miercuri, 24 martie 2010

Cine ameninţă unitatea României?

Fratele meu locuieşte în Drobeta Turnu Severin. O citadelă portocalie, în care nu mai mişcă nimic: totul a fost falimentat, totul a fost vândut cui trebuie. Dar asta e o altă poveste, pe care sunt sigur că o voi citi, în cuvinte măiastre, povestită de Tapalabă, după "notiţele" DNA, pe HotNews(nu, nu consum nici alcool, nici etnobotanice! Cred în statul de drept!).
Ce vă voi spune priveşte unitatea statului român. Tâmpit să fii să crezi în asta: "ARTICOLUL 1(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. " Cum să fie "indivizibil", câtă vreme cum dă o ploaie şi o ia pământul la vale, hălci bune de ţară sunt rupte de facto de ea. De exemplu Banatul. După ce s-a întrerupt calea ferată pe undeva pe lângă Filiaşi, cu trenul nu se mai poate ajunge direct la Timişoara. Trebuie să ocoleşti pe unde şi-a înţărcat dracu copiii, şi faci o zi pe drum. Dacă ai bani de dat pe benzină, te duci de la Severin şi-ţi iei rudele de la Craiova. Dar numai până la Severin, că după Severin urmează infernul până la Timişoara. Mulţi o cotesc spre Serbia, că aşa ajung mai repede în Banat.
Până acum nu s-a mişcat un deget pentru repararea căii ferate. Şi nici nu se ştie când şi cum se va face. Înainte exista CCCF, a fost privatizată că, de, statul nu este "agent economic". Acum nu mai avem oameni specializaţi în domeniul construcţiilor de căi ferate, motiv pentru care modernizarea magistralelor Bucureşti-Braşov şi Bucureşti-Constanţa înaintează în ritm de melc cu handicap locomotor.
Astea se repetă peste tot. Starea infrastructurilor a devenit critică, şi degeaba dau cu zecile de mii afară de la CFR. Nu e vina oamenilor că statul nu mai vrea să întreţină reţeaua de căi ferate, că în mintea imbecilă a unora s-a înşurubat ideea vânzării CFR Marfă şi apoi a CFR Călători. Şi trebuie să le reducă valoarea de piaţă, ca să ia şi ei un şperţ, ceva, acolo.
Dar cine e tâmpitul ăla să cumpere nişte vagoane şi locomotive care nu au pe unde circula? Sau după ce le vând pe nimic, isteţii care conduc România vor lua cu împrumut un munte de bani, să repare ce e de reparat? Că doar n-or să investească "privaţii" în infrastructură! A construit cineva un centimetru de drum naţional sau de cale ferată din banii lui? Nu, ei le distrug pe cele publice!
În loc să urlăm ca apucaţii la tâmpeniile ălora din secuime, mai bine am vedea că cea mai mare ameninţare pentru unitatea României o reprezintă lipsa de infrastructuri de transport. Dacă nu devenim conştienţi de asta, o să vină o zi în care bucăţile au să zică: "nu mai vrem să fim parte a unui stat de căcat. Ne alipim unora care ştiu ce să facă la guvernare şi care cheltuiesc banul public în interes public, şi nu privat." Şi nu poţi să-i condamni.

3 comentarii:

Fluieratorul spunea...

Ei, in zilele Berceanului nici pina la Sibiu nu mai pot sa ma duc cu trenul, ca mai repede ajung pe jos...

Disclaimer: eu nu soferesc pentru ca nu-mi place, nu-mi plac autoturismele (desi lucrez la componente ale lor), nu-mi place nici scaunul pasagerului si nici bancheta din spate, in cazul in care sofereste altcineva. Nu-mi plac autocarele (carnaxi!), si nu suport microbuzele conduse pe soselele patriei de soferi bolnavi de nervi. Nu-mi place nici a zbor cu avionul, in afara de cazul in care n-am cum sa ajung altfel unde ma duc, pentru ca vapoarele imi priesc si mai putin.

