joi, 11 martie 2010

Ce mă bucur!

Ştiu, sunt un ticălos! Dar cum să nu te bucuri citind astea: "Ieri, la un curs, i-am întrebat pe studenţii mei dacă ştiu numele vreunui scriitor român cu vârsta sub treizeci de ani. Văzând că se lasă tăcerea, am coborât ştacheta: spuneţi-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Măcar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: studenţi de la filologie, din ultimul an, nu cunoşteau măcar un nume de scriitor român sub cincizeci de ani! Şi vă asigur că nu e vorba de nişte loaze, ci de copii buni, dornici să înveţe...În trecut, eroii unei naţiuni erau cei ce se distinseseră cu spada sau cu pana. Mândria naţiunilor erau poeţii. Lor li se ridicau statui, li se construiau legende, li se pronunţa numele cu pietatea datorată unor nemuritori. Ce ar fi Germania fără Goethe, Franţa fără Hugo sau Baudelaire, noi fără Eminescu?
Poziţia literaturii în viaţa oamenilor era una centrală, chiar şi dacă omul de rând nu citea mai mult decât cel de azi: el ştia însă cât de importanţi sunt cei ce modelează limba unui popor: scriitorii. În regimul trecut, ca să zicem aşa, cărţile au avut o importanţă mult mai mare în viaţa oamenilor. Erau singurul mijloc de „entertainment” cotidian, ieftin şi la-ndemână, în condiţiile în care televiziunea era impracticabilă, filmele erau puţine şi proaste, lumea de un cenuşiu exasperant. Cum nu prea se publicau nici cărţi de consum, poliţiste, umoristice sau de aventuri, oamenii consumau clasici: râdeau cu Don Quijote şi plângeau cu Anna Karenina. Te apucă o jale veselă când te gândeşti: românii au fost condamnaţi, timp de patruzeci de ani, să citească numai capodopere, iar azi, când au libertatea de a alege, nu doar că nu le mai citesc, dar nu mai citesc nimic, nici măcar cărţi de consum.
Tot pe-atunci, chiar şi formal şi cu multe îngrădiri, era cultivat un anumit respect pentru scriitorii români. În jurul vârstei de treizeci de ani, Nichita Stănescu, Marin Sorescu sau Ana Blandiana erau în manualele şcolare şi se bucurau, pe drept sau pe nedrept, de o notorietate naţională. Prozatori ca Marin Preda, Breban, Bălăiţă sau Buzura erau pe buzele tuturor şi cărţile li se vindeau în zeci de mii de exemplare. Am fost la librăria „Cartea românească” în ziua când s-a lansat „Cel mai iubit dintre pământeni”: câteva sute de oameni, înghesuiţi ca la coadă la brânză (era epoca nesfârşitelor cozi), au spart vitrinele librăriei. Toţi aceşti oameni erau relativ tineri în anii ’70, mult mai tineri, vai, decât mine acum, de pildă. Şi nu s-ar fi pus problema să nu-i ştie după nume - mai mult, să nu-i fi citit - studenţii de atunci de la Litere: îi ştia toată lumea, până-n creierii munţilor."
Cărtărescule, e ţara şefului ţău, pe care-l pupai în cur! Ăla de zicea că şcoala scoate tâmpiţi! Dar îi scoate cu mâna voastră! Cine a făcut manualele de limba română să arate cum arată? Cine şi-a bătut joc şi-şi bate joc de scriitorii pe care-i pomeneşti acum? Nu voi, "intelectualii"? Cine a condamnat "cultura de masă", şi a încurajat tabloidizarea culturii? Nu-i nimic! Primiţi ce meritaţi! Şi e doar începutul!

11 comentarii:

Camil Stoenescu spunea...

cred că trendul e mai vechi de oblăiduirea marinarului...și extins nu doar la România. e greu ca scriitori contemporani să concureze cele 1001 de forme de enterntaiment actual. „cultura” se face din bucățele și în grabă, pe mess, pe Facebook și (eventual) pe bloguri. în fiecare dimineață văd „cultura” scurgându-se din tabloide în Metrou, îngurgitată de toate vârstele. cert este că nu s-a făcut nimic la nivel de politici în vederea scoaterii învățământului din mocirla în care se găsește. și nici nu se va face, afară de disponibilizări și reforme ce modifică schimbările.

claude spunea...

Domnule inginer, ridicolul n-a ajuns si pe strada domniei voastre?
Cum mama naibii a ajuns Cartarescu sa fie vinovat de incultura studentilor romani? Dupa ce logica sucita?
Pot sa va inteleg (fara a fi de acord) indirjirea si ura impotriva sefului statului, inversunarea cu care va luptati cu anumiti libertarieni (citeodata si eu sunt surprins de lipsa de logica a dl. Glavan) si lupta pentru unele 'cauze nobile', dar nu mai improscati domnule cu noroi in toata lumea. Ar trebui sa stiti mai bine decit mine cum e cu trecerea de la general la particular si viceversa. Mai usor cu pianul pe scari, ca sa citez din clasici.

Ca o nota de subsol, nu va banuiesc de ticalosie, desi faceti eforturi pentru a dovedi contrariul.

