duminică, 14 martie 2010

Despre educaţia-marfă şi capcanele ei

Acum vreo câteva zile un politician român, întâmplător şi ministru al Muncii, se plângea că ANOFM pregăteşte în exces ospătari şi frizeri. Unii zic că asta se cere în vremuri de criză. Eu zic că se dezvoltă o industrie a nimicului, foarte profitabilă, de pe urma transformării educaţiei şi pregătirii profesionale în marfă. Cunosc numeroase cazuri în care tot felul de SRL uri obscure, dar bine cuplate la politic şi la banul public, inclusiv european, produc experţi în tot felul de domenii după nişte cursuri de mântuială. Bune doar de trecut în CV, dacă ar interesa pe cineva acel CV. Dar care costă contribuabilul o cârcă de bani, şi le oferă "întreprinzătorilor" câştiguri apetisante cu cheltuieli minime.
Deocamdată băieţii n-au descoperit "experienţa americană" în domeniu. Unde, pe fondul crizei, tot felul de şcoli de meserii, că asta sunt, făcute cu ideea clară de a obţine profit, se bucură, pe fondul crizei şi a temerilor oamenilor în legătură cu viitorul lor profesional, de o bunăstare insolentă. Şi din bani publici, doar că acolo studenţii contribuie la plata cursurilor. Şi ele nu costă puţin: se învârt între 20.000 şi 30.000 de dolari pe curs, dar pot atinge şi 70.000-80.000 de dolari.
Care sunt promisiunile şcolilor, pentru a atrage "clienţi", şi care este realitatea aflaţi din acest articol, apărut în NYTimes. Articol din care aflu că există şi un gigant al împrumuturilor pentru educaţie, Sallie Mae, după modelul celor pentru credite ipotecare, care se află la originea crizei subprime. Iar de cele mai multe ori studenţii se aleg cu datorii, nu cu un loc de muncă mai bine plătit. În schimb şcolile au cifre de afaceri şi profituri de miliarde de dolari. Un amănunt: articolul face parte din ciclul "Noua sărăcie".
Este o mare îngrijorare în SUA în legătură cu calitatea educaţiei în şcolile americane, pentru că, pe fondul globalizării, concurenţa între muncitori este mai directă şi mai feroce ca oricând. Cum, pe fondul delocalizării producţiei din economia americană au dispărut o mulţime de locuri de muncă industriale, practic ramuri industriale întregi, cu ele au dispărut şi formatorii, şi nevoia de cunoştinţe.
Această nelinişte este exprimată de alte două articole din NYTimes: acest editorial, dedicat nevoii unui standard naţional de evaluare a cunoştinţelor elevilor, care se leagă de asta, şi un articol despre calităţile necesare unui bun profesor.
Sigur, la noi ORICE problemă din sistem se rezolvă schimbând structura anului şcolar şi modul de examinare!

Un comentariu:

Desmond spunea...

Invatamantul public americanesc intra intr-o noua etapa. A inchiderilor in masa. http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/03/10/AR2010031001240.html