Mie imi plac trenurile, am traversat toata Europa cu trenul, si as mai face-o, daca as putea sa ies din tembela asta de tara, cu trenul of course. Visez sa ajung cu trenul pina la Vladivostok, si nu numai. Si-mi mai plac masinile de teren, ata ca sa ma duca unde vreau de unde ma lasa trenul.

Incredibila prostie made in Romania de a nu investi in infrastructura de transport de 20 de ani incoace ne costa decenii de dezvoltare, si in final ne costa chiar nivelul nostru de trai si libertatea personala pentru care chiar s-a murit la Revolutie.

Vedeti dvs., nu Ceausescu era prostul care ne tinea in loc, mie mi-e clar lucrul asta de mult timp deja, ci pletora asta analfabeta de sorginte securista care conuce tara, recent legitimata si de UE in calitate de suzeran, care se imbogateste prin "redirectarea" resurselor si muncii tuturor, intr-o mafie in care culoarea politica se topeste cu totul in culoarea banului.

Nu am ce sa mai astept sa se intimple in tara asta, nu am cum sa contribui la ceva, nici ca platitor de impozite, nici altcumva, nu am cum sa fac diferenta, nu am cum sa sfintesc locul facindu-mi meseria cum trebuie si incercind sa servesc comunitatea. Comunitatea nu vrea sa fie servita. Aia de la virf vor sa vinda tot pe nimic pentru comisioane, talpa tarii vrea pomana si circ, iar eu (personaj colectiv cale de vreo 2% sau mai putin din populatie), care vreau normalitate, n-am loc in ecuatia prezentului din Romania.

Eu vreau sa plec incotro vad cu ochii, si acolo unde vreau eu sa plec nu vreau sa existe picior de roman. Vreau in tara altora, nu in asta, ca poate acolo fac o diferenta. Ii inteleg perfect pe aia care si-au luat cimpii din feeling de lipsa de orizont. Sa mergi in deriva, fara sa vezi nimic in fata ta, e deprimant, demotivant si face rau la respectul de sine. Daca mi-as astepta pensia, sau moartea, ambele ar ajunge mai repede la mine decit mintea la cap in viata comunitatii in tara asta.

Constantin Gheorghe spunea...

Fluierătorule, te înţeleg perfect şi nu pot, nu am de ce te condamna. Şi eu regret că în 1990, când puteam, nu am plecat din ţară. N-ar fi fost uşor, dar aş fi trăit dracului într-o lume normală, chiar dacă plictisitoare, în aparenţă. Dar într-o lume normală, cu oameni normali, cu valori normale. Acum pentru mine e prea târziu. Şi apropo de cum judecăm anumite aspecte ale comunismului, nu pe toate, şi nu pe cele represive: nu oricine te bagă în căcat îţi vrea răul, şi nu oricine te scoate din căcat îţi vrea binele.

Fluieratorul spunea...

...si daca tot esti in cacat, you'd better keep a low profile... (cam asta e morala)

Nu stiu daca e sau nu tirziu pentru mine, am pashpa de ani acum, si daca e s-o iau asa, mi se parea tirziu si acum zece ani. Ce-i chiar nasol este ca toata ofilirea mi-a venit o data cu criza financiara care s-a transformat in criza economica. Blexeala mea inca nu s-a transformat in middle age crisis, ca io nu cred ca mi s-au inecat definitiv corabiile, si de fapt cred ca nici o corabie nu se ineaca definitiv daca omu' nu vrea sau n-o lasa. Doar ca m-a pleznit lehamitea.

Of course, nothing that a good vacation would not fix...

Zilele acestea ma hotarasc sa ma straduiesc sa devin foarte superficial, sa lucrez la imagine, la impresia artistica, sa-l mai dau dracului de fond, ca pina la urma ginditul chiar dauneaza. Doar ca urla constiinta in mine, ca sa "make a difference!", sa "be of service!", si altele la fel. O prostie, desigur, ca si aia cu fluieratul in biserica... Tre'sa-mi schimb si numele de scena, o sa ma fac "Lipiciosul", si-mi style si o pagina de web, si sa vedeti ce repede ajung "cineva". :)