am mari indoieli ca asa ceve se va intampla.
Pai la ce componentza are stafful lui Obama oricum se celebra Pesachul la Casa Alba, asa ca l-au chemat si pe seful lor sa-i dea un matzoh si-o bucata de gefilte (ar fi fost misto sa fie de stiuca).
Cat priveste consideratiile lui madam Ashton si a restului corului, aceasi atitudine paguboasa a europenilor sentimentali: orice conflict e de fapt o neintelegere, putina consiliere matrimoniala, putina terapie in grup si se rezolva. Ca UE e donator e foarte bine, numai ca trebuie sa urmareasca si cum sunt folositi banii, daca intra in locuri de munca si housing sau sunt deviati. Si tare mi-e ca mai multe locuri de munca gasesc palestinienii tot in Israel decat prin Autoritate.
Trimiteți un comentariu