Modernizarea fără schimbare

Mogulul cel "rău", Dan Voiculescu, pe care îl respect şi căruia îi sunt recunoscător pentru că, spre deosebire de alţii de pe plantaţia "Jurnalului Naţional", ne-a lăsat să facem ce ne tăia capul în paginile ziarului, reuşind, eu, cel puţin, să-l bag în gura Tribunului, şi ştiţi ce-i poate mintea diliului, se întreabă, şi mă întreabă, "pe cine ar alege nenea Iancu – sosit azi cumva de la Berlin – pentru a-l portretiza cu prioritate în comediile sale? Ce politician, analist, politruc, divă s.a. ar merita un rol principal în opera bardului din Haimanale?"

S-o luăm de la coadă la cap: la categoria dive nu mă bag, că nu mă descurc cu mondenităţile. Dar, statistic vorbind, e plin peisajul "monden" Vete, de Ziţe, de Miţe Baston, pentru că divele noastre sunt cel mai adesea "târgoveţe" care vor să scape de condiţia lor minoră, şi ar face orice pentru asta. Deşi mă îndoiesc că Nenea Iancu şi-ar pierde timpul cu tabloidele, în caz că ar face acest lucru şi-ar găsi repede modele, doar răsfoindu-le. Şi dacă n-ar avea chef de citit, e suficient să deschidă televizorul, inclusiv pe Antene, şi se pricopseşte cu o turmă de "dive".

La capitolul politică, ei bine, aici chiar s-ar lua cu mâinile de cap! Cred că ar avea un şoc, şi şi-ar revizui drastic proasta părere despre cei care i-au fost sursă de inspiraţie pentru personajele "Scrisorii pierdute". Cei mai mulţi dintre actualii politicieni îi întrec în ticăloşie, demagogie, lipsă de principii, slugărnicie, pe aceia portretizaţi de el în "O scrisoare pierdută".

Ar fi fascinat de Elena Udrea, şi i-ar servi de model pentru Zoe Trahanache. băsescu ar fi un Tipătescu remarcabil. Volodea Tismăneanu ar fi un Agamiţă Dandanache perfect. Caţavencu ar fi o corcitură între Sever Voinescu-Cotoi şi Cristian Preda, cu un zest de Cătălin Avramescu. Ca o variantă alternativă îl avem pe boc. Farfuridi şi Brânzovenescu: personaj colectiv, traseiştii din politică, mereu în căutare de avantaje, umili cu şefii, incapabili să facă ceva în mod autonom, gata s-o dea anonimă, dar s-o şi semneze, la nevoie.

Sigur, Cetăţeanul Turmentat e la datorie, veşnic abţiguit, veşnic întrebându-se cu cine votează. De fapt, el ştie cu cine votează: cu ăl de dă mai mult, dar trebuie să pară că are dileme de natură "ideologică".

De ce lumea descrisă de Caragiale nu a evoluat? Trecem peste explicaţia geniului lui creator, care a ştiut să creeze tipologii perene. Cred că trebuie să ne ducem la Lovinescu şi la formele lui fără fond. Eu numesc problema asta a actualităţii lui Caragiale modernizarea fără schimbare. Am tot copiat modele, pe care le-am aplicat "creator", cum ne-a tăiat capul, pentru ca ele să nu schimbe nimic în starea de fapt. Modernitatea n-a pătruns în profunzimea societăţii, n-a modificat mentalităţi şi comportamente. Câtă vreme "modernizarea" nu produce schimbare, în sensul evoluţiei, al convergenţei cu lumea occidentală europeană, până când valorile modernităţii nu devin şi valorile noastre, Caragiale va rămâne actual.