Constantin Gheorghe spunea...

Claude, e simplu: n-a scos un diftong atunci când colegii săi de "elită intelectuală" au început epurarea manualelor după criterii de luptă "anti-comunistă", sau când au "decretat" că nu mai e nevoie de clasici. Nu vii acum şi te miri angelic că e multă incultură, când nu zici nimic despre nebunia asta cu "prea multă carte", plecată chiar de la băsescu, ajuns mare reformator al educaţiei naţionale.
N-am nimic cu Cărtărescuu, iar scrierile lui mai vechi chiar îmi plac. Acum a început să fie mai comercial. Iar părerile lui politice chiar nu mă interesează. Dar când dai dovadă de lipsă de discernământ, suporţi nişte consecinţe.

deaceea spunea...

Nu mi se pare că ceea ce îi reproşaţi lui Cărtărescu în comentariul anterior are vreo legătură cu articolul lui. Dacă studenţii la filologie nu sunt deloc la curent cu literatura actuală, sunt însă tobă de clasici. Cărtărescu încearcă de multă vreme să promoveze literatura contemporană prin cursuri (am fost şi eu la un curs de-al lui despre poezie, a vorbit mult despre textele pieselor actuale şi a fost absolut cuceritor şi convingător).

Iar mişcarea prin care se încearcă modificarea manualelor de limba română e una salutară, care îşi doreşte să elimine învăţarea pe de rost, chiar dacă are şi momente mai puţin fericite...

claude spunea...

@constantin gheorghe: in ciuda a ceea ce spuneti (in comentariul de mai sus) inclin sa cred ca tocmai sustinerea de catre Cartarescu a lui Basescu v-a stirnit puseul de ura din articol.
Daca vreti, chiar si statistic vorbind, nu au cum sa fie toti cei care l-au votat sau l-au sustinut pe Basescu lipsiti de discernamint. Probabil ca va e greu sa fiti singurul cu mintea limpede all the time.

Constantin Gheorghe spunea...

Claude, nu mă interesează prea mult că l-a sprijinit pe băsescu, fiecare este liber să aleagă. Motivele alegerii mi se par de nesusţinut, dar iar e treaba lui. Dar nu poţi cere respect pentru tine şi cei ca tine, dacă tu nu-i respecţi pe cei dinaintea ta. A protestat Cărtărescu faţă de tratamentul rezervat de unii dintre colegii lui de breaslă, sau de "civicii" angajaţi politic, scriitorilor şi oamenilor de artă care s-au afirmat în vechiul regim, unii dintre ei critici ai acelui regim? A criticat excluderea lor din spaţiul public? Sau linşajul mediatic, inclusiv cel practicat în paginile jurnalului la care colaborează? Ipocrizia o sancţionez, şi mai puţin angajamentul lui alături de băsescu.
Şi oricum nu este vorba de ură. Chiar n-am motive să-l urăsc pe Cărtărescu. Îl citesc din anii 80, suntem practic din aceeaşi generaţie şi, fără să ne cunoaştem, avem cam acelaşi tip de cucuie din acele vremuri.

claude spunea...

@Constantin Gheorghe: Cred ca ii puneti prea multe in circa. Nu stiu la ce linsaj mediatic faceti referire, dar nu mi se pare firesc sa-i reprosati unui autor ca a ales sa-si scrie cartile in liniste. Cum vine asta ca a incurajat tabloidizarea culturii? Prin scrierea unei capodopere? De ce ar fi mai important sa te scufunzi in gilceava 'colegilor de breasla" in loc sa lucrezi la "Orbitor"?

Constantin Gheorghe spunea...

E, să nu exagerăm! Nu e chiar un ermit, care trăieşte în afara societăţii. Are nişte obligaţii în spaţiul public, de vreme ce a ales să facă şi politică partizană.

geomarz spunea...

Am o matusa care area casa plina de carti trendi. Si au am carti, numai ca nu prea sint trendi, deci Carta, NU exista... Pe langa cele vreo 10 000 mostenite, am mai pus si eu ceva, dar m-am cam oprit.
Oricui ma saculta, ii spun deschis, ca ultimul volum de beletristica citit de mine in totalitate, a fost ultimul volum din Hary Potter. De atunci, nmic!
Ajungind eu pe la matusa cu pricina, mi-a cazut in mina un minuscul volumas de Cartarescu. Ma asez eu pe citit... fix o pagina si trei rinduri. Mi-a ajuns. Mie, Insul, nu-mi spunea nimic...
Venind eu din Strainezia, de dimineat, mi-am zis: ce-ar fi sa ma apuc sa scriu...
Acu' m-am convins. Sa ma bage Carta la cei de peste 50 de ani. Foarte simplu. Scrii ce-ti b... minea, platesti 500 de exemplare si esti deja un scriitor publicat...

Anonim spunea...

clar ca este inceputul!

http://www.youtube.com/watch?v=M_bvT-DGcWw&feature=PlayList&p=82EE3E4D3E45E870&index=0

urmareste masina de tocat! noua nu ne ramine decit sa enjoy the show. :))))

Anonim spunea...

mul?umiri foarte interesant,

